Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 77

Isus dă sfaturi cu privire la bogăţii

Isus dă sfaturi cu privire la bogăţii

LUCA 12:1-34

  • ILUSTRAREA DESPRE OMUL BOGAT

  • ISUS VORBEŞTE DESPRE CORBI ŞI DESPRE CRINI

  • ‘O TURMĂ MICĂ’ VA FI ÎN REGAT

În timp ce Isus ia masa în casa unui fariseu, mii de oameni se adună afară şi-l aşteaptă. Isus a mai avut astfel de experienţe şi în Galileea (Marcu 1:33; 2:2; 3:9). Mulţi oameni de aici, din Iudeea, vor să-l vadă şi să-l asculte, având o atitudine total diferită de a fariseilor cu care Isus ia masa.

Ceea ce spune el mai întâi are o semnificaţie deosebită pentru discipolii săi: „Păziţi-vă de plămădeala fariseilor, care este ipocrizia”. Isus a mai dat acest avertisment şi înainte, dar atitudinea pe care a văzut-o la fariseii invitaţi la masă dovedeşte că sfatul lui trebuie urmat fără întârziere (Luca 12:1; Marcu 8:15). Deşi încearcă să-şi ascundă răutatea în spatele unor manifestări de pretinsă evlavie, fariseii reprezintă un pericol de care oamenii trebuie să fie conştientizaţi. Isus explică: „Nu este nimic tăinuit cu grijă care să nu fie dezvăluit şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut” (Luca 12:2).

Probabil că mulţi dintre oamenii adunaţi în jurul lui Isus sunt locuitori ai Iudeii care nu l-au auzit predând în Galileea. De aceea, el repetă unele idei importante. Isus îi îndeamnă pe ascultătorii săi: „Nu vă temeţi de cei care ucid corpul şi după aceea nu mai pot face nimic” (Luca 12:4). Aşa cum a făcut şi în alte ocazii, el arată cât de important este ca cei care-l urmează să aibă încredere că Dumnezeu le va purta de grijă. De asemenea, este necesar ca ei să mărturisească în faţa oamenilor că sunt în unitate cu Fiul omului şi să fie convinşi că Dumnezeu îi poate ajuta (Matei 10:19, 20, 26-33; 12:31, 32).

Apoi, un om din mulţime îi adresează lui Isus o cerere cu privire la o problemă care-l preocupă: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine” (Luca 12:13). În Lege se spune că fiul întâi născut primeşte două părţi de moştenire, prin urmare, n-ar trebui să existe nicio dilemă referitoare la împărţirea averii (Deuteronomul 21:17). Se pare că omul vrea mai mult decât partea care i se cuvine prin lege. Dar, dând dovadă de înţelepciune, Isus nu se implică în problema bărbatului: „Omule, cine m-a numit peste voi să judec sau să împart?” (Luca 12:14).

Isus le dă apoi tuturor acest îndemn: „Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci, chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are” (Luca 12:15). Indiferent cât de bogat este un om, la un moment dat, el va muri, lăsând totul în urmă. Isus subliniază această idee făcând o ilustrare care arată, printre altele, importanţa faptului de a avea un nume bun la Dumnezeu: „Pământul unui om bogat a dat rod din belşug. Atunci el a început să se gândească în sinea lui, zicând: «Ce voi face acum, fiindcă nu mai am unde să-mi strâng recoltele?» Şi el a zis: «Iată ce voi face: Îmi voi dărâma hambarele, voi construi unele mai mari şi-mi voi strânge în ele toate grânele şi toate bunurile. Şi-i voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunuri puse deoparte pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi distrează-te!”» Dar Dumnezeu i-a zis: «Om fără minte, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?» Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:16-21)

Atât discipolii lui Isus, cât şi ceilalţi prezenţi acolo ar putea cădea în capcana de a căuta sau de a strânge bogăţii. Ori ar putea fi distraşi de la serviciul pentru Iehova din cauza îngrijorărilor vieţii. De aceea, Isus repetă unele sfaturi înţelepte  pe care le-a dat în Predica de pe munte cu aproximativ un an şi jumătate în urmă.

El spune: „Nu vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, cu privire la ce veţi mânca, sau pentru corpurile voastre, cu privire la ce veţi îmbrăca. . . . Uitaţi-vă cu atenţie: corbii nu seamănă, nu seceră şi n-au nici hambar, nici depozit şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! . . . Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc, nici nu torc, dar vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. . . . Nu mai căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi şi nu vă mai îngrijoraţi . . . Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de aceste lucruri. Căutaţi neîncetat regatul său şi aceste lucruri vă vor fi adăugate” (Luca 12:22-31; Matei 6:25-33).

Cine va căuta Regatul lui Dumnezeu? Isus arată că un număr relativ mic, ‘o turmă mică’, de oameni fideli. Ulterior, va fi dezvăluit că doar 144 000 vor alcătui turma mică. Ce perspectivă au ei? Isus le dă următoarea asigurare: „Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!”. Cei 144 000 nu vor aduna comori pe pământ, pe care hoţii le pot fura. Întrucât comoara lor nesecată este în ceruri, unde vor domni cu Cristos, acolo va fi şi inima lor (Luca 12:32-34).