Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 15

Slujitorii lui Dumnezeu luptă pentru libertate religioasă

Slujitorii lui Dumnezeu luptă pentru libertate religioasă

IDEEA PRINCIPALĂ

Cum îşi ajută Cristos continuatorii să lupte pentru recunoaştere legală şi pentru dreptul de a se supune legilor lui Dumnezeu

1, 2. a) Ce dovedeşte că suntem cetăţeni ai Regatului lui Dumnezeu? b) De ce au trebuit Martorii lui Iehova să lupte uneori pentru libertate religioasă?

CA MARTOR al lui Iehova eşti cetăţean al Regatului lui Dumnezeu. Dar care este dovada cetăţeniei tale? Nu un act de identitate, nici vreun alt document eliberat de o instituţie guvernamentală, ci modul în care i te închini lui Iehova Dumnezeu. Închinarea adevărată nu se limitează la ceea ce crezi. Ea implică şi ceea ce faci, ascultarea ta faţă de legile Regatului lui Dumnezeu. Pentru noi, închinarea are legătură cu toate aspectele vieţii, inclusiv cu felul în care ne creştem copiii şi cu deciziile pe care le luăm în chestiuni medicale.

2 Însă lumea nu ne respectă întotdeauna cetăţenia pe care o preţuim atât de mult şi nici cerinţele care trebuie îndeplinite pentru a ne-o păstra. Unele guverne au încercat să ne îngrădească libertatea de închinare sau chiar să ne priveze de ea. Uneori, supuşii lui Cristos au trebuit să lupte pentru libertatea de a trăi în armonie cu legile Regelui mesianic. Aceasta nu ne surprinde, întrucât şi slujitorii lui Iehova din timpurile biblice au fost nevoiţi să lupte deseori pentru libertatea de a se închina lui Iehova.

3. Pentru ce au luptat slujitorii lui Dumnezeu în zilele reginei Estera?

3 De exemplu, în zilele reginei Estera, slujitorii lui Dumnezeu au trebuit să lupte chiar pentru viaţa lor. Prim-ministrul Haman, un om rău, i-a propus regelui persan Ahaşveroş să ordone uciderea iudeilor din imperiu deoarece ‘legile lor erau diferite de legile tuturor celorlalte popoare’ (Est. 3:8, 9, 13). Iehova însă nu şi-a abandonat slujitorii. El a binecuvântat eforturile Esterei şi ale lui Mardoheu, care i-au cerut regelui persan să ocrotească poporul lui Dumnezeu (Est. 9:20-22).

4. Ce vom analiza în acest capitol?

4 Dar ce putem spune despre timpurile noastre? Aşa cum am văzut în capitolul precedent, autorităţile laice li s-au opus uneori Martorilor lui Iehova. În acest capitol vom vorbi despre unele modalităţi prin care guvernele au încercat să ne limiteze libertatea de închinare. Ne vom concentra asupra a trei domenii: 1) dreptul de a exista ca organizaţie şi de a ne închina aşa cum dorim, 2) libertatea de a alege tratamente medicale  care nu încalcă principiile biblice şi 3) dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în armonie cu normele lui Iehova. În fiecare domeniu vom vedea cum au luptat unii cetăţeni loiali ai Regatului pentru a-şi proteja preţioasa cetăţenie şi cum au fost binecuvântate eforturile lor.

Lupta pentru recunoaştere legală şi pentru libertăţi fundamentale

5. Ce foloase le aduce creştinilor adevăraţi recunoaşterea legală?

5 Noi nu avem nevoie de recunoaştere legală din partea guvernelor omeneşti pentru a ne închina lui Iehova, însă, dacă suntem recunoscuţi prin lege, ne este mai uşor să ne practicăm religia. De exemplu, putem să ne întrunim în mod liber în săli ale Regatului sau în săli de congrese, să tipărim şi să importăm literatură biblică şi să le predicăm semenilor vestea bună fără piedici. În multe ţări, Martorii lui Iehova sunt înregistraţi legal şi au aceleaşi libertăţi religioase ca membrii altor culte recunoscute oficial. Dar ce se întâmplă când guvernele refuză să ne recunoască în mod legal sau încearcă să ne îngrădească libertăţile fundamentale?

