Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 11

„Căsătoria să fie onorabilă“

„Căsătoria să fie onorabilă“

„Bucură-te cu soţia tinereţii tale!“ (PROVERBELE 5:18)

1, 2. Ce întrebare vom analiza, şi de ce?

EŞTI căsătorit? Dacă da, este căsnicia ta o sursă de fericire sau te confrunţi cu probleme conjugale? Simţi că tu şi partenerul tău v-aţi îndepărtat unul de celălalt? Suporţi cu resemnare viaţa în doi fără să găseşti nicio plăcere în ea? Dacă da, probabil că eşti copleşit de tristeţe gândindu-te la relaţiile pline de căldură care existau altădată în familia ta. În calitate de creştin, cu siguranţă ai dori să ai o căsnicie care să-i aducă glorie lui Iehova, Dumnezeul pe care îl iubeşti. Dar poate că situaţia din prezent te îngrijorează şi îţi provoacă amărăciune. Chiar dacă aşa ar sta lucrurile, nu te grăbi să tragi concluzia că nu mai există nicio speranţă.

2 În prezent există cupluri creştine minunate care altădată au avut mari probleme conjugale. Cei doi abia mai puteau să convieţuiască, cu atât mai puţin să aibă o legătură strânsă unul cu celălalt. Însă ei au găsit o modalitate de a-şi întări relaţiile de căsătorie. Şi tu poţi găsi mai multă satisfacţie în căsnicie. Cum anume?

APROPIE-TE MAI MULT DE DUMNEZEU ŞI DE PARTENERUL CONJUGAL

3, 4. De ce partenerii conjugali se vor apropia mai mult unul de celălalt dacă se străduiesc să se apropie mai mult de Dumnezeu? Ilustrează.

3 Tu şi partenerul tău vă veţi apropia mai mult unul de celălalt dacă amândoi vă străduiţi să vă apropiaţi mai mult de Dumnezeu. De ce se poate spune lucrul acesta? Pentru a înţelege mai bine, să ne gândim la o ilustrare. Imaginează-ţi  un munte masiv la bază şi ascuţit la vârf. Bărbatul se află la poalele versantului nordic, iar femeia se află în partea opusă, la poalele versantului sudic. Amândoi încep să urce. Cât timp se află încă aproape de baza muntelui, cei doi sunt la mare distanţă unul de celălalt. Însă, pe măsură ce fiecare urcă spre vârf, distanţa dintre ei se micşorează tot mai mult. Înţelegi lecţia încurajatoare care se desprinde din această ilustrare?

4 Eforturile pe care le depui pentru a-i sluji în mod deplin lui Iehova ar putea fi asemănate cu eforturile pe care le presupune escaladarea unui munte. Având în vedere că îl iubeşti pe Iehova, tu te străduieşti deja să urci muntele, ca să spunem aşa. Însă, dacă tu şi partenerul tău v-aţi îndepărtat  unul de celălalt, s-ar putea să urcaţi muntele unul pe o parte, iar altul pe cealaltă parte. Totuşi, ce se va întâmpla dacă veţi continua să urcaţi? Este adevărat că, la început, distanţa dintre voi este foarte mare. Însă, cu cât veţi depune eforturi mai mari pentru a urca mai sus, adică pentru a vă apropia mai mult de Dumnezeu, cu atât vă veţi apropia mai mult unul de celălalt. Aşadar, apropiindu-te mai mult de Dumnezeu, vei reuşi să te apropii mai mult de partenerul tău. Dar cum poţi face lucrul acesta?

Când este pusă în aplicare, cunoştinţa biblică are puterea de a-ţi consolida căsnicia

5. a) Cum te poţi apropia mai mult de Iehova şi de partenerul conjugal? b) Cum consideră Iehova căsătoria?

5 O modalitate importantă pentru a face lucrul acesta este ca tu şi partenerul tău să urmaţi sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu privitoare la căsătorie (Psalmul 25:4; Isaia 48:17, 18). Să analizăm deci un sfat dat de apostolul Pavel. El a spus: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi“ (Evrei 13:4). Ce înseamnă aceasta? Cuvântul „onorabil“ ne trimite cu gândul la ceva ce este apreciat, de mare preţ. Şi exact aşa consideră Iehova căsătoria. El o apreciază, o consideră preţioasă.

