Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 14

Regatul lui Dumnezeu, singura conducere pe care o susţin slujitorii săi

Regatul lui Dumnezeu, singura conducere pe care o susţin slujitorii săi

IDEEA PRINCIPALĂ

Din loialitate faţă de Regat, poporul lui Dumnezeu rămâne separat de lume

1, 2. a) Ce principiu i-a călăuzit pe continuatorii lui Isus din toate timpurile? b) Cum au încercat împotrivitorii să ne distrugă şi care a fost rezultatul?

ISUS s-a aflat în faţa lui Pilat, cel mai influent judecător laic al evreilor, când a enunţat un principiu care i-a călăuzit pe continuatorii săi adevăraţi din toate timpurile. El a spus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată că regatul meu nu este de aici” (Ioan 18:36). Pilat l-a condamnat la moarte pe Isus, însă această victorie a fost temporară, întrucât Isus a fost înviat. Unii împăraţi ai puternicului Imperiu Roman au încercat să-i nimicească pe continuatorii lui Cristos, dar eforturile lor au fost zadarnice. Creştinii au răspândit mesajul despre Regat în toată lumea antică (Col. 1:23).

2 După instaurarea Regatului în 1914, unele dintre cele mai redutabile puteri militare din istorie au încercat să distrugă poporul lui Dumnezeu. Dar niciuna nu a izbutit. Multe guverne şi facţiuni politice au încercat să ne constrângă să ne implicăm în conflictele lor. Însă nu au reuşit să ne dezbine. În prezent, supuşii Regatului trăiesc în aproape toate ţările lumii. Totuşi, noi suntem uniţi, formând o familie mondială şi rămânem neutri din punct de vedere politic. Unitatea noastră este o dovadă convingătoare că Regatul lui Dumnezeu guvernează şi că Regele Isus Cristos continuă să-i îndrume, să-i purifice şi să-i ocrotească pe supuşii săi. Să vedem cum a făcut Isus acest lucru şi să analizăm doar câteva victorii juridice remarcabile, pe care le-am obţinut cu sprijinul lui Isus în timp ce ne-am străduit ‘să nu facem parte din lume’ (Ioan 17:14).

O chestiune căreia i se dă tot mai multă importanţă

3, 4. a) Ce evenimente au avut loc în perioada în care s-a născut Regatul? b) Au înţeles slujitorii lui Dumnezeu întotdeauna în mod deplin chestiunea neutralităţii? Explicaţi.

3 După naşterea Regatului, în cer s-a purtat un război, iar Satan a fost aruncat pe pământ. (Citeşte Revelaţia 12:7-10, 12.) S-a purtat un război şi pe pământ, unul care a pus la încercare hotărârea slujitorilor lui Dumnezeu de a urma exemplul  lui Isus şi de a nu face parte din lume. Dar, la început, ei nu au înţeles pe deplin ce presupunea din partea lor să nu se implice în chestiuni politice.

4 De exemplu, în volumul VI al cărţii Zorii Mileniului, * publicat în 1904, creştinii au fost încurajaţi să evite participarea la război. Totodată, se arăta că, dacă un creştin era recrutat, el trebuia să se străduiască să obţină un serviciu militar cu caracter necombatant. Dacă nu reuşea acest lucru şi era trimis în luptă, trebuia să se asigure că nu ucide pe nimeni. Referitor la situaţia din acea vreme, Herbert Senior, care locuia în Marea Britanie şi se botezase în 1905, a spus: „Fraţii erau foarte nedumeriţi. Nu exista o îndrumare clară care să arate dacă era sau nu corect să te înrolezi în armată, dar numai pentru activităţi necombatante”.

