Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 19

„Înţelepciunea lui Dumnezeu într-un secret sacru“

„Înţelepciunea lui Dumnezeu într-un secret sacru“

1, 2. Ce „secret sacru“ ar trebui să ne intereseze, şi de ce?

SECRETELE! Întrucât i-au făcut curioşi, i-au fascinat şi i-au nedumerit, oamenilor le-a fost deseori greu să le păstreze. Cu toate acestea, Biblia spune: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor“ (Proverbele 25:2). Într-adevăr, din motive întemeiate, Iehova, Conducătorul Suprem şi Creatorul, păstrează secret anumite lucruri, până când soseşte timpul să le reveleze oamenilor.

2 Şi totuşi, în Cuvântul său Iehova a dezvăluit un secret fascinant, cunoscut sub numele de „secretul sacru al voinţei“ lui Dumnezeu (Efeseni 1:9). Faptul de a învăţa despre el poate însemna mai mult decât satisfacerea unei curiozităţi. Cunoaşterea acestui secret poate însemna salvare şi te poate ajuta să pătrunzi în înţelepciunea infinită a lui Iehova.

Revelat în mod treptat

3, 4. În ce fel oferă speranţă profeţia consemnată în Geneza 3:15, şi ce mister, sau „secret sacru“, cuprinde ea?

3 Când Adam şi Eva au păcătuit, s-ar fi putut crede că scopul lui Iehova de a avea un paradis terestru locuit de oameni perfecţi eşuase. Însă Dumnezeu s-a ocupat imediat de problema apărută. El a spus: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“. — Geneza 3:15.

4 Ce cuvinte enigmatice! Cine era femeia? Cine era şarpele? Cine era „sămânţa“ care avea să-i strivească şarpelui capul? Adam şi Eva nu puteau să facă decât nişte presupuneri. Totuşi, cuvintele lui Dumnezeu le dădeau o speranţă tuturor urmaşilor fideli ai acestei perechi infidele. Dreptatea avea să  triumfe. Scopul lui Iehova urma să se realizeze. Dar cum? Ei bine, acesta era un secret! Biblia îl numeşte „înţelepciunea lui Dumnezeu într-un secret sacru, înţelepciunea ascunsă“. — 1 Corinteni 2:7.

5. Arată printr-un exemplu de ce Iehova şi-a revelat scopul în mod treptat.

5 În calitate de „Dumnezeu care descoperă tainele“, Iehova avea să dezvăluie în cele din urmă unele detalii relevante legate de împlinirea acestui secret (Daniel 2:28). Dar nu dintr-o dată, ci treptat. Pentru a exemplifica, ne-am putea gândi la felul în care răspunde un tată iubitor la întrebarea băieţelului său: Tăticule, eu cum m-am născut? Un tată înţelept nu-i va da copilului său decât acele informaţii pe care micuţul le poate înţelege. Pe măsură ce băiatul va creşte, tatăl îi va spune mai multe lucruri. În mod asemănător, Iehova hotărăşte când este pregătit poporul său să i se reveleze voinţa şi scopul său. — Proverbele 4:18; Daniel 12:4.

6. a) Cărui scop slujeşte un legământ, sau un contract? b) De ce este semnificativ faptul că Iehova urma să încheie legăminte cu oamenii?

6 Cum a făcut cunoscute Iehova aceste revelaţii? El a folosit o serie de legăminte, sau contracte, pentru a revela mai multe lucruri. Probabil că la un moment dat ai încheiat un contract — pentru a cumpăra o casă ori pentru a da sau a lua cu împrumut nişte bani. Un asemenea contract a constituit o garanţie legală că termenii asupra cărora s-a convenit vor fi respectaţi. Dar de ce era nevoie ca Iehova să încheie legăminte, sau contracte, cu oamenii? Cu siguranţă, cuvântul său reprezintă o garanţie sigură a promisiunilor sale. Lucrul acesta este adevărat, dar, în câteva ocazii, Dumnezeu l-a întărit, din bunătate, prin contracte legale. Aceste acorduri ferme reprezintă pentru noi, oamenii imperfecţi, o bază şi mai sigură pentru a avea încredere în promisiunile lui Iehova. — Evrei 6:16–18.

