Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 20

„Cu inima înţeleaptă“, dar umil

„Cu inima înţeleaptă“, dar umil

1–3. De ce putem fi siguri că Iehova este umil?

UN TATĂ vrea să-i transmită o lecţie importantă micuţului său. Dorinţa lui este să-i sensibilizeze inima. Ce metodă va folosi? Va încerca să-l domine pe copil intimidându-l cu un limbaj dur? Sau se va coborî la nivelul lui şi-i va vorbi cu blândeţe şi cu căldură? Un tată înţelept şi umil va alege cu siguranţă a doua metodă.

2 Ce fel de Tată este Iehova — un tată îngâmfat sau umil, aspru sau blând? Iehova este atotştiutor şi atotînţelept. Ai observat însă că erudiţia şi inteligenţa nu-i fac neapărat şi umili pe oameni? În armonie cu ceea ce spune Biblia, „cunoştinţa îngâmfă“ (1 Corinteni 3:19; 8:1). Dar Iehova, care are „inima înţeleaptă“, este şi umil (Iov 9:4NW). El nu este umil în sensul că ocupă o poziţie inferioară sau că nu ar avea suficientă strălucire, ci în sensul că nu manifestă deloc îngâmfare. Dar de ce?

3 Iehova este sfânt. De aceea, îngâmfarea, o trăsătură care întinează, este incompatibilă cu personalitatea sa (Marcu 7:20–22). Mai mult decât atât, iată ce i-a spus profetul Ieremia lui Iehova: „Negreşit sufletul tău [Iehova însuşi] îşi va aduce aminte de mine şi se va pleca adânc asupra mea“ (Plângerile 3:20NW). * Gândeşte-te! Iehova, Suveranul Domn al universului, era dispus să „se plece adânc“, sau să se coboare  la nivelul lui Ieremia, pentru a-i arăta acestui om imperfect o atenţie binevoitoare (Psalmul 113:7). Într-adevăr, Iehova este umil. Dar cum îşi manifestă Dumnezeu umilinţa? Ce legătură există între umilinţă şi înţelepciune? Şi de ce este importantă ea pentru noi?

Cum îşi manifestă Iehova umilinţa

4, 5. a) Ce este umilinţa, cum se manifestă ea, şi de ce nu trebuie confundată ea niciodată cu slăbiciunea sau cu timiditatea? b) Cum a demonstrat Iehova umilinţă în relaţiile sale cu David, şi cât de importantă este pentru noi umilinţa lui Iehova?

4 Umilinţa este aplecare a minţii, lipsă de mândrie şi de aroganţă. Fiind o trăsătură ascunsă a inimii, umilinţa se manifestă sub forma unor calităţi precum blândeţea, răbdarea şi rezonabilitatea (Galateni 5:22, 23). Aceste calităţi divine nu ar trebui însă confundate niciodată cu slăbiciunea sau cu timiditatea. Ele nu exclud mânia justificată a lui Iehova sau puterea sa de distrugere. Dimpotrivă, umilinţa şi blândeţea lui Iehova demonstrează că el are o forţă, sau o putere extraordinară de a se controla în mod perfect (Isaia 42:14). Ce legătură  există între umilinţă şi înţelepciune? Într-o exegeză a Bibliei se spune: „Umilinţa se defineşte în cele din urmă . . . în raport cu altruismul şi este o condiţie esenţială pentru tot ce înseamnă înţelepciune“. Aşadar, adevărata înţelepciune nu poate exista fără umilinţă. Dar în ce fel beneficiem noi de umilinţa lui Iehova?

Un tată înţelept este umil şi blând cu copiii săi

5 Într-o cântare, regele David i-a spus lui Iehova: „Tu mi-ai dat scutul mântuirii Tale, dreapta Ta m-a sprijinit şi îndurarea [umilinţa, NW] Ta m-a făcut mare“ (Psalmul 18:35). De fapt, Iehova s-a coborât la nivelul acestui om imperfect pentru a acţiona în favoarea lui, ocrotindu-l şi susţinându-l zi de zi. David a înţeles că izbăvirea lui, iar, mai târziu, chiar dobândirea prestigiului pe care l-a avut ca rege aveau să fie posibile numai datorită faptului că Iehova era dispus să se umilească. Cu adevărat, cine dintre noi ar putea să spere că va fi salvat dacă Iehova nu ar fi umil, dispus să se coboare la nivelul nostru pentru a ne trata ca un Tată blând şi iubitor?