MOTIVAŢIA TA SĂ FIE IUBIREA SINCERĂ PENTRU IEHOVA

6. Ce arată contextul în care apare sfatul lui Pavel referitor la căsătorie, şi de ce este important să înţelegi lucrul acesta?

6 Desigur, ca slujitori ai lui Dumnezeu, tu şi partenerul tău ştiţi deja că legătura conjugală este preţioasă, chiar sacră. Iehova însuşi a fondat instituţia căsătoriei. (Citeşte Matei 19:4–6.) Totuşi, dacă aveţi mereu probleme în familie, simplul fapt de a şti că legătura conjugală este onorabilă s-ar putea să nu fie suficient pentru a vă motiva să vă trataţi unul pe celălalt cu iubire şi respect. Atunci ce v-ar putea determina să procedaţi astfel? Să remarcăm cum a exprimat Pavel ideea de a arăta onoare. El nu a spus „căsătoria este onorabilă“, ci „căsătoria să fie onorabilă“. Pavel nu a făcut o  simplă remarcă, ci a dat un îndemn. * Dacă înţelegi că aceste cuvinte sunt un îndemn, vei avea un motiv în plus să-ţi reînsufleţeşti aprecierea faţă de partenerul tău. De ce se poate spune lucrul acesta?

7. a) Ce porunci biblice respectăm, şi de ce? b) Care sunt foloasele ascultării?

7 Gândeşte-te cum consideri alte porunci biblice, cum ar fi misiunea de a face discipoli sau îndemnul de a ne întruni pentru închinare (Matei 28:19; Evrei 10:24, 25). Într-adevăr, nu este întotdeauna uşor să respectăm aceste porunci. Poate că oamenii cărora le predici nu reacţionează favorabil sau poate că serviciul laic te epuizează atât de mult, încât participarea la întrunirile creştine constituie o adevărată provocare. Cu toate acestea, tu continui să predici mesajul despre Regat şi să participi la întrunirile creştine. Nimeni nu te poate opri, nici chiar Satan! De ce? Deoarece iubirea sinceră pentru Iehova te determină să asculţi de poruncile sale (1 Ioan 5:3). Şi care sunt foloasele? Participarea la lucrarea de predicare şi la întruniri îţi dă pace interioară şi o bucurie autentică, deoarece ştii că faci voinţa lui Dumnezeu. Iar acestea, la rândul lor, îţi reînnoiesc puterea (Neemia 8:10). Ce lecţie desprindem de aici?

8, 9. a) Ce ne poate determina să respectăm îndemnul de a ne onora căsnicia, şi de ce? b) Care sunt cele două idei pe care le vom analiza în continuare?

8 Aşa cum iubirea profundă pentru Dumnezeu te determină să respecţi poruncile de a predica şi de a merge la întruniri în pofida problemelor, tot aşa iubirea pentru Iehova te poate determina să respecţi îndemnul din Scripturi menţionat mai sus, şi anume „căsătoria să fie onorabilă“, chiar şi atunci când lucrul acesta pare greu (Evrei 13:4; Psalmul 18:29; Eclesiastul 5:4). În plus, aşa cum eforturile tale de a  predica şi de a participa la întruniri sunt bogat binecuvântate de Dumnezeu, tot aşa eforturile tale de a-ţi onora căsătoria vor fi observate şi răsplătite de Iehova (1 Tesaloniceni 1:3; Evrei 6:10).

9 Aşadar, ce poţi face pentru a avea o căsătorie onorabilă? Trebuie să eviţi comportamentul care ţi-ar putea afecta căsnicia şi, totodată, să faci unele lucruri concrete care îţi vor întări legătura conjugală.

EVITĂ VORBIREA ŞI CONDUITA CARE DEZONOREAZĂ CĂSNICIA

10, 11. a) Ce conduită dezonorează căsnicia? b) Ce întrebare trebuie să analizezi împreună cu partenerul tău conjugal?