 Legământul cu Avraam

7, 8. a) Ce legământ a încheiat Iehova cu Avraam, şi ce lumină a revărsat acest legământ asupra secretului sacru? b) Cum a restrâns Iehova treptat linia din care avea să se nască Sămânţa promisă?

7 După mai bine de două mii de ani de la expulzarea omului din Paradis, Iehova i-a spus fidelului său slujitor Avraam: „[Îţi] voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerului . . . Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de glasul Meu“ (Geneza 22:17, 18). Aceasta era mai mult decât o promisiune; era un legământ pe care Iehova l-a întărit cu jurământul său irevocabil (Geneza 17:1, 2; Evrei 6:13–15). Este extraordinar faptul că Suveranul Domn s-a angajat de fapt printr-un contract să binecuvânteze omenirea.

„Şi-ţi voi înmulţi . . . sămânţa ca stelele cerului“

8 Legământul avraamic a dezvăluit că Sămânţa promisă avea să vină ca om, fiind un descendent al lui Avraam. Dar cine avea să fie acest descendent? După un timp, Iehova a dezvăluit că, dintre fiii lui Avraam, Isaac avea să fie un strămoş al acestei Seminţe. Dintre cei doi fii ai lui Isaac a fost ales Iacob (Geneza 21:12; 28:13, 14). Mai târziu, Iacob a rostit următoarele cuvinte profetice cu referire la unul dintre cei 12 fii ai săi: „Sceptrul nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo [Cel căruia îi aparţine], şi de El vor asculta popoarele“ (Geneza 49:10). Atunci s-a ştiut că Sămânţa avea să fie un rege din linia lui Iuda!

Legământul cu Israelul

9, 10. a) Ce legământ a făcut Iehova cu naţiunea Israel, şi ce ocrotire a oferit acest legământ? b) Cum a demonstrat Legea că omenirea avea nevoie de o răscumpărare?

9 În 1513 î.e.n., Iehova a întreprins ceva ce a pregătit cadrul pentru următoarele revelaţii legate de secretul sacru. El a încheiat un legământ cu descendenţii lui Avraam, naţiunea Israel. Deşi în momentul de faţă nu mai este în vigoare, legământul  Legii mozaice a constituit o etapă esenţială în scopul lui Iehova de a produce Sămânţa promisă. Cum aşa? Să analizăm trei aspecte. În primul rând, Legea a avut rolul unui zid protector (Efeseni 2:14). Regulamentele ei drepte au fost asemenea unei bariere între evrei şi neevrei. În felul acesta, Legea a contribuit la păstrarea liniei Seminţei promise. Datorită, în mare parte, protecţiei oferite de Lege, naţiunea era încă în existenţă când a sosit timpul stabilit de Dumnezeu ca Mesia să se nască în tribul lui Iuda.

10 În al doilea rând, Legea a demonstrat pe deplin că omenirea avea nevoie de o răscumpărare. Fiind perfectă, Legea a scos la iveală că oamenilor imperfecţi le era imposibil să o respecte în întregime. Rolul ei a fost acela de a face „evidente transgresările, până când avea să sosească sămânţa căreia i se făcuse promisiunea“ (Galateni 3:19). Prin intermediul jertfelor de animale, Legea făcea o ispăşire provizorie pentru păcate. Însă, dat fiind că — aşa cum spune Pavel — „este imposibil ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele“, aceste jertfe doar au prefigurat jertfa de răscumpărare a lui Cristos (Evrei 10:1–4). Drept urmare, acel legământ a devenit pentru evreii fideli ‘un tutore care conduce la Cristos’. — Galateni 3:24.