6, 7. a) De ce Biblia nu spune niciodată despre Iehova că este modest? b) Ce relaţie există între blândeţe şi înţelepciune, şi cine oferă cel mai mare exemplu în această privinţă?

6 Merită a fi subliniat că există o deosebire între umilinţă şi modestie. Modestia este o calitate atrăgătoare, pe care oamenii fideli trebuie să o cultive. Ca şi umilinţa, ea este strâns legată de înţelepciune. De exemplu, în Proverbele 11:2 se spune: „Înţelepciunea este cu cei smeriţi“. Însă Biblia nu spune niciodată despre Iehova că este modest. Dar de ce? Modestia, aşa cum o definesc Scripturile, înseamnă o recunoaştere, justificată, a propriilor limite. Cel Atotputernic nu are limite, cu excepţia celor pe care şi le impune el însuşi în virtutea propriilor sale norme drepte (Marcu 10:27; Tit 1:2). În plus, fiind Cel Preaînalt, el nu este subordonat nimănui. Prin urmare, noţiunea de modestie nu se poate aplica la Iehova.

7 Dar Iehova este umil şi blând. El îi învaţă pe slujitorii săi că blândeţea este absolut necesară în vederea dobândirii  adevăratei înţelepciuni. Cuvântul său vorbeşte despre o blândeţe care „aparţine înţelepciunii“ (Iacov 3:13). * Să analizăm exemplul lui Iehova în această privinţă.

Iehova se umileşte ca să delege şi să asculte

8–10. a) De ce este remarcabil faptul că Iehova este dispus să delege şi să asculte? b) Cum a demonstrat Cel Atotputernic umilinţă în relaţiile cu îngerii săi?

8 Faptul că Iehova este dispus să împartă responsabilităţi şi să asculte constituie o dovadă grăitoare a umilinţei sale. Este uluitor să ştim că el ascultă cu adevărat; Iehova nu are nevoie de ajutor sau de sfaturi (Isaia 40:13, 14; Romani 11:34, 35). Cu toate acestea, Biblia ne arată de nenumărate ori că Iehova se umileşte când procedează astfel.

9 Să analizăm, de exemplu, un eveniment memorabil din viaţa lui Avraam. Avraam a avut la un moment dat trei oaspeţi, dintre care unuia i s-a adresat cu apelativul „Iehova“. Acei oaspeţi erau de fapt îngeri, dar unul dintre ei îl reprezenta pe Iehova, vorbind şi acţionând în numele Său. Cu alte cuvinte, când îngerul respectiv vorbea şi acţiona era ca şi cum ar fi vorbit şi ar fi acţionat Iehova însuşi. Prin intermediul acestui reprezentant, Iehova i-a spus lui Avraam că auzise „strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei“. Iehova a declarat: „Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după strigătul venit până la Mine; şi dacă nu, voi şti [afla, NW]“ (Geneza 18:3, 20, 21). Bineînţeles că mesajul lui Iehova nu însemna că Cel Atotputernic în persoană avea să „se coboare“. Dimpotrivă, el a trimis din nou nişte îngeri care să-l reprezinte (Geneza 19:1). De ce? Nu putea Iehova, care vede totul, „să afle“ singur cum stăteau cu adevărat lucrurile în acel ţinut? Cu siguranţă. Dar Iehova le-a încredinţat cu umilinţă unor îngeri misiunea de a cerceta situaţia şi de a-l vizita pe Lot şi familia acestuia, care locuiau în Sodoma.

 10 În plus, Iehova ascultă. El le-a cerut odată îngerilor să vină cu propuneri pentru distrugerea răului rege Ahab. Iehova nu avea nevoie de acest ajutor. Totuşi, el a acceptat sugestia unui înger şi l-a împuternicit s-o ducă la îndeplinire (1 Împăraţi 22:19–22). Nu a fost aceasta o dovadă de umilinţă?

11, 12. Cum şi-a dat seama Avraam cât de umil este Iehova?