5. Ce clarificări s-au adus în Turnul de veghe din 1 septembrie 1915?

5 Totuşi, în Turnul de veghe din 1 septembrie 1915 au început să se aducă clarificări în înţelegerea noastră referitoare la această chestiune. Privitor la recomandările din Studii în Scripturi, se spunea: „Oare nu ar însemna să facem compromis dacă am acţiona în acest fel?”. Dar dacă un creştin ar fi ameninţat că va fi împuşcat pentru că refuză serviciul militar şi uniforma militară? Articolul prezenta următorul raţionament: „Ce ar fi mai grav? Să fii împuşcat deoarece i-ai fost loial Prinţului Păcii şi i-ai ascultat porunca sau să fii împuşcat în timp ce le slujeşti acestor regi pământeşti, aparent susţinându-i şi cel puţin părând că faci compromis în ce priveşte învăţăturile Regelui ceresc? Dintre cele două cazuri, îl preferăm pe primul – preferăm să murim pentru că am rămas fideli Regelui ceresc”. Însă, chiar dacă a fost destul de direct, articolul concluziona: „Nu insistăm să faceţi această alegere. Este doar o sugestie”.

6. Ce putem învăţa din exemplul fratelui Herbert Senior?

6 Unii fraţi au înţeles clar această chestiune şi au fost dispuşi să accepte consecinţele. Herbert Senior, amintit anterior, a spus: „Pentru mine, era acelaşi lucru să descarci muniţie de pe un vas [serviciu necombatant] şi să încarci armele cu acea muniţie pentru a trage” (Luca 16:10). În urma refuzului de a efectua serviciul militar din motive de conştiinţă, fratele Senior a fost trimis la închisoare. El şi alţi patru fraţi au făcut parte dintr-un grup de 16 obiectori de conştiinţă, inclusiv bărbaţi din alte culte, care şi-au ispăşit o parte din pedeapsă la închisoarea Richmond din Marea Britanie şi care au fost cunoscuţi mai târziu drept „Cei 16 de la Richmond”. La un moment dat, Herbert şi ceilalţi din grup au fost îmbarcaţi în secret pe un vas şi transportaţi pe front în Franţa. Acolo, urmau să fie împuşcaţi. El şi ceilalţi au fost aduşi în faţa plutonului de execuţie, însă nu au fost ucişi. Pedeapsa lor a fost comutată la zece ani de închisoare.

„Am înţeles că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie în pace cu toţi, chiar şi în vreme de război” (Simon Kraker) (Vezi paragraful 7.)

7. Ce au înţeles slujitorii lui Dumnezeu înainte de începerea celui de al Doilea Război Mondial?

 7 Înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, slujitorii lui Iehova ca întreg au înţeles mai clar ce presupunea a fi neutru şi ce li se pretindea dacă doreau să urmeze exemplul lui Isus (Mat. 26:51-53; Ioan 17:14-16; 1 Pet. 2:21). De pildă, în numărul din 1 noiembrie 1939 al Turnului de veghe a apărut un articol important, intitulat „Neutralitate”, în care se spunea: „Principiul pe care trebuie să-l respecte acum poporul de legământ al lui Iehova este cel al strictei neutralităţi faţă de naţiunile aflate în război”. Referitor la acel articol, Simon Kraker, care a slujit mai târziu la sediul mondial din Brooklyn (New York), a afirmat: „Am înţeles că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie în pace cu toţi, chiar şi în vreme de război”. Hrana spirituală privitoare la acest subiect a fost oferită la timpul potrivit, pregătindu-i pe slujitorii lui Dumnezeu pentru situaţiile în care loialitatea lor faţă de Regat avea să fie încercată aşa cum nu mai fusese până atunci.

Ameninţaţi de „un fluviu” de împotrivire

8, 9. Cum s-a împlinit profeţia consemnată de apostolul Ioan?

8 Apostolul Ioan a profeţit că, după naşterea Regatului în 1914, balaurul, Satan Diavolul, avea să încerce să-i distrugă pe susţinătorii Regatului lui Dumnezeu vărsând din gura lui  un fluviu simbolic. * (Citeşte Revelaţia 12:915.) Cum s-a împlinit această profeţie? Începând cu anii ’20 ai secolului trecut, poporul lui Dumnezeu a înfruntat un val de persecuţii. Asemenea multor fraţi care locuiau în America de Nord în timpul celui de al Doilea Război Mondial, fratele Kraker a fost condamnat la închisoare pentru că a rămas loial Regatului lui Dumnezeu. De fapt, în timpul războiului, Martorii lui Iehova reprezentau mai mult de două treimi dintre toţi deţinuţii care se aflau în închisorile federale din Statele Unite deoarece nu participau la război din motive religioase.