6. Prin ce situaţie au trecut Martorii lui Iehova din Australia la începutul anilor ’40 ai secolului trecut?

6 Australia. La începutul anilor ’40 ai secolului trecut, guvernatorul general al Australiei a afirmat despre convingerile noastre că „nu sunt în interesul” ţării pentru că descurajează războiul. Activitatea Martorilor a fost interzisă. Ei nu au mai putut să se întrunească şi să predice în mod liber, activităţile de la Betel au fost oprite, iar sălile Regatului, confiscate. Până şi faptul de a deţine literatură biblică era interzis. După ce şi-au desfăşurat activitatea în secret mai mulţi ani, Martorii din Australia s-au bucurat din nou de libertate religioasă. La 14 iunie 1943, Înalta Curte a Australiei a ridicat interdicţia.

7, 8. Descrieţi lupta pentru libertate religioasă purtată de fraţii noştri din Rusia de-a lungul anilor.

7 Rusia. Activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă decenii la rând sub regimul comunist. Dar, în cele din urmă, Martorii au fost înregistraţi în 1991. În 1992, după destrămarea fostei Uniuni Sovietice, ei au obţinut recunoaştere legală în Federaţia Rusă. Însă, în scurt timp, unii împotrivitori, în special cei care colaborau cu Biserica Ortodoxă Rusă, s-au alarmat când au văzut creşterea rapidă a numărului de Martori. Împotrivitorii au înaintat cinci plângeri penale împotriva Martorilor lui Iehova în perioada 1995-1998. De fiecare dată, procurorul nu a găsit dovezi că s-ar fi săvârşit o ilegalitate. Împotrivitorii nu au renunţat şi, în 1998, au înaintat o plângere civilă. Martorii au avut iniţial câştig de cauză. Împotrivitorii însă au atacat hotărârea, iar Martorii au pierdut în instanţa de apel în mai 2001. În luna octombrie a aceluiaşi an a început rejudecarea cazului, care s-a încheiat în 2004, când s-au decis dizolvarea persoanei juridice folosite de Martori în Moscova şi interzicerea activităţilor acesteia.

 8 A urmat un val de persecuţii. (Citeşte 2 Timotei 3:12.) Martorii au fost victime ale hărţuirii şi ale violenţei. Literatura lor religioasă a fost confiscată; s-au impus mari restricţii în ce priveşte închirierea şi construirea de clădiri folosite ca lăcaşuri de cult. Să ne imaginăm ce au simţit fraţii şi surorile noastre când au trecut prin acele încercări! În 2001, Martorii au depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), iar în 2004, au prezentat Curţii informaţii suplimentare. În 2010, CEDO a pronunţat o decizie. Curtea a constatat că la baza interdicţiei activităţii Martorilor din Rusia se afla intoleranţa religioasă şi a decis că nu exista niciun motiv să susţină hotărârile instanţelor inferioare, întrucât nu s-au găsit dovezi incriminatorii împotriva niciunui Martor. Curtea a mai precizat că interdicţia a avut drept obiectiv privarea Martorilor de drepturile lor. Decizia Curţii a apărat dreptul Martorilor la libertate religioasă. Deşi unele autorităţi ruse nu s-au conformat hotărârii pronunţate de CEDO, aceste victorii le-au dat mult curaj slujitorilor lui Dumnezeu din Rusia.

Titos Manoussakis (Vezi paragraful 9.)

9-11. Cum au luptat slujitorii lui Iehova din Grecia pentru libertatea de a se întruni şi care au fost rezultatele?