11 Iehova este chiar dispus să-i asculte pe oamenii imperfecţi, care doresc să-şi exprime îngrijorările. De exemplu, prima dată când Iehova i-a spus lui Avraam că intenţionează să distrugă Sodoma şi Gomora, acest om fidel a rămas nedumerit. „Departe de Tine aşa ceva!“, a spus Avraam şi a adăugat: „Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?“ El l-a întrebat pe Iehova dacă va cruţa oraşele în caz că s-ar găsi acolo 50 de oameni drepţi. Iehova l-a asigurat că aşa va face. Dar Avraam a întrebat din nou, micşorând numărul la 45, apoi la 40 şi tot aşa. Chiar dacă Iehova i-a dat asigurări de fiecare dată, Avraam a stăruit până când a ajuns la 10. Probabil că Avraam nu înţelesese încă pe deplin cât de mare este îndurarea lui Iehova. Oricum, Iehova a manifestat răbdare şi umilinţă, îngăduindu-i prietenului şi slujitorului său Avraam să-şi exprime îngrijorarea în acest fel. — Geneza 18:23–33.

12 Câţi oameni învăţaţi, cu o minte sclipitoare, ar asculta cu răbdare o persoană cu un grad de inteligenţă mult mai redus decât al lor? * În această privinţă este umil Dumnezeul nostru. Cu ocazia aceluiaşi dialog, Avraam a înţeles şi că Iehova este „încet la mânie“ (Exodul 34:6). Dându-şi probabil seama că nu avea nici un drept să pună la îndoială acţiunile celui Preaînalt, Avraam a adresat de două ori aceeaşi implorare: „Să nu Te mânii, Doamne“ (Geneza 18:30, 32). Bineînţeles că Iehova nu s-a mâniat. El are cu adevărat „blândeţea care aparţine înţelepciunii“.

 Iehova este rezonabil

13. Cu ce sens este folosit în Biblie cuvântul „rezonabilitate“, şi de ce această calitate i se potriveşte foarte bine lui Iehova?

13 Umilinţa lui Iehova se manifestă şi sub forma unei alte frumoase calităţi: rezonabilitatea. Din nefericire, această calitate le lipseşte oamenilor imperfecţi. Iehova este dispus nu numai să le asculte pe creaturile sale inteligente, ci şi să cedeze când nu sunt încălcate principiile sale drepte. Aşa cum este folosit în Biblie, cuvântul „rezonabilitate“ înseamnă literalmente „a ceda“. Această calitate este şi ea o trăsătură distinctivă a înţelepciunii divine. În Iacov 3:17 se spune: „Înţelepciunea de sus este . . . rezonabilă“. În ce sens Iehova, care este atotînţelept, manifestă rezonabilitate? În primul rând, el este adaptabil. Să ne aducem aminte că numele său ne învaţă că Iehova devine orice este necesar pentru a-şi duce scopurile la îndeplinire (Exodul 3:14). Nu sugerează aceasta că Iehova este adaptabil şi rezonabil?

14, 15. Ce aflăm referitor la organizaţia cerească a lui Iehova din viziunea lui Ezechiel despre carul ceresc al lui Iehova, şi cum se deosebeşte ea de organizaţiile umane?

14 În Biblie există un pasaj remarcabil care ne ajută să înţelegem cât de adaptabil este Iehova. Profetul Ezechiel a primit o viziune a organizaţiei cereşti a lui Iehova, formată din creaturi spirituale. El a văzut un car de proporţii uriaşe, propriul „vehicul“ al lui Iehova, aflat tot timpul sub controlul său. Extrem de interesant era modul lui de deplasare. Roţile uriaşe aveau patru obezi şi erau pline de ochi putând să vadă în toate direcţiile şi să schimbe instantaneu direcţia de deplasare, fără a se opri sau a se întoarce. Iar acest car uriaş nu se mişca anevoie, ca un vehicul greoi făcut de om. Putea să meargă cu viteza fulgerului şi să facă viraje în unghi drept (Ezechiel 1:1, 14–28). Da, organizaţia lui Iehova, asemenea atotputernicului Suveran ce o dirijează, este perfect adaptabilă şi atentă la permanentele schimbări de situaţie şi la noile cerinţe pe care trebuie să le satisfacă.