11. Ce perspectivă măreaţă i-a oferit Israelului legământul Legii, dar de ce naţiunea, ca întreg, a pierdut-o?

11 În al treilea rând, acest legământ punea înaintea naţiunii Israel o perspectivă măreaţă. Iehova le-a spus că, dacă se dovedeau fideli legământului, ei aveau să devină „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă“ (Exodul 19:5, 6NW). Israelul fizic i-a dat într-adevăr pe primii membri ai regatului ceresc de preoţi. Totuşi, în ansamblu, naţiunea s-a răzvrătit împotriva legământului Legii, a respins Sămânţa mesianică şi a pierdut perspectiva pe care o avea. Atunci, cine avea să completeze regatul de preoţi? Şi ce legătură urma să existe între acea naţiune binecuvântată şi Sămânţa promisă? Aceste aspecte  legate de secretul sacru urmau să fie revelate la timpul stabilit de Dumnezeu.

Legământul davidic pentru un regat

12. Ce legământ a încheiat Iehova cu David, şi cum a revărsat acesta lumină asupra secretului sacru al lui Dumnezeu?

12 În secolul al XI-lea î.e.n., Iehova a făcut să strălucească din nou lumină asupra secretului sacru când a încheiat un alt legământ. El i-a promis fidelului rege David: „Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, . . . şi-i voi întări împărăţia . . . Voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui“ (2 Samuel 7:12, 13; Psalmul 89:3). Acum linia Seminţei promise fusese restrânsă la casa lui David. Dar putea să domnească „în veci“ un om obişnuit (Psalmul 89:20, 29, 34–36)? De asemenea, putea un rege uman să elibereze omenirea din păcat şi din moarte?

13, 14. a) Potrivit cu Psalmul 110, ce promisiune îi face Iehova Regelui său uns? b) Ce a mai dezvăluit Iehova despre viitoarea Sămânţă prin intermediul profeţilor săi?

13 David a scris sub inspiraţie divină: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu este: «Aşază-te la dreapta mea până îi voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale». Iehova a jurat (şi nu-i va părea deloc rău): «Tu eşti preot pe timp indefinit în felul lui Melhisedec!»“ (Psalmul 110:1, 4NW). Cuvintele lui David s-au aplicat în mod direct la Mesia, Sămânţa promisă (Faptele 2:35, 36). Acest Rege nu avea să domnească din Ierusalim, ci din cer, de „la dreapta“ lui Iehova. Această poziţie urma să-i confere autoritate nu doar asupra ţării Israel, ci asupra întregului pământ (Psalmul 2:6–8). Aceste cuvinte mai dezvăluie ceva. Să remarcăm că Iehova a rostit un jurământ solemn, potrivit căruia Mesia urma să fie „preot . . . în felul lui Melhisedec“. Asemenea lui Melhisedec, care a slujit ca rege şi preot în timpul lui Avraam, Sămânţa care trebuia să vină urma să fie numită direct de Dumnezeu pentru a sluji ca Rege şi Preot! — Geneza 14:17–20.

 14 De-a lungul timpului, Iehova a revelat prin intermediul profeţilor săi lucruri noi în legătură cu secretul său sacru. Isaia, de exemplu, a dezvăluit că Sămânţa avea să sufere o moarte de jertfă (Isaia 53:3–12). Mica a profeţit locul unde se va naşte Mesia (Mica 5:2). Daniel a profeţit cu exactitate chiar perioada când avea să apară şi să moară Sămânţa. — Daniel 9:24–27.

Secretul sacru este dezvăluit!

15, 16. a) Cum a ajuns Fiul lui Iehova să se nască „din femeie“? b) Ce a moştenit Isus de la părinţii săi umani, şi când a apărut el în calitate de Sămânţa promisă?

15 Felul în care aveau să se împlinească aceste profeţii a rămas un mister până când Sămânţa şi-a făcut apariţia. În Galateni 4:4 se spune: „Când a sosit limita deplină a timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, care s-a născut din femeie“. În anul 2 î.e.n., un înger i-a spus unei fecioare evreice, pe nume Maria: „Iată, vei concepe în pântecele tău şi vei da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său . . . Spiritul sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Din acest motiv, şi ceea ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu.“ — Luca 1:31, 32, 35.