9 Grecia. În 1983, Titos Manoussakis a închiriat o sală în Heraklion (Creta) pentru ca un grup mic de Martori ai lui Iehova să ţină întruniri religioase (Evr. 10:24, 25). Însă, nu după mult timp, un preot ortodox a făcut o plângere la poliţie, protestând împotriva folosirii sălii ca lăcaş de cult de către Martori. El a făcut aceasta pur şi simplu deoarece convingerile Martorilor erau diferite de ale Bisericii Ortodoxe. Autorităţile au început urmărirea penală a lui Titos Manoussakis şi a altor trei Martori locali. Ei au fost amendaţi şi condamnaţi la două luni de închisoare. În calitate de cetăţeni loiali ai Regatului, Martorii au considerat că hotărârea instanţei era o încălcare a libertăţii religioase, astfel că, după ce au epuizat căile de recurs interne, au făcut cerere la CEDO.

10 În cele din urmă, în 1996, CEDO a pronunţat o decizie care a reprezentat o lovitură neaşteptată pentru împotrivitorii închinării curate. Curtea a precizat că „Martorii lui Iehova îndeplinesc, în ordinea juridică greacă, condiţiile unei «religii cunoscute»” şi că hotărârile instanţelor inferioare echivalează cu „un amestec nemotivat în exercitarea dreptului petiţionarilor la libertatea de a-şi manifesta religia”. Curtea a stabilit că Guvernul Greciei nu era în măsură „să se pronunţe în privinţa legitimităţii credinţelor religioase sau a modalităţilor de exprimare a acestora”. Hotărârile pronunţate împotriva Martorilor au fost revocate, iar libertatea lor de închinare a fost susţinută.

11 Din păcate, această victorie juridică nu a pus capăt problemelor întâmpinate de fraţii din Grecia. În 2012, în Kassandreia a fost soluţionat un caz asemănător după o bătălie juridică ce a durat aproape 12 ani. De data aceasta, opoziţia a  venit din partea unui episcop ortodox. Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanţă administrativă a Greciei, a decis în favoarea poporului lui Dumnezeu. Hotărârea invoca libertatea religioasă garantată chiar de Constituţia Greciei şi respingea acuzaţia des adusă că Martorii lui Iehova nu sunt o religie cunoscută. Instanţa a declarat: „Doctrinele Martorilor lui Iehova nu sunt ascunse; prin urmare, ei practică o religie cunoscută”. Membrii micuţei congregaţii din Kassandreia se bucură că acum pot să ţină întruniri pentru a-i aduce închinare lui Iehova în propria sală a Regatului.

12, 13. Cum au încercat împotrivitorii ‘să urzească nenorociri prin decrete’ în Franţa şi cu ce rezultat?

12 Franţa. Unii împotrivitori ai poporului lui Dumnezeu ‘au urzit nenorociri prin decrete’. (Citeşte Psalmul 94:20.) De pildă, la jumătatea anilor ’90 ai secolului trecut, organele fiscale din Franţa au efectuat un audit financiar în cazul Association Les Témoins de Jéhovah, ATJ, ( Asociaţia „Martorii lui Iehova”), una dintre persoanele juridice folosite de Martorii lui Iehova în această ţară. Ministrul pentru buget a dezvăluit adevăratul obiectiv al auditului: „Auditul ar putea duce la lichidare judiciară sau la urmărire penală . . . ceea ce ar afecta foarte probabil modul de funcţionare a asociaţiei sau ar constrânge-o să-şi înceteze activitatea în ţara noastră”. Deşi în urma auditului nu au fost găsite nereguli, organele fiscale au perceput un impozit exorbitant de la ATJ. Dacă tactica ar fi dat rezultate, fraţii ar fi fost obligaţi să închidă filiala şi să vândă clădirile pentru a plăti impozitul. Aceasta a fost o lovitură puternică pentru slujitorii lui Dumnezeu, dar ei nu au renunţat. Martorii au protestat împotriva acestui tratament nedrept, înaintând în cele din urmă o cerere la CEDO în 2005.

13 Curtea a pronunţat decizia la 30 iunie 2011. Ea a precizat că dreptul la libertate religioasă exclude, cu excepţia cazurilor extreme, orice apreciere din partea statului cu privire la legitimitatea credinţelor religioase sau a modalităţilor de exprimare a acestora. Curtea a declarat: „În urma impozitării . . . asociaţia a fost lipsită de resursele vitale, fiind împiedicată să le asigure membrilor ei posibilitatea de a-şi exercita în mod liber religia în aspectele ei practice”. Curtea a decis în unanimitate în favoarea Martorilor lui Iehova. Spre bucuria lor, în final, Guvernul Franţei a returnat cu dobândă suma impozitată de la ATJ şi, conformându-se dispoziţiei Curţii, a ridicat sechestrul pus pe proprietatea filialei.