 15 Oamenii nu pot decât să imite adaptabilitatea perfectă a lui Iehova şi a organizaţiei sale. În majoritatea cazurilor însă, oamenii şi organizaţiile lor sunt mai degrabă rigizi decât adaptabili, mai degrabă nerezonabili decât flexibili. Să ilustrăm: Un superpetrolier sau un tren de marfă ar putea impresiona prin dimensiuni şi prin putere. Dar poate vreunul dintre ele să se adapteze la schimbările bruşte de situaţie? Dacă se întâmplă să cadă ceva în faţa unui tren de marfă, pe şinele de cale ferată, trenul nu se poate întoarce. Nici opririle bruşte nu sunt posibile. Unui tren de marfă încărcat îi trebuie mai mult de un kilometru ca să se oprească după acţionarea frânelor. În mod similar, un superpetrolier alunecă pe apă încă opt kilometri după oprirea motoarelor. Chiar dacă este inversat sensul de rotire a motoarelor, petrolierul mai înaintează trei kilometri. Acelaşi lucru se poate spune despre organizaţiile umane, a căror tendinţă este să fie rigide şi inflexibile. Din cauza mândriei, deseori oamenii refuză să se adapteze la situaţii şi la cerinţe noi. Rigiditatea a dus la faliment companii şi chiar a provocat răsturnări de guverne (Proverbele 16:18). Cât de fericiţi putem fi că nici Iehova, nici organizaţia sa nu seamănă câtuşi de puţin cu aceste organizaţii!

Cum manifestă Iehova rezonabilitate

16. Cum a demonstrat Iehova rezonabilitate faţă de Lot înainte de distrugerea Sodomei şi a Gomorei?

16 Ne vom referi din nou la distrugerea Sodomei şi a Gomorei. Lot şi familia lui au primit instrucţiuni clare din partea îngerului lui Iehova: „Scapă la munte“. Totuşi, lucrul acesta nu a fost pe placul lui Lot. El l-a implorat pe Iehova astfel: „O! Nu, Doamne!“. Convins că ar fi murit dacă ar fi fugit la munţi, Lot a cerut ca el şi familia lui să fie lăsaţi să fugă într-un oraş din apropiere, numit Ţoar. Să nu uităm că Iehova intenţiona să distrugă acel oraş. Numai că temerile lui Lot nu erau deloc justificate. Iehova putea, cu siguranţă, să-i scape viaţa lui Lot în munţi. Cu toate acestea, Iehova a cedat în  faţa rugăminţii lui Lot şi a cruţat Ţoarul. „Iată că-ţi îngădui şi lucrul acesta“, i-a spus îngerul lui Lot (Geneza 19:17–22). Nu a fost aceasta o dovadă de rezonabilitate din partea lui Iehova?

17, 18. Cum a demonstrat Iehova rezonabilitate faţă de niniviţi?

17 Iehova răspunde şi la actele de căinţă sinceră, fiind întotdeauna îndurător şi drept. Iată ce s-a întâmplat când profetul Iona a fost trimis în oraşul Ninive, cunoscut pentru nelegiuire şi violenţă. Mesajul inspirat, proclamat de Iona pe toate străzile oraşului Ninive, a fost foarte simplu: Puternicul oraş va fi distrus în 40 de zile. Totuşi, situaţia s-a schimbat radical. Niniviţii s-au căit! — Iona, capitolul 3.

18 Este instructiv să comparăm felul în care a reacţionat Iehova cu reacţia lui Iona la această schimbare de situaţie. În cazul acesta, Iehova s-a adaptat devenind un Tată iertător în loc de „un războinic viteaz“ (Exodul 15:3) *. Iona, pe de altă parte, a fost inflexibil şi nu a arătat prea multă îndurare. În loc să reflecte rezonabilitatea lui Iehova, el a reacţionat mai degrabă ca trenul de marfă sau ca superpetrolierul la care ne-am referit mai înainte. Proclamase distrugerea, aşa că distrugere trebuia să fie! Însă, plin de îngăduinţă, Iehova i-a dat nerăbdătorului său profet o lecţie de rezonabilitate şi de îndurare. — Iona, capitolul 4.

Iehova este rezonabil şi ne înţelege limitele

19. a) De ce putem fi siguri că Iehova este rezonabil în ceea ce aşteaptă de la noi? b) Cum se arată în Proverbele 19:17 că Iehova este un Stăpân bun şi rezonabil, precum şi extrem de umil?