16 Mai târziu, Iehova a transferat viaţa Fiului său din cer în uterul Mariei, astfel că Isus s-a născut dintr-o femeie. Maria era o femeie imperfectă. Totuşi, Isus nu a moştenit de la ea imperfecţiunea deoarece era „Fiul lui Dumnezeu“. Dar Isus a primit de la părinţii săi umani, care erau descendenţi ai lui David, atât dreptul natural, cât şi cel legal de moştenitor al lui David (Faptele 13:22, 23). La botezul lui Isus în anul 29 e.n., Iehova l-a uns cu spirit sfânt şi a spus: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:16, 17). În sfârşit, Sămânţa apăruse (Galateni 3:16). Sosise timpul ca Iehova să dezvăluie mai multe lucruri despre secretul său sacru. — 2 Timotei 1:10.

17. Cum a fost dezvăluită semnificaţia cuvintelor din Geneza 3:15?

 17 În timpul ministerului său, Isus a identificat şarpele la care se face referire în Geneza 3:15 cu Satan, iar sămânţa şarpelui, cu continuatorii lui Satan (Matei 23:33; Ioan 8:44). Mai târziu, a fost dezvăluit cum vor fi distruşi toţi aceştia pentru totdeauna (Revelaţia 20:1–3, 10, 15). De asemenea, femeia a fost identificată ca fiind „Ierusalimul de sus“, organizaţia cerească a lui Iehova alcătuită din creaturi spirituale, organizaţie asemănată cu o soţie. *Galateni 4:26; Revelaţia 12:1–6.

Noul legământ

18. Care este scopul „noului legământ“?

18 Probabil cea mai uluitoare dintre toate revelaţiile a fost dată în noaptea dinaintea morţii lui Isus, când el le-a vorbit discipolilor săi fideli despre „noul legământ“ (Luca 22:20). Noul legământ, asemenea legământului Legii mozaice, care l-a precedat, avea să aducă în existenţă „un regat de preoţi“ (Exodul 19:6NW; 1 Petru 2:9). Totuşi, acest legământ urma să aducă în existenţă nu o naţiune fizică, ci o naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“, alcătuită în exclusivitate din continuatorii unşi fideli ai lui Cristos (Galateni 6:16). Aceşti participanţi la noul legământ aveau să ia parte împreună cu Isus la binecuvântarea rasei umane!

19. a) De ce reuşeşte noul legământ să aducă în existenţă „un regat de preoţi“? b) De ce sunt numiţi creştinii unşi „o creaţie nouă“, şi câţi vor sluji în cer împreună cu Cristos?

19 Dar de ce reuşeşte noul legământ să aducă în existenţă „un regat de preoţi“ în vederea binecuvântării omenirii? Deoarece, în loc să-i condamne pe discipolii lui Cristos ca păcătoşi, acesta face posibilă iertarea păcatelor lor pe baza jertfei sale (Ieremia 31:31–34). După ce primesc o poziţie dreaptă  înaintea lui Iehova, el îi adoptă în familia sa cerească şi îi unge cu spirit sfânt (Romani 8:15–17; 2 Corinteni 1:21). În felul acesta, ei dobândesc „o naştere nouă la o speranţă vie . . . rezervată în ceruri“ (1 Petru 1:3, 4). Întrucât această poziţie înaltă nu a mai fost ocupată niciodată înainte de oameni, creştinii unşi cu spirit sunt numiţi „o creaţie nouă“ (2 Corinteni 5:17). Biblia dezvăluie că, în cele din urmă, 144 000 de persoane vor domni din cer peste omenirea răscumpărată. — Revelaţia 5:9, 10; 14:1–4.

20. a) Ce dezvăluire cu privire la secretul sacru a fost făcută în 36 e.n.? b) Cine se va bucura de binecuvântările promise lui Avraam?