Te poţi ruga cu regularitate pentru fraţii şi surorile de credinţă care suferă din cauză că le sunt încălcate drepturile şi libertăţile

14. Ce poţi face şi tu în lupta pentru libertate religioasă?

14 La fel ca Estera şi Mardoheu, slujitorii lui Iehova din prezent luptă pentru libertatea de a i se închina în modul poruncit de el (Est. 4:13-16). Poţi face şi tu ceva? Da, te poţi ruga cu regularitate pentru fraţii şi surorile de credinţă care suferă din cauză că le sunt încălcate drepturile şi libertăţile. Astfel de rugăciuni le pot fi de mare ajutor fraţilor şi surorilor care trec  prin greutăţi şi persecuţii. (Citeşte Iacov 5:16.) Iehova răspunde la asemenea rugăciuni, aşa cum o dovedesc victoriile repurtate de noi în instanţă (Evr. 13:18, 19).

Libertatea de a alege tratamente medicale care nu contravin convingerilor noastre

15. De ce anume ţin cont slujitorii lui Dumnezeu când decid să refuze tratamentele care implică folosirea sângelui?

15 După cum am văzut în capitolul 11, cetăţenii Regatului lui Dumnezeu au primit îndrumarea clară bazată pe Scripturi de a evita folosirea greşită a sângelui, practică foarte obişnuită în prezent (Gen. 9:5, 6; Lev. 17:11). (Citeşte Faptele 15:28, 29.) Deşi nu acceptăm transfuzii de sânge, noi dorim cea mai bună îngrijire medicală pentru noi şi pentru cei dragi nouă, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legilor lui Dumnezeu. Instanţele supreme din multe ţări au admis că oamenii au dreptul de a accepta sau de a refuza un tratament medical, acţionând potrivit conştiinţei şi convingerilor lor religioase. Însă, în unele ţări, slujitorii lui Dumnezeu s-au confruntat cu situaţii extrem de dificile în această privinţă. Să dăm câteva exemple.

16, 17. Ce tratament medical i s-a administrat unei surori din Japonia împotriva voinţei sale şi cum a primit ea răspuns la rugăciuni?

16 Japonia. Misae Takeda, o femeie casnică în vârstă de 63 de ani, a trebuit să fie supusă unei intervenţii chirurgicale grele. Fiind cetăţeană loială a Regatului lui Dumnezeu, sora Takeda i-a explicat clar medicului că nu dorea să-i fie administrat sânge. Dar, câteva luni mai târziu, a fost şocată să afle că i s-a transfuzat sânge în timpul operaţiei. Considerând că a fost victima unui abuz şi că a fost înşelată, sora Takeda a intentat proces medicilor şi spitalului în iunie 1993. Această femeie umilă şi blândă a avut o credinţă de neclintit. Ea a depus mărturie cu mult curaj în sala de judecată plină, rămânând în boxa martorilor peste o oră, deşi era foarte slăbită. Ea a compărut ultima dată în faţa instanţei cu doar o lună înainte de a muri. Curajul şi credinţa ei sunt admirabile! Sora Takeda a spus că l-a rugat neîncetat pe Iehova să binecuvânteze lupta pe care o ducea. Ea a fost convinsă că rugăciunile aveau să-i fie ascultate. A fost într-adevăr aşa?

17 După trei ani de la moartea surorii Takeda, Curtea Supremă a Japoniei a decis în favoarea sa, admiţând că a fost greşit să i se transfuzeze sânge împotriva dorinţei sale clar exprimate. Potrivit deciziei din 29 februarie 2000, în astfel de cazuri, „dreptul de a decide trebuie respectat ca drept personal nepatrimonial”. Datorită hotărârii surorii Takeda de a lupta pentru dreptul de a alege un tratament medical în armonie cu conştiinţa ei instruită biblic, Martorii din Japonia pot primi în prezent tratament medical fără teama că li se va administra o transfuzie de sânge în mod abuziv.