9 Diavolul şi agenţii săi erau hotărâţi să ştirbească integritatea supuşilor Regatului de pretutindeni. În Africa, Europa şi Statele Unite, aceştia au fost aduşi înaintea instanţelor şi a comisiilor de eliberare condiţionată. Din cauza hotărârii lor ferme de a rămâne neutri, au fost închişi, bătuţi şi torturaţi. În Germania, slujitorii lui Dumnezeu s-au confruntat cu mari presiuni pentru că au refuzat să spună „Heil Hitler!” şi să se implice în război. Aproximativ 6 000 de Martori au fost închişi în lagăre în timpul regimului nazist şi peste 1 600 de Martori germani şi de alte naţionalităţi au fost omorâţi de persecutorii lor. Chiar şi aşa, Diavolul nu a reuşit să cauzeze un rău permanent poporului lui Dumnezeu (Mar. 8:34, 35).

‘Pământul înghite fluviul’

10. Ce simbolizează „pământul” şi cum a intervenit acesta în favoarea poporului lui Dumnezeu?

10 Profeţia consemnată de apostolul Ioan a dezvăluit că „pământul” – elemente ale acestui sistem care au o atitudine mai rezonabilă – avea să înghită „fluviul” de persecuţii, venind astfel în ajutorul poporului lui Dumnezeu. Cum s-a împlinit această parte a profeţiei? În deceniile următoare celui de al Doilea Război Mondial, „pământul” a intervenit deseori în favoarea susţinătorilor fideli ai Regatului mesianic. (Citeşte Revelaţia 12:16.) De exemplu, diverse instanţe înalte au protejat drepturile Martorilor lui Iehova de a refuza serviciul militar şi de a nu lua parte la ceremonii patriotice. Mai întâi, să vedem câteva dintre victoriile importante privitoare la îndeplinirea serviciului militar pe care Iehova li le-a dat slujitorilor săi (Ps. 68:20).

11, 12. Cu ce problemă s-au confruntat fraţii Sicurella şi Thlimmenos şi ce s-a întâmplat până la urmă?

11 Statele Unite. Anthony Sicurella a crescut într-o familie de Martori. El s-a botezat la vârsta de 15 ani. Când a împlinit 21 de ani, s-a înregistrat la comisia de recrutare ca slujitor religios. Doi ani mai târziu, în 1950, el a făcut o cerere de reclasificare ca obiector de conştiinţă. Deşi în raportul întocmit de Biroul Federal de Investigaţii nu era menţionată nicio neregulă, Departamentul de Justiţie i-a respins cererea. După mai multe acţiuni juridice, Curtea Supremă a Statelor Unite a judecat cazul fratelui Sicurella şi a casat hotărârea  instanţei inferioare pronunţându-se în favoarea lui. Decizia a contribuit la stabilirea unui precedent judiciar pentru alţi cetăţeni ai Statelor Unite care refuzau serviciul militar din motive de conştiinţă.

12 Grecia. În 1983, Iakovos Thlimmenos a fost condamnat pentru insubordonare deoarece a refuzat să poarte uniforma militară şi a primit pedeapsa cu închisoarea. După eliberare, şi-a depus actele pentru o autorizaţie de contabil, dar nu a obţinut-o întrucât avea cazier judiciar. El a făcut plângere în instanţă, însă, după ce a pierdut procesul în instanţele din Grecia, a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 2000, Marea Cameră a CEDO, compusă din 17 judecători, a decis în favoarea sa, creând un precedent folosit în cazurile de discriminare. Înainte de pronunţarea acestei decizii, peste 3 500 de fraţi din Grecia aveau cazier judiciar deoarece fuseseră închişi pentru poziţia lor neutră. După această decizie favorabilă, Grecia a adoptat o lege prin care aceşti fraţi erau reabilitaţi. De asemenea, când s-a revizuit Constituţia Greciei, a reintrat în vigoare o lege, ce fusese adoptată cu câţiva ani în urmă, prin care tuturor cetăţenilor greci le era garantat dreptul de a efectua un serviciu civil alternativ.