10 Cu câtva timp în urmă, o soţie creştină a spus: „Mă rog lui Iehova să-mi dea putere să suport“. Ce trebuia să suporte această soţie? Iată ce explică ea: „Soţul meu îmi spune cuvinte care mă rănesc. Nu am răni vizibile, dar remarcile tăioase, cum ar fi «Eşti o povară!», «Nu eşti bună de nimic!», pe care le face încontinuu la adresa mea, îmi zdrobesc inima“. Această soţie menţionează o problemă foarte gravă: vorbirea jignitoare în căsnicie.

11 Ce trist este când într-o familie creştină soţii îşi aruncă vorbe pline de cruzime, provocând răni afective greu de vindecat! Categoric, căsnicia în care şi-au făcut loc vorbele care rănesc nu este onorabilă. Dar cum stau lucrurile în căsnicia ta? Pentru a afla lucrul acesta, ai putea să-ţi întrebi în mod umil partenerul: Ce efect au cuvintele mele asupra ta? Dacă partenerul tău consideră că, de foarte multe ori, vorbele tale i-au provocat răni afective, trebuie să fii dispus să faci schimbări (Galateni 5:15). (Citeşte Efeseni 4:31.)

12. Cum ar putea deveni închinarea cuiva zadarnică în ochii lui Dumnezeu?

12 Nu uita nicio clipă că modul în care îi vorbeşti partenerului tău îţi influenţează relaţiile cu Iehova. Biblia spune:  „Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu într-un mod corect, dar nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, închinarea acestui om este deşartă“ (Iacov 1:26). Vorbirea are o strânsă legătură cu închinarea. Biblia nu susţine ideea că, dacă cineva pretinde că îi slujeşte lui Dumnezeu, contează mai puţin ce se întâmplă în căminul lui. Nu te amăgi singur! Aceasta este o problemă foarte serioasă! (Citeşte 1 Petru 3:7.) Poate că ai multe aptitudini şi eşti zelos, dar, dacă îţi răneşti intenţionat partenerul cu vorbe tăioase, îţi dezonorezi căsnicia, iar Dumnezeu ar putea considera zadarnică închinarea ta.

13. Cum ar putea un partener conjugal să provoace durere afectivă?

13 Partenerii conjugali trebuie, de asemenea, să fie atenţi să nu-şi provoace durere afectivă în mod indirect. Să analizăm două exemple: O mamă fără partener îl sună des pe un frate căsătorit din congregaţie pentru a-i cere sfatul şi stă mult de vorbă cu el; un creştin celibatar petrece în fiecare săptămână mult timp în serviciul de teren cu o soră căsătorită. Probabil că persoanele căsătorite din exemplele menţionate mai sus au cele mai bune intenţii. Totuşi, cum îi afectează conduita lor pe partenerul conjugal? O soţie care se confruntă cu această problemă a spus: „Când văd că soţul meu îi acordă atât de mult timp şi atenţie unei surori din congregaţie, mă simt rănită. Lucrul acesta îmi dă un sentiment de inferioritate“.

14. a) Ce obligaţie conjugală este subliniată în Geneza 2:24? b) Ce întrebare ar trebui să-şi pună fiecare?

14 Nu este de mirare că această soţie, precum şi alţii care trec prin aceeaşi situaţie se simt răniţi. Partenerii lor ignoră porunca divină fundamentală referitoare la căsătorie: „Va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa“ (Geneza 2:24). Desigur, cei ce se căsătoresc continuă să-şi respecte părinţii, însă Dumnezeu a stabilit că ei au obligaţii în primul rând faţă de partenerul conjugal. În mod  asemănător, creştinii îşi iubesc mult colaboratorii în credinţă, dar ei au îndatoriri în primul rând faţă de partenerul conjugal. Astfel, creştinii căsătoriţi provoacă tensiuni în căsnicia lor dacă petrec prea mult timp cu unii colaboratori creştini sau dacă devin prea familiari cu ei, mai ales cu cei de sex opus. Ar putea fi acesta motivul pentru care există relaţii încordate şi în căsnicia ta? Întreabă-te: Îi acord eu cu  adevărat tovarăşului meu de viaţă timpul, atenţia şi afecţiunea ce i se cuvin de drept?

15. Potrivit cu Matei 5:28, de ce un creştin căsătorit trebuie să fie atent să nu acorde o atenţie nepotrivită unei persoane de sex opus?

