„PUȚINI și plini de necazuri” – iată cum și-a descris Iacob anii vieții când era foarte înaintat în vârstă. (Gen. 47:9) Și el chiar a avut parte de necazuri în viață! Când avea 77 de ani, a fost nevoit să fugă în îndepărtatul Haran, deoarece fratele său geamăn voia să-l omoare. Acolo, s-a îndrăgostit de Rahela, dar tatăl ei, Laban, l-a amăgit și i-a dat-o în căsătorie mai întâi pe sora ei mai mare. Astfel, Iacob a ajuns să aibă două soții, care nu se înțelegeau. Aproximativ 20 de ani, el a lucrat pentru Laban, însă acesta a încercat de repetate ori să-l înșele. Totuși, Iacob a manifestat curaj, credință și perseverență într-un mod remarcabil.

Într-o zi, Iehova i-a spus că era timpul să părăsească Haranul și să se întoarcă în Canaan, țara lui natală. Însă lucrul acesta putea fi periculos, întrucât Laban era posesiv și lacom. Iacob s-a consultat cu familia lui, i-a adunat pe toți membrii ei și a decis să fugă fără să-i spună lui Laban. Când a aflat, acesta și-a strâns oamenii și a pornit în urmărirea lor. Iar când i-a ajuns din urmă, l-a criticat aspru pe Iacob pentru că plecase, ba chiar l-a amenințat: „Stă în puterea mea să vă fac rău”. Plin de curaj, Iacob l-a înfruntat pe Laban și i-a spus cu franchețe că ani de zile fusese înșelat și tratat în mod nedrept. Totuși, Iacob era dispus să facă pace. În final, cei doi bărbați s-au despărțit prietenește.

Dar necazurile lui Iacob nu se sfârșeau aici. Esau, fratele său, se îndrepta spre el. Cu mulți ani înainte, acesta își pusese în gând să-l ucidă, fiind convins că Iacob îl înșelase și că îl privase de binecuvântarea tatălui lor. Iacob însă dorea să fie din nou pace între ei. Când a aflat că Esau venea împotriva lui și a familiei sale în fruntea a 400 de bărbați, „Iacob s-a înspăimântat și a fost cuprins de o mare îngrijorare”. De aceea, a pregătit daruri generoase și le-a trimis înaintea lui Esau prin slujitorii săi. Aveau aceste daruri să potolească mânia fratelui său? Iacob nu avea de unde să știe. Dar apoi s-a întâmplat ceva extraordinar.

În toiul nopții, când era singur, Iacob a zărit un om pe care nu-l cunoștea. În realitate, era un înger al lui Iehova. Cei doi au început să se lupte corp la corp. Conștient că îngerul putea să-l binecuvânteze, Iacob s-a luptat cu el plin de curaj ore întregi. Deși avea 97 de ani, iar șansele sale de reușită erau practic inexistente, el n-a vrut  să se dea bătut, ci i-a ținut piept îngerului. Ba chiar a plâns. (Os. 12:4) Iacob era hotărât să nu dea înapoi, convins fiind că merita să facă orice efort pentru a primi binecuvântarea lui Iehova. La revărsatul zorilor, îngerul i-a dislocat lui Iacob articulația șoldului cu o simplă atingere. Totuși, îngerul i-a spus lui Iacob ceva impresionant, că de acum înainte avea să se numească Israel. Acest nume avea o semnificație aparte: „Cel ce luptă cu Dumnezeu”. Era cu siguranță un nume potrivit, întrucât Iacob perseverase și luptase din răsputeri pentru a obține binecuvântarea lui Iehova.

Iacob s-a întors la familia sa șchiopătând. N-a trecut mult și l-a zărit pe Esau apropiindu-se în fruntea celor 400 de bărbați. Iacob a pornit singur în întâmpinarea lor, iar în timp ce se apropia de fratele său, s-a plecat înaintea lui de șapte ori. Atunci Esau a alergat către el, dar, surprinzător, n-a scos nicio armă, ci și-a deschis larg brațele și l-a cuprins cu afecțiune. Amândoi au început să plângă. Cu siguranță, Esau era total dezarmat de generozitatea și de atitudinea umilă a fratelui său și nu putea să nu admire curajul de care dădea acesta dovadă. Da, Iacob găsise calea de a face pace cu Esau.

Iacob a șchiopătat tot restul vieții și a avut de înfruntat multe alte necazuri. Un lucru e cert însă: el nu a regretat niciodată decizia de a asculta de Iehova sau de a se lupta cu acel înger. Cu timpul, promisiunea minunată pe care i-o făcuse Iehova s-a împlinit – descendenții săi au devenit o națiune mare. (Gen. 28:14) În plus, Iehova este numit deseori în Biblie „Dumnezeul lui Iacob”. (Ex. 3:6) Însuși Isus Cristos a folosit această expresie, după care a adăugat că Iehova „nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el toți sunt vii”. (Luca 20:37, 38) Așadar, viitorul lui Iacob este unul sigur. În lumea nouă, anii săi nu vor mai fi „puțini și plini de necazuri”, ci mulți și bogați în bucurii nemărginite!

Citește relatarea biblică:

• Geneza 27:41-45; 31:1-29, 36-55; 32:1–33:16

De discutat:

Cum a dat Iacob dovadă de curaj?

 Aprofundează

1. 1. De ce a permis Iehova ca Iacob să primească dreptul de întâi născut în locul lui Esau? (w03 15/10 29 ¶1)

   Răspunsul tău

2. 2. Ce vis a avut Iacob și ce asigurare i-a dat Iehova prin acesta? (w03 15/10 28 ¶3, 4) A

   Răspunsul tău

3. 3. De ce era convins Iacob că putea primi o binecuvântare de la înger? (w03 15/10 31 ¶1) B

   Răspunsul tău

4. 4. Ce măsuri a luat Iacob pentru a-și proteja familia de influența canaaniților? (w95 15/9 21 ¶5, n.s.)

   Răspunsul tău

 Învață din cele citite

• Iacob s-a simțit răspunzător pentru fiecare oiță ce i-a fost încredințată. (Gen. 31:38-40) Cum pot demonstra păstorii creștini din zilele noastre o grijă sporită pentru frații și surorile lor, oile lui Iehova? C

  Răspunsul tău

• Când lui Iacob i-a fost teamă, el s-a rugat lui Iehova. (Gen. 32:6-12) Ce învățăm de la el despre modul în care trebuie să ne rugăm?

  Răspunsul tău

• Cum poți imita exemplul de curaj al lui Iacob?

  Răspunsul tău

Meditează la imaginea de ansamblu

• Ce învăț despre Iehova din această relatare?

  Răspunsul tău

• Ce legătură există între această relatare și scopul lui Iehova?

  Răspunsul tău

• Ce aș vrea să îl întreb pe Iacob la înviere?

  Răspunsul tău