„Înainte să intru în sala de judecată, m-am rugat fierbinte lui Iehova şi apoi am simţit cum m-a ajutat să rămân calm” (Ivailo Stefanov) (Vezi paragraful 13.)

13, 14. Ce lecţii crezi că se pot desprinde din situaţiile prin care au trecut Ivailo Stefanov şi Vahan Bayatyan?

13 Bulgaria. În 1994, Ivailo Stefanov avea 19 ani când a primit ordin de încorporare. El a refuzat să se înroleze în armată sau să desfăşoare activităţi necombatante în cadrul armatei. A fost condamnat la 18 luni de închisoare, dar a atacat hotărârea în baza dreptului său ca obiector de conştiinţă. În cele din urmă, cazul a fost deferit Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă, în 2001, înainte ca acest caz să fie judecat, s-a ajuns la o înţelegere amiabilă între statul bulgar şi fratele Stefanov. Guvernul bulgar a acordat scutire nu doar fratelui Stefanov, ci şi tuturor cetăţenilor bulgari care erau dispuşi să îndeplinească un serviciu civil alternativ. *

14 Armenia. Vahan Bayatyan a ajuns la vârsta recrutării în serviciul militar obligatoriu în anul 2001. * Din motive de conştiinţă, el a refuzat să satisfacă stagiul militar. Fratele Bayatyan a compărut în faţa instanţelor judecătoreşti din ţară, însă a pierdut procesul în toate fazele. În septembrie 2002 a început să-şi ispăşească pedeapsa cu închisoarea de doi ani şi jumătate, dar a fost eliberat după zece luni şi jumătate. Între timp, el a înaintat o cerere la CEDO, care a judecat cazul. Cu toate acestea, la 27 octombrie 2009, Curtea Europeană s-a pronunţat şi ea împotriva fratelui Bayatyan. Verdictul părea o mare înfrângere pentru fraţii din Armenia care se aflau în aceeaşi situaţie. Însă Marea Cameră a CEDO a revizuit hotărârea.  La 7 iulie 2011, Curtea s-a pronunţat în favoarea lui Vahan Bayatyan. Pentru prima oară, CEDO a recunoscut că obiecţia de conştiinţă cu privire la efectuarea serviciului militar având la bază convingerile religioase trebuie ocrotită în temeiul dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă. Această decizie ocroteşte nu doar drepturile Martorilor lui Iehova, ci şi drepturile a milioane de oameni din ţări membre ale Consiliului Europei. *

Fraţii din Armenia sunt eliberați din închisoare în urma deciziei CEDO

Participarea la ceremoniile patriotice

15. De ce refuză slujitorii lui Iehova să participe la ceremoniile patriotice?

15 Slujitorii lui Iehova rămân loiali Regatului mesianic nu doar neînrolându-se în armată, ci şi refuzând în mod respectuos să participe la ceremoniile patriotice. Îndeosebi după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, tot mai mulţi oameni au fost animaţi de un spirit naţionalist. Cetăţenilor din multe ţări li s-a cerut să-şi declare loialitatea faţă de patrie rostind un jurământ, cântând imnul naţional sau salutând  drapelul. Noi însă îi acordăm devoţiune exclusivă lui Iehova (Ex. 20:4, 5). De aceea, am fost aspru persecutaţi. Totuşi, Iehova a folosit din nou „pământul” pentru a înghiţi o parte din aceste împotriviri. Să remarcăm doar câteva dintre victoriile impresionante pe care Iehova, prin intermediul lui Cristos, ni le-a dat în această privinţă (Ps. 3:8).