15 Mai mult, un creştin căsătorit care acordă o atenţie nepotrivită unei persoane de sex opus ce nu îi este partener conjugal dovedeşte lipsă de înţelepciune, deoarece se expune unui mare pericol. Din nefericire, unii creştini căsătoriţi au cultivat sentimente romantice faţă de cei cu care au devenit prea familiari (Matei 5:28). Drept urmare, aceste legături afective au dus la o conduită care dezonorează şi mai mult căsnicia. Să vedem ce a spus apostolul Pavel în această privinţă.

„PATUL CONJUGAL SĂ FIE NEPÂNGĂRIT“

16. Ce poruncă a dat Pavel cu privire la căsătorie?

16 Imediat după ce a dat îndemnul: „Căsătoria să fie onorabilă“, Pavel a adăugat următorul avertisment: „Patul conjugal să fie nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Pavel a folosit expresia „patul conjugal“ cu referire la relaţiile sexuale. Aceste relaţii sunt ‘nepângărite’, sau curate din punct de vedere moral, dacă au loc numai în cadrul căsniciei. De aceea, creştinii dau ascultare următoarelor cuvinte inspirate: „Bucură-te cu soţia tinereţii tale!“ (Proverbele 5:18).

17. a) De ce creştinii nu trebuie să se lase influenţaţi de punctul de vedere al lumii cu privire la adulter? b) Cum putem urma exemplul lui Iov?

17 Cei ce întreţin relaţii sexuale cu altcineva decât partenerul conjugal manifestă dispreţ faţă de legile morale ale lui Dumnezeu. Este adevărat că mulţi oameni din ziua de azi consideră adulterul un comportament normal. Însă, indiferent ce cred alţi oameni despre adulter, creştinii nu trebuie să se lase influenţaţi de acest punct de vedere. Ei ştiu că, în cele din urmă, nu omul, ci „Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe cei adulteri“ (Evrei 10:31; 12:29). Aşadar, adevăraţii  creştini îşi însuşesc punctul de vedere al lui Iehova în această privinţă. (Citeşte Romani 12:9.) Să ne amintim cuvintele patriarhului Iov: „Am făcut legământ cu ochii mei“ (Iov 31:1). Da, pentru a nu face nici măcar un pas pe calea care duce spre adulter, adevăraţii creştini îşi ţin sub control ochii şi nu privesc niciodată cu pasiune o persoană de sex opus care nu le este partener conjugal. (Vezi articolul din Apendice „Ce spune Biblia cu privire la divorţ şi separare“.)

18. a) Cât de grav este adulterul în ochii lui Iehova? b) Ce asemănare este între adulter şi idolatrie?

18 Cât de grav este adulterul în ochii lui Iehova? Legea mozaică ne ajută să înţelegem cum îl consideră Iehova. În Israel, adulterul şi idolatria se numărau printre păcatele pasibile de pedeapsa cu moartea (Leviticul 20:2, 10). Observi vreo asemănare între cele două păcate? Un israelit care se închina la idoli încălca legământul cu Iehova. În mod asemănător, un israelit care comitea adulter încălca legământul cu partenerul conjugal. Atât primul israelit, cât şi al doilea se purtau ca nişte trădători (Exodul 19:5, 6; Deuteronomul 5:9). (Citeşte Maleahi 2:14.) De aceea, amândoi se făceau vinovaţi înaintea lui Iehova, Dumnezeul fidel şi demn de încredere (Psalmul 33:4).

19. Cum poate fi cineva mai hotărât să respingă adulterul, şi de ce?

19 Desigur, creştinii nu se află sub Legea mozaică. Dar, dacă ţin cont de faptul că în Israelul antic adulterul era considerat un păcat grav, ei pot fi mai hotărâţi să nu comită adulter. De ce se poate spune lucrul acesta? Să ne gândim la următoarea comparaţie: Ai intra într-o biserică, ai îngenunchea şi te-ai ruga înaintea unei icoane? Niciodată!, vei spune tu. Dar ai fi tentat să faci lucrul acesta dacă ţi s-ar oferi mulţi bani? Nici nu mi-ar trece prin minte!, vei răspunde din nou. Desigur, pentru un adevărat creştin chiar şi gândul de a-l trăda pe Iehova închinându-se la idoli este ceva dezgustător. La fel, creştinii trebuie să respingă cu dezgust ideea  de a-l trăda pe Dumnezeul lor, Iehova, precum şi pe partenerul conjugal comiţând adulter, indiferent de motivul care i-ar împinge să facă aceasta (Psalmul 51:1, 4; Coloseni 3:5). Să nu dorim niciodată să comitem un act care l-ar bucura pe Satan, dar care l-ar dezonora foarte mult pe Iehova, precum şi instituţia sacră a căsătoriei!