Pablo Albarracini (Vezi paragrafele 18-20.)

18-20. a) Cum a susţinut Curtea Supremă a Argentinei dreptul unei persoane de a refuza transfuziile de sânge în baza unei directive medicale? b) Cum ne putem dovedi supunerea faţă de conducerea lui Cristos în privinţa folosirii greşite a sângelui?

18 Argentina. Cum se pot pregăti cetăţenii Regatului pentru situaţiile în care trebuie luată o decizie într-o chestiune medicală în timp ce ei sunt inconştienţi? Este bine să avem  asupra noastră un document legal care va vorbi pentru noi, aşa cum a avut şi Pablo Albarracini. În mai 2012, el a fost victima unei tentative de jaf şi a fost împuşcat de mai multe ori. A fost dus la spital în stare de inconştienţă, neputând să-şi susţină poziţia privitoare la transfuziile de sânge. Însă avea la el o directivă medicală completată cu atenţie, pe care o semnase cu peste patru ani în urmă. Deşi starea sănătăţii lui era foarte gravă şi unii medici credeau că, pentru a-i salva viaţa, trebuiau să-i administreze sânge, personalul medical a fost dispus să-i respecte dorinţele. Dar tatăl lui Pablo, care nu era Martor, a obţinut o ordonanţă preşedinţială ce îi permitea să acţioneze fără să ţină seama de dorinţele fiului său.

19 Avocatul soţiei lui Pablo a introdus apel. În câteva ore, curtea de apel a desfiinţat ordinul emis de instanţa inferioară şi a decis că dorinţele pacientului, exprimate în directiva medicală, trebuie respectate. Tatăl lui Pablo a formulat recurs la Curtea Supremă a Argentinei. Curtea însă a constatat că nu exista „niciun motiv să pună la îndoială că [directiva medicală a lui Pablo prin care îşi exprima refuzul de a primi transfuzie de sânge] a fost completată cu discernământ, cu intenţie şi fără a fi constrâns”. Curtea a declarat: „Fiecare adult apt are posibilitatea de a întocmi directive preliminare cu privire la sănătatea [sa] şi poate accepta sau refuza anumite tratamente medicale . . . Aceste directive trebuie să fie acceptate de medicul curant”.

Ţi-ai completat directiva medicală?

20 Fratele Albarracini s-a recuperat complet după acea intervenţie chirurgicală. El şi soţia sa sunt bucuroşi deoarece el completase o directivă medicală. Luând această măsură simplă, dar importantă, fratele Albarracini şi-a dovedit supunerea faţă de conducerea lui Cristos, Regele Regatului lui Dumnezeu. Aţi luat tu şi familia ta astfel de măsuri?

April Cadoreth (Vezi paragrafele 21-24.)

21-24. a) Cum a ajuns Curtea Supremă a Canadei să pronunţe o decizie remarcabilă în ce priveşte minorii şi tratamentele ce implică folosirea sângelui? b) Cum îi poate încuraja acest caz pe tinerii din poporul lui Iehova?

21 Canada. În general, instanţele judecătoreşti recunosc dreptul părinţilor de a decide care este cea mai bună îngrijire medicală pentru copiii lor. Uneori, instanţele chiar au hotărât că unui minor cu capacitate de discernământ trebuie să i se respecte deciziile privitoare la îngrijirea medicală. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul lui April Cadoreth. Când avea 14 ani, April a fost internată în spital cu o hemoragie internă gravă. Cu câteva luni înainte, ea completase o directivă medicală preliminară ce conţinea instrucţiuni clare, conform cărora nu trebuie să i se administreze sânge nici măcar în situaţii de urgenţă. Medicul curant a ignorat dorinţele lui April clar exprimate şi a încercat să obţină un ordin judecătoresc pentru a-i transfuza sânge. I s-au administrat în mod abuziv trei unităţi de concentrat eritrocitar (globule roşii). Mai târziu, April a asemănat situaţia prin care a trecut cu un viol.