16, 17. Ce problemă au întâmpinat Lillian şi William Gobitas şi ce învăţăm din ceea ce li s-a întâmplat?

16 Statele Unite. În 1940, Curtea Supremă a Statelor Unite a pronunţat o decizie împotriva Martorilor lui Iehova cu o majoritate de voturi de 8 la 1 în cazul cunoscut drept Sectorul şcolar din Minersville contra Gobitis. Lillian Gobitas, * de 12 ani, şi fratele ei, William, de 10 ani, au dorit să-i rămână loiali lui Iehova, de aceea, au refuzat să salute drapelul sau să rostească jurământul de loialitate. Drept urmare, ei au fost exmatriculaţi. Cazul lor a fost judecat de Curtea Supremă, care a decis că acţiunile şcolii au fost constituţionale întrucât apărau „unitatea naţională”. Acea decizie a stârnit un val de persecuţii. Şi alţi copii Martori au fost exmatriculaţi. Unii adulţi Martori şi-au pierdut locul de muncă, iar mulţi au fost atacaţi fără milă de gloate. Cartea Renumele ţării noastre (engl.) afirmă că „persecuţia Martorilor lui Iehova din perioada 1941-1943 a fost cel mai grav caz de intoleranţă religioasă din America secolului al XX-lea”.

17 Victoria duşmanilor lui Dumnezeu a fost vremelnică. În 1943, Curtea Supremă a judecat alt caz, asemănător cu cazul Gobitis, cunoscut drept Consiliul pentru învăţământ din statul Virginia de Vest contra Barnette. De data aceasta, Curtea Supremă le-a dat Martorilor câştig de cauză. Pentru prima oară în istoria Statelor Unite, Curtea Supremă şi-a dezminţit o decizie într-un timp atât de scurt. După pronunţarea acelei decizii, numărul cazurilor de persecuţie făţişă a slujitorilor lui Iehova din Statele Unite a scăzut considerabil. Totodată, drepturile tuturor cetăţenilor Statelor Unite au fost consolidate.

18, 19. Ce a spus Pablo Barros că l-a ajutat să rămână ferm şi cum pot slujitorii lui Iehova să-i urmeze exemplul?

18 Argentina. Pablo şi Hugo Barros, în vârstă de opt, respectiv şapte ani, au fost exmatriculaţi în 1976 deoarece nu au participat la o ceremonie de arborare a drapelului. Odată, directoarea l-a bruscat pe Pablo şi l-a lovit în cap. I-a reţinut o oră pe amândoi băieţii după terminarea cursurilor, încercând să-i oblige să ia parte la ceremoniile patriotice. Amintindu-şi acele momente nefericite, Pablo a spus: „Fără ajutorul lui Iehova nu aş fi putut să fac faţă presiunilor menite să-mi ştirbească integritatea”.

19 Când cei doi au compărut în faţa instanţei, judecătorul a susţinut decizia şcolii de a-i exmatricula pe Pablo şi pe Hugo. Însă cazul a ajuns la Curtea Supremă a Argentinei. În  1979, Curtea a casat hotărârea instanţei inferioare, precizând: „Pedeapsa aceasta [exmatricularea] contravine dreptului constituţional de a învăţa (Articolul 14) şi datoriei Statului de a asigura instruire elementară cetăţenilor (Articolul 5)”. Această victorie a fost în folosul a aproximativ o mie de copii Martori. Unii propuşi spre exmatriculare nu au mai fost exmatriculaţi, iar alţii, ca Pablo şi Hugo, au fost reprimiţi în şcolile de stat.

Mulţi tineri Martori s-au dovedit loiali în încercări

20, 21. Cum îţi întăreşte credinţa ceea ce li s-a întâmplat lui Roel şi lui Emily Embralinag?