20 Împreună cu Isus, aceşti creştini unşi devin „sămânţa lui Avraam“ * (Galateni 3:29). Primii aleşi au fost evrei. Dar în 36 e.n. a fost dezvăluit un alt aspect al secretului sacru: neamurile, sau neevreii, urmau şi ele să aibă speranţă cerească (Romani 9:6–8; 11:25, 26; Efeseni 3:5, 6). Dar numai creştinii unşi aveau să primească binecuvântările promise lui Avraam? Nu, întrucât întreaga omenire beneficiază de jertfa lui Isus (1 Ioan 2:2). Mai târziu, Iehova a revelat că „o mare mulţime“ fără număr va supravieţui sfârşitului sistemului lui Satan (Revelaţia 7:9, 14). Alte mulţimi de oameni urmează să fie înviate cu perspectiva de a trăi pentru totdeauna în Paradis! — Luca 23:43; Ioan 5:28, 29; Revelaţia 20:11–15; 21:3, 4.

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi secretul sacru

21, 22. În ce privinţă secretul sacru este o expresie a înţelepciunii lui Iehova?

21 Secretul sacru este o expresie magistrală a înţelepciunii de „o mare diversitate a lui Dumnezeu“ (Efeseni 3:8–10). Câtă înţelepciune a pus Iehova în acest secret, precum şi în revelarea lui treptată! Dovedind înţelepciune, el a luat în considerare  limitele oamenilor, permiţându-le să arate ce este cu adevărat în inima lor. — Psalmul 103:14.

22 De asemenea, Iehova a dovedit o înţelepciune inegalabilă atunci când l-a ales pe Isus Rege. Fiul lui Iehova este cea mai demnă de încredere creatură din întregul univers. Ca om, Isus s-a confruntat cu multe tipuri de adversităţi. El a înţeles pe deplin problemele oamenilor (Evrei 5:7–9). Dar ce se poate spune despre cei ce vor guverna împreună cu Isus? De-a lungul secolelor, au fost unşi atât bărbaţi, cât şi femei — aleşi din toate rasele, limbile şi mediile sociale. Practic nu există nici o problemă cu care aceştia, ca grup, să nu se fi confruntat şi să nu-i fi făcut faţă (Efeseni 4:22–24). Faptul de a trăi sub domnia acestor îndurători regi şi preoţi va fi o încântare!

23. Ce privilegiu le oferă creştinilor secretul sacru al lui Iehova?

23 Apostolul Pavel a scris: „Secretul sacru care le-a fost ascuns sistemelor de lucruri trecute şi generaţiilor trecute . . . le-a fost dezvăluit sfinţilor săi“ (Coloseni 1:26). Într-adevăr, sfinţii unşi ai lui Iehova au înţeles multe lucruri despre secretul sacru. Ei au împărtăşit această cunoştinţă la milioane de oameni. Cât de privilegiaţi suntem! Iehova „ne-a făcut cunoscut secretul sacru al voinţei sale“ (Efeseni 1:9). Să le spunem şi altora acest secret minunat, ajutându-i astfel să pătrundă în nemărginita înţelepciune a lui Iehova Dumnezeu!

^ par. 17 „Secretul sacru al . . . devoţiunii sfinte“ a fost descoperit şi în persoana lui Isus (1 Timotei 3:16). Multă vreme fusese un secret, un mister: Putea cineva să-şi păstreze neştirbită integritatea faţă de Iehova? Isus a dezvăluit răspunsul. El a rămas integru la fiecare încercare la care a fost supus de Satan. — Matei 4:1–11; 27:26–50.

^ par. 20 Isus a încheiat şi „un legământ . . . pentru un regat“ cu acelaşi grup (Luca 22:29, 30). De fapt, Isus a încheiat un contract cu această „turmă mică“, pentru ca membrii ei să domnească împreună cu el în cer ca parte secundară a seminţei lui Avraam. — Luca 12:32.