 22 April şi părinţii ei au apelat la instanţe judecătoreşti pentru a li se face dreptate. După doi ani, cazul a ajuns la Curtea Supremă a Canadei. Deşi în 2009 i-a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la legea aplicată, Curtea a decis în favoarea lui April şi a altor minori cu capacitate de discernământ admiţând că au dreptul să decidă singuri ce tratament medical acceptă. De asemenea, i-a acordat cheltuieli de judecată. Curtea a declarat: „În ce priveşte tratamentele medicale, tinerilor sub 16 ani ar trebui să li se permită să demonstreze că punctele lor de vedere referitoare la alegerea unui anumit tratament medical reflectă independenţă în gândire şi maturitate într-o măsură acceptabilă”.

23 Acest caz este semnificativ deoarece Curtea Supremă a abordat chestiunea privitoare la drepturile constituţionale ale minorilor cu capacitate de discernământ. Înainte de această decizie, instanţele din Canada puteau să autorizeze administrarea unui tratament medical copiilor sub 16 ani dacă acestea considerau că tratamentul era spre binele copiilor. Dar, după pronunţarea deciziei, instanţele nu mai pot autoriza administrarea  niciunui tratament copiilor sub 16 ani împotriva voinţei lor fără ca mai întâi să li se fi dat posibilitatea de a demonstra că sunt suficient de maturi ca să ia singuri decizii.

„Sunt foarte fericită că am putut contribui şi eu, chiar dacă într-o mică măsură, la glorificarea numelui lui Dumnezeu şi că am putut dovedi că Satan este un mincinos”

24 A meritat efortul această bătălie ce a durat trei ani? April, care acum slujeşte ca pionieră regulară şi are o sănătate bună, este convinsă că da. Ea spune: „Sunt foarte fericită că am putut contribui şi eu, chiar dacă într-o mică măsură, la glorificarea numelui lui Dumnezeu şi că am putut dovedi că Satan este un mincinos”. Experienţa lui April arată că tinerii din poporul lui Iehova pot da dovadă de curaj, demonstrând că sunt cetăţeni ai Regatului lui Dumnezeu (Mat. 21:16).

Dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii potrivit normelor lui Iehova

25, 26. Ce situaţie apare uneori după un divorţ?

25 Iehova le-a încredinţat părinţilor responsabilitatea de a-şi creşte copiii potrivit normelor sale (Deut. 6:6-8; Ef. 6:4). Această însărcinare nu este uşoară, mai ales când părinţii divorţează. Părerile cu privire la creşterea şi la educarea copiilor pot fi foarte diferite. De exemplu, părintele Martor crede cu tărie că un copil trebuie crescut conform normelor creştine, în timp ce părintele care nu este Martor poate să nu fie de acord cu acest lucru. Desigur, părintele Martor nu trebuie să uite că, deşi divorţul înseamnă sfârşitul relaţiei conjugale, acesta nu echivalează cu sfârşitul relaţiei parentale.

26 Părintele care nu este Martor poate cere în instanţă încredinţarea copilului minor (copiilor minori) spre creştere şi educare, astfel încât să poată alege ce educaţie religioasă să-i dea copilului (copiilor). Unii pretind că creşterea unui copil ca Martor al lui Iehova este în detrimentul acestuia. Ei ar putea susţine că aceşti copii nu se vor bucura de aniversarea zilelor de naştere sau de ţinerea sărbătorilor, iar în cazul unei urgenţe medicale, nu li se va administra o transfuzie de sânge care, în opinia lor, le poate salva viaţa. Din fericire, majoritatea instanţelor judecătoreşti au ca obiectiv să stabilească ce este spre binele copilului, nu să judece dacă religia unuia dintre părinţi este dăunătoare. Să vedem câteva exemple.

27, 28. Cum a judecat Curtea Supremă a statului Ohio un caz în care s-a adus acuzaţia că este în dauna copilului să fie crescut ca Martor al lui Iehova?