19 În aceeaşi ordine de idei, Iehova este rezonabil în ceea ce aşteaptă de la noi. Regele David a spus: „Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14). Iehova ne înţelege limitele şi imperfecţiunile mai bine decât noi înşine. El nu aşteaptă niciodată de la noi  ceva ce este peste puterile noastre. Biblia îi pune în contrast pe stăpânii umani „buni şi rezonabili“ cu cei „greu de mulţumit“ (1 Petru 2:18). Ce fel de Stăpân este Iehova? Să remarcăm ce se spune în Proverbele 19:17: „Cine are milă de sărac împrumută pe DOMNUL“. Fără îndoială, numai un stăpân bun şi rezonabil ar observa şi cel mai mic act de bunăvoinţă făcut în favoarea celor de condiţie umilă. Mai mult decât atât, versetul sugerează că, de fapt, Creatorul Universului se consideră îndatorat chiar faţă de nişte creaturi modeste — acei oameni care înfăptuiesc acte de îndurare! Aceasta este o dovadă extraordinară de umilinţă.

20. Ce asigurare avem că Iehova ne ascultă rugăciunile şi răspunde la ele?

20 Iehova este la fel de blând şi de rezonabil şi cu slujitorii săi de astăzi. Când ne rugăm cu credinţă, el ne ascultă. Şi chiar dacă nu trimite mesageri îngereşti prin care să ne vorbească, nu trebuie să tragem concluzia că el nu răspunde la rugăciunile noastre. Să ne amintim de apostolul Pavel care, după ce le-a cerut colaboratorilor săi ‘să facă rugăciuni’ pentru eliberarea lui din închisoare, a adăugat: „Ca să vă fiu redat mai repede“ (Evrei 13:18, 19). Aşadar, rugăciunile noastre îl determină pe Iehova să facă pentru noi ceva ce poate că altminteri nu ar fi făcut. — Iacov 5:16.

21. Ce concluzie nu ar trebui să tragem niciodată cu privire la umilinţa lui Iehova, ci, mai degrabă, pentru ce ar trebui să fim recunoscători?

 21 Bineînţeles că nici una din formele de manifestare a umilinţei lui Iehova — blândeţea, dispoziţia de a asculta, răbdarea şi rezonabilitatea — nu reprezintă o abatere de la principiile sale drepte. Preoţii creştinătăţii ar putea crede că dau dovadă de rezonabilitate când le gâdilă urechile enoriaşilor lor diluând normele morale ale lui Iehova (2 Timotei 4:3). Dar tendinţa umană de a face compromis de dragul avantajelor nu are nimic în comun cu rezonabilitatea divină. Iehova este sfânt; el nu-şi va încălca niciodată normele drepte (Leviticul 11:44). De aceea, să preţuim rezonabilitatea lui Iehova pentru ceea ce este ea cu adevărat: o dovadă a umilinţei sale. Nu simţi o mare emoţie la gândul că Iehova Dumnezeu, cea mai înţeleaptă Fiinţă din univers, este şi extrem de umil? Ce plăcere să te apropii de acest Dumnezeu impunător, dar şi blând, răbdător şi rezonabil!

^ par. 3 Vechii scribi, sau soferimii, au schimbat acest verset lăsând să se înţeleagă că Ieremia, nu Iehova, este cel ce se pleacă adânc. Cu siguranţă, lor li s-a părut că este nepotrivit să-i atribuie lui Dumnezeu un act care denotă atâta umilinţă. Drept urmare, multe traduceri pierd sensul originar al acestui frumos verset. Totuşi, versiunea The New English Bible redă cu exactitate cuvintele adresate de Ieremia lui Dumnezeu: „Adu-ţi aminte! Ah, adu-ţi aminte şi apleacă-te spre mine“.

^ par. 7 În alte versiuni se spune „umilinţa care provine din înţelepciune“ şi „acea blândeţe care poartă pecetea înţelepciunii“.

^ par. 12 De remarcat că Biblia pune în contrast răbdarea cu îngâmfarea (Eclesiastul 7:8). Răbdarea lui Iehova este o dovadă în plus că el este umil. — 2 Petru 3:9.

^ par. 18 În Psalmul 86:5 se spune despre Iehova că este ‘bun şi gata să ierte’. Când a fost tradus în greacă acest psalm, expresia „gata să ierţi“ a fost redată prin cuvântul epieikes, care înseamnă „rezonabil“.