Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 75

Isus arată ce îl face pe om fericit

Isus arată ce îl face pe om fericit

LUCA 11:14-36

  • ISUS SCOATE DEMONI CU „DEGETUL LUI DUMNEZEU”

  • CE ÎL FACE PE OM FERICIT

Isus tocmai a repetat unele îndrumări referitoare la rugăciune. Însă rugăciunea nu este singurul subiect pe care l-a reluat de mai multe ori în timpul serviciului său. Când a înfăptuit miracole în Galileea, Isus a fost acuzat pe nedrept că face aceasta cu puterea primită de la conducătorul demonilor. Această acuzaţie i se aduce şi în Iudeea, unde se află acum.

Când Isus scoate un demon care îl face mut pe un bărbat, mulţimile sunt uluite. Însă nu şi împotrivitorii săi. Ei îi aduc aceeaşi acuzaţie falsă: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebub, conducătorul demonilor” (Luca 11:15). Alţii, vrând mai multe dovezi privitoare la identitatea sa, îi pretind să le dea un semn din cer.

Dându-şi seama că vor să-l pună la încercare, Isus le răspunde la fel ca împotrivitorilor săi din Galileea. El le spune că orice regat dezbinat împotriva lui însuşi va dispărea. Isus argumentează: „Dacă şi Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui regatul lui?”. Apoi Isus le spune în mod direct: „Dacă eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, regatul lui Dumnezeu a venit peste voi” (Luca 11:18-20).

Expresia „degetul lui Dumnezeu” ar trebui să le amintească ascultătorilor lui Isus de unele evenimente din istoria Israelului. Cei de la curtea faraonului care l-au văzut pe Moise făcând un miracol au spus uluiţi: „Este degetul lui Dumnezeu!”. Cele zece porunci au fost scrise pe două table de piatră tot cu „degetul lui Dumnezeu” (Exodul 8:19; 31:18). În mod asemănător, cu „degetul lui Dumnezeu” – spiritul său sfânt, sau forţa sa activă – Isus scoate demoni şi vindecă bolnavi. Prin urmare, Regatul lui Dumnezeu a venit într-adevăr peste aceşti împotrivitori, întrucât Regele, Isus, este printre ei şi face aceste miracole.

Capacitatea lui Isus de a scoate demoni dovedeşte că el are putere asupra lui Satan. Este ca şi cum un om bine înarmat care păzeşte un palat ar fi învins de un alt om mai puternic. Isus repetă şi ilustrarea despre spiritul necurat care iese dintr-un om. Dacă omul nu umple golul cu lucruri bune, spiritul se va întoarce cu alte şapte spirite, iar starea de pe urmă a omului va deveni mai rea decât cea dintâi (Matei 12:22, 25-29, 43-45). Acelaşi lucru se întâmplă şi cu naţiunea Israel.

Impresionată de cuvintele lui Isus, o femeie spune: „Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii pe care i-ai supt!”. Orice evreică spera să devină mama unui profet, mai cu seamă a lui Mesia. De aceea, poate că această femeie se gândeşte că Maria are un motiv unic de fericire, fiind mama unui astfel de învăţător. Dar Isus o corectează pe femeie spunând: „Nu, ci mai degrabă: Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă!” (Luca 11:27, 28). Isus nu a lăsat niciodată să se înţeleagă că ar trebui să i se acorde o onoare deosebită Mariei. Adevărata fericire în cazul oricărui bărbat sau al oricărei femei depinde de fidelitatea cu care îi slujeşte lui Dumnezeu, nu de legăturile de rudenie sau de realizările personale.

La fel cum a făcut în Galileea, Isus îi mustră pe oameni pentru că cer un semn de sus. El le spune că nu li se va da decât „semnul lui Iona”. Iona a fost un semn pentru niniviţi atât prin faptul că a stat trei zile în pântecele unui peşte, cât şi prin lucrarea de predicare pe care a înfăptuit-o cu mult curaj şi care i-a îndemnat pe niniviţi să se căiască. Isus spune: „Iată că aici este unul mai mare decât Iona” (Luca 11:29-32). Isus este mai mare şi decât Solomon, a cărui înţelepciune a determinat-o pe regina din Şeba să vină să-l asculte.

„Nimeni, după ce aprinde o lampă”, zice Isus în continuare, „nu o pune în pivniţă sau sub baniţă, ci pe lampadar” (Luca 11:33). Poate, el vrea să spună că a-i învăţa pe aceşti oameni şi a face  miracole înaintea lor este ca şi cum ar ascunde lumina unei lămpi. Deoarece ochiul lor nu este simplu, ei nu înţeleg scopul lucrărilor sale.

Isus tocmai a scos un demon dintr-un om mut, dându-i capacitatea de a vorbi. Aceasta ar trebui să-i îndemne pe oameni să-l glorifice pe Dumnezeu şi să le spună altora ce realizează El. De aceea, adresându-li-se acuzatorilor săi, Isus dă următorul avertisment: „Fii deci atent! Poate că lumina din tine este întuneric. Dacă tot corpul tău este luminos, neavând nicio parte întunecoasă, va fi în întregime luminos, ca atunci când o lampă te luminează cu razele ei” (Luca 11:35, 36).