CUM ÎŢI POŢI ÎNTĂRI LEGĂTURA CONJUGALĂ

20. Ce s-a întâmplat în unele căsnicii? Ilustrează.

20 Pe lângă evitarea conduitei care dezonorează căsnicia, ce altceva mai poţi face pentru a-ţi reînsufleţi respectul faţă de partenerul conjugal? Imaginează-ţi că instituţia familiei este o casă. Apoi, imaginează-ţi că vorbele amabile, faptele binevoitoare şi alte manifestări prin care partenerii îşi acordă reciproc onoare sunt elementele decorative ce sporesc frumuseţea casei. Dacă aveţi o relaţie apropiată, căsnicia voastră seamănă cu o casă împodobită cu diferite lucruri care îi dau culoare şi căldură. Dacă afecţiunea ta scade, aceste obiecte decorative dispar unul câte unul, lăsându-ţi căsnicia la fel de pustie ca o casă goală. Însă, pentru că doreşti să respecţi ceea ce porunceşte Dumnezeu, şi anume „căsătoria să fie onorabilă“, te vei simţi îndemnat să faci îmbunătăţiri. Lucrurile preţioase şi onorabile merită să fie reparate sau restaurate. Cum poţi face aceasta? Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Prin înţelepciune se construieşte o casă şi prin discernământ se consolidează. Prin cunoştinţă se umplu camerele ei cu toate bunurile de preţ şi plăcute“ (Proverbele 24:3, 4). Să vedem cum pot fi aplicate aceste cuvinte la căsătorie.

21. Cum ne putem consolida treptat căsnicia? (Vezi şi chenarul  „Cum pot face îmbunătăţiri în căsnicie?“.)

21 Printre „bunurile de preţ“ care umplu un cămin fericit se numără calităţi cum ar fi iubirea adevărată, teama sfântă şi credinţa fermă (Proverbele 15:16, 17; 1 Petru 1:7).  Aceste calităţi consolidează căsnicia. Dar ai remarcat în proverbul citat mai sus cum se umplu camerele cu bunuri de preţ? „Prin cunoştinţă.“ Într-adevăr, când este pusă în aplicare, cunoştinţa biblică are puterea de a transforma modul de gândire al oamenilor şi de a-i ajuta să-şi reaprindă iubirea unul pentru celălalt (Romani 12:2; Filipeni 1:9). Aşadar, ori de câte ori tu şi partenerul tău vă faceţi timp să analizaţi în linişte un pasaj biblic, cum ar fi textul zilei, sau un articol bazat pe Biblie din Turnul de veghe sau din Treziţi-vă! care se referă la căsătorie, este ca şi cum aţi examina un frumos obiect decorativ, care vă poate împodobi casa. Când iubirea pentru Iehova vă îndeamnă să aplicaţi în căsnicie sfatul pe care tocmai l-aţi examinat, voi aduceţi, figurativ vorbind, acel obiect decorativ în camerele casei voastre. Prin urmare, puteţi reda căsniciei voastre o parte din culoarea şi căldura de altădată.

22. Ce satisfacţie putem avea dacă ne străduim să facem partea ce ne revine pentru a ne consolida căsnicia?

22 Desigur, pentru a readuce treptat în căminul tău aceste obiecte decorative ar putea fi nevoie de mult timp şi de eforturi susţinute. Totuşi, dacă te vei strădui să faci partea ce îţi revine, vei avea profunda satisfacţie de a şti că respecţi porunca biblică: „În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Romani 12:10; Psalmul 147:11). Mai presus de toate, eforturile tale asidue de a-ţi onora căsnicia te vor păstra în iubirea lui Dumnezeu.

^ par. 6 Contextul arată că sfatul lui Pavel referitor la căsătorie face parte dintr-o serie de îndemnuri (Evrei 13:1–5).