27 Statele Unite. În 1992, Curtea Supremă a statului Ohio a judecat un caz în care un tată ce nu era Martor a pretins că era în dauna fiului său să fie crescut ca Martor al lui Iehova. Instanţa inferioară a fost de acord, încredinţându-l pe copil tatălui spre creştere şi educare. Mamei, Jennifer Pater, i s-a acordat dreptul de vizitare, însă i s-a cerut „să nu-i transmită copilului convingerile Martorilor lui Iehova şi nici să nu îl expună în vreun fel acestora”. Dispoziţia instanţei inferioare era atât de generală, încât se putea interpreta în sensul că sora Pater nu avea voie nici măcar să vorbească cu fiul ei, Bobby, despre Biblie sau despre normele morale ale Bibliei. Să ne imaginăm  ce a simţit sora noastră! Ea a fost devastată, dar mărturiseşte că a învăţat să aibă răbdare şi să aştepte ca Iehova să acţioneze. Jennifer îşi aminteşte: „Iehova a fost mereu lângă mine”. Avocata ei, în colaborare cu Departamentul juridic al Filialei din Statele Unite, a făcut recurs la Curtea Supremă a statului Ohio.

28 Curtea nu a susţinut hotărârea instanţei inferioare, afirmând că „părinţii au dreptul fundamental de a-i educa pe copii, inclusiv dreptul de a le împărtăşi valorile lor religioase şi morale”. Curtea a precizat că, exceptând cazul în care există dovezi că valorile religioase ale Martorilor lui Iehova îi vor dăuna copilului pe plan fizic şi mental, instanţa judecătorească nu poate îngrădi, din considerente religioase, dreptul unui părinte de a primi copilul spre creştere şi educare. Curtea nu a găsit dovezi că învăţăturile religioase ale Martorilor ar afecta sănătatea mentală sau fizică a copilului.

Multe instanţe au susţinut dreptul părinţilor Martori de a li se încredinţa copiii minori spre creştere şi educare

29-31. De ce unei surori din Danemarca nu i-a mai fost încredinţată fiica spre creştere şi educare şi ce decizie a luat Curtea Supremă a Danemarcei?

29 Danemarca. Anita Hansen a trecut printr-o situaţie similară când fostul ei soţ a cerut în instanţă să-i fie încredinţată fiica de şapte ani, pe nume Amanda. Deşi, în 2000, instanţa districtuală i-a încredinţat-o pe Amanda spre creştere şi educare surorii Hansen, tatăl fetiţei a făcut apel la Înalta Curte, care a revocat hotărârea instanţei districtuale şi i-a încredinţat lui copilul. Înalta Curte a afirmat că, întrucât părinţii au puncte de  vedere opuse privitoare la viaţă, bazate pe convingerile lor religioase, tatăl ar trebui să decidă ce educaţie religioasă să primească fiica lor. Practic, Amanda nu i-a mai fost încredinţată surorii Hansen pentru că aceasta era Martoră a lui Iehova.

30 În această perioadă deosebit de grea, sora Hansen a fost, uneori, atât de tulburată, încât nu a ştiut pentru ce să se roage. Însă ea a spus: „Ideile din Romani 8:26, 27 mi-au adus multă mângâiere. Am simţit mereu că Iehova înţelegea ce doream să-i spun. El a vegheat asupra mea şi a fost un sprijin constant pentru mine”. (Citeşte Psalmul 32:8 şi Isaia 41:10.)

31 Sora Hansen a formulat recurs la Curtea Supremă a Danemarcei. Curtea a decis: „Hotărârea referitoare la încredinţarea copilului spre creştere şi educare trebuie luată în urma unei evaluări a ceea ce este spre binele copilului”. De asemenea, Curtea a susţinut că o decizie privitoare la încredinţarea minorilor spre creştere şi educare ar trebui să se bazeze pe modul în care fiecare părinte rezolvă situaţiile conflictuale, nu pe „doctrinele şi poziţiile” adoptate de Martorii lui Iehova. Spre marea uşurare a surorii Hansen, Curtea a recunoscut că ea este capabilă să se îngrijească de copil şi i-a încredinţat-o din nou pe Amanda spre creştere şi educare.