20 Filipine. În 1990, Roel Embralinag, * de nouă ani, şi Emily, sora lui, de zece ani, împreună cu peste 65 de elevi Martori au fost exmatriculaţi pentru că nu au salutat drapelul. Leonardo, tatăl lui Roel şi al lui Emily, a încercat să discute problema cu cei din conducerea şcolii, dar fără rezultat. Situaţia s-a înrăutăţit, astfel că Leonardo a înaintat o cerere la Curtea Supremă. El nu avea nici bani, nici avocat care să-l reprezinte. Familia i-a adresat implorări fierbinţi lui Iehova pentru a primi îndrumare. În tot acest timp, copiii erau  ridiculizaţi şi înjosiţi. Leonardo nu credea că exista vreo şansă să câştige procesul deoarece nu avea pregătire în domeniul juridic.

21 Lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată, iar familia Embralinag a fost reprezentată în instanţă de Felino Ganal, un avocat care fusese angajat la una dintre cele mai reputate firme de avocatură din ţară. Înainte ca acest dosar să fie analizat, fratele Ganal renunţase la postul de la firma respectivă şi devenise Martor al lui Iehova. După ce a judecat cazul, Curtea Supremă a decis în unanimitate în favoarea Martorilor şi a anulat ordinele de exmatriculare. Încă o dată, cei care au încercat să-i determine pe slujitorii lui Dumnezeu să renunţe la integritatea lor au eşuat.

Neutralitatea duce la unitate

22, 23. a) De ce am câştigat atât de multe bătălii juridice importante? b) Ce dovedeşte existenţa comunităţii noastre mondiale de fraţi, în care domneşte pacea?

22 De ce au câştigat slujitorii lui Iehova atât de multe bătălii juridice importante? Noi nu avem nicio influenţă pe plan politic. Cu toate acestea, în multe ţări şi în multe instanţe, judecători imparţiali ne-au protejat de atacurile înverşunate ale împotrivitorilor şi, în acelaşi timp, au stabilit precedente în aplicarea normelor constituţionale. Fără îndoială, Cristos ne-a susţinut în eforturile noastre de a obţine aceste victorii. (Citeşte Revelaţia 6:2.) De ce purtăm astfel de bătălii juridice? Scopul nostru nu este să reformăm sistemul judiciar, ci să ne asigurăm că putem continua să-i slujim Regelui Isus Cristos fără piedici (Fap. 4:29).

23 Într-o lume divizată de frământări politice şi dominată de ură, Regele Isus Cristos a binecuvântat eforturile slujitorilor săi de pe tot pământul de a-şi păstra neutralitatea. Satan nu a reuşit să ne dezbine şi să ne înfrângă. Regatul a strâns milioane de oameni care refuză ‘să mai înveţe războiul’. Însăşi existenţa comunităţii noastre mondiale de fraţi, în care domneşte pacea este un miracol, o dovadă incontestabilă că Regatul lui Dumnezeu guvernează (Is. 2:4).

^ par. 4 Acest volum este cunoscut şi sub titlul Noua Creaţiune. Mai târziu, volumele Zorii Mileniului au fost numite Studii în Scripturi.

^ par. 8 Pentru o analiză a acestei profeţii, vezi publicaţia Revelaţia: grandiosul deznodământ se apropie!, capitolul 27, paginile 184-186.

^ par. 13 Înţelegerea presupunea ca Guvernul Bulgariei să pună la dispoziţie un serviciu utilitar alternativ sub administrare civilă pentru toţi obiectorii de conştiinţă.

^ par. 14 Pentru mai multe detalii despre acest caz, vezi Turnul de veghe din 1 noiembrie 2012, paginile 29-31.

^ par. 14 De-a lungul unei perioade de 20 de ani, Guvernul Armeniei a trimis la închisoare peste 450 de tineri Martori. În noiembrie 2013 a fost eliberat ultimul dintre aceşti tineri.

^ par. 16 Numele de familie a fost scris în mod greşit în documentele instanţei.

^ par. 20 Numele de familie a fost scris în mod greşit „Ebralinag” în documentele instanţei.