32. Cum i-a protejat Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe părinţii Martori împotriva discriminării?

32 Diverse ţări din Europa. În unele situaţii, bătăliile juridice referitoare la încredinţarea minorilor spre creştere şi educare nu s-au purtat doar la instanţele supreme interne. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a analizat şi ea această chestiune. În două cazuri, CEDO a admis că instanţele inferioare interne i-au tratat pe părinţii Martori diferit de cei care nu erau Martori pur şi simplu din considerente religioase. Numind discriminatoriu un astfel de tratament, CEDO a decis că „este inadmisibil să se facă deosebire exclusiv pe criterii religioase”. O mamă Martoră care a fost foarte fericită când CEDO s-a pronunţat în favoarea ei a mărturisit: „M-a durut mult să fiu acuzată că le fac rău copiilor mei când, de fapt, eu mă străduiam să le dau ceea ce credeam că este cel mai bine pentru ei, şi anume o educaţie creştină”.

33. Cum pot aplica părinţii Martori principiul din Filipeni 4:5?

33 Părinţii Martori cărora le este contestat în instanţă dreptul de a întipări în inima copiilor lor normele Bibliei se străduiesc să fie rezonabili. (Citeşte Filipeni 4:5.) Aşa cum ştiu că au dreptul de a-şi instrui copiii în modul dorit de Dumnezeu, tot aşa recunosc că părintele care nu este Martor are şi el responsabilităţi părinteşti de care se poate achita dacă doreşte. Cu câtă seriozitate priveşte un părinte Martor responsabilitatea de a-şi instrui copiii?

34. Ce pot învăţa părinţii Martori din exemplul iudeilor din zilele lui Neemia?

34 Părinţii Martori pot desprinde lecţii valoroase dintr-o situaţie din zilele lui Neemia. Iudeii lucrau din greu pentru a repara şi a reconstrui zidurile Ierusalimului. Ştiau că astfel ei  şi familiile lor vor fi ocrotiţi de naţiunile duşmane din jur. De aceea, Neemia i-a îndemnat: „Luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii şi fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre!” (Neem. 4:14). Pentru acei iudei, lupta merita orice efort. Şi în prezent, părinţii Martori ai lui Iehova se străduiesc să-i crească pe copii pe calea adevărului. Ei ştiu că aceştia sunt supuşi mereu unor influenţe nesănătoase la şcoală sau în zona în care locuiesc. Astfel de influenţe pot pătrunde chiar şi în interiorul căminului prin intermediul mass-mediei. Dragi părinţi, nu uitaţi că merită orice efort să luptaţi pentru fiii şi fiicele voastre, creându-le un mediu sigur în care să progreseze din punct de vedere spiritual!

Fii sigur că Iehova susţine închinarea adevărată

35, 36. a) Ce foloase au Martorii lui Iehova deoarece au luptat pentru drepturile lor? b) Ce eşti hotărât să faci?

35 Iehova a binecuvântat eforturile slujitorilor săi din timpurile moderne de a-şi consolida dreptul la libertate religioasă. Luptând pentru drepturile lor, ei au reuşit adesea să depună o mărturie eficientă în instanţă, dar şi publicului larg (Rom. 1:8). Alt rezultat al numeroaselor bătălii juridice a fost consolidarea drepturilor civile ale multor cetăţeni care nu sunt Martori. Totuşi, slujitorii lui Dumnezeu nu sunt reformatori sociali; nici nu sunt preocupaţi să se justifice înaintea oamenilor. Martorii lui Iehova şi-au apărat drepturile în instanţă în primul rând pentru a stabili în mod legal închinarea curată şi pentru a o promova. (Citeşte Filipeni 1:7.)

36 Să nu pierdem niciodată din vedere valoarea lecţiilor de credinţă pe care le putem învăţa de la cei care au luptat pentru libertatea de a i se închina lui Iehova! Să rămânem şi noi loiali, fiind siguri că Iehova susţine lucrarea noastră şi că ne dă în continuare puterea de a face voinţa sa! (Is. 54:17)