Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 79

De ce este iminentă distrugerea?

De ce este iminentă distrugerea?

LUCA 13:1-21

  • ISUS ÎI ÎNVAŢĂ PE IUDEI O LECŢIE PORNIND DE LA DOUĂ EVENIMENTE TRAGICE

  • O FEMEIE CU O INFIRMITATE ESTE VINDECATĂ ÎN SABAT

Isus a încercat în multe moduri să-i îndemne pe oameni să se gândească la relaţia lor cu Dumnezeu. El face din nou aceasta în timpul unei discuţii pe care o poartă cu nişte oameni după ce iese din casa unui fariseu.

Unii dintre ei menţionează un eveniment tragic. Ei îi amintesc pe „galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor” (Luca 13:1). La ce fac referire aceşti oameni?

Poate că galileenii despre care vorbesc ei sunt cei ucişi când mii de iudei s-au răsculat împotriva guvernatorului roman Ponţiu Pilat deoarece folosise bani din tezaurul templului pentru a construi un apeduct care să aducă apă în Ierusalim. Se pare că Pilat a obţinut banii cu acordul autorităţilor de la templu. Probabil, cei care aduc în discuţie această tragedie consideră că galileenii au fost omorâţi pentru că se făceau vinovaţi de fapte rele. Însă Isus nu le împărtăşeşte punctul de vedere.

El îi întreabă: „Credeţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceste lucruri?”. Tot el răspunde că nu. Dar se foloseşte de această întâmplare pentru a-i avertiza pe evrei: „Dacă nu vă căiţi, toţi veţi fi distruşi la fel” (Luca 13:2, 3). Apoi Isus se referă la un alt eveniment tragic care este posibil să fi avut loc de puţin timp şi să aibă legătură cu construirea acelui apeduct.

Isus le pune următoarea întrebare: „Cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim?” (Luca 13:4). Poate că oamenii din mulţime cred că cei optsprezece au murit din cauză că făcuseră ceva rău. Nici de data aceasta Isus nu este de acord cu ei. El ştie că „timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi” şi, probabil, de aceea a avut loc şi această tragedie (Eclesiastul 9:11). Oamenii însă ar trebui să înveţe o lecţie din acest eveniment. „Dacă nu vă căiţi, toţi veţi fi distruşi în acelaşi fel”, le spune Isus (Luca 13:5). Dar de ce accentuează el acest lucru acum?

Motivul are legătură cu faptul că serviciul său pământesc se apropie de sfârşit. El ilustrează astfel această idee: „Un om avea un smochin plantat în via lui şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Atunci i-a zis viticultorului: «Iată că sunt trei ani de când tot vin să caut rod în acest smochin, dar n-am găsit nimic. Taie-l! De ce să mai ocupe pământul degeaba?» Răspunzând, el i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, până voi săpa în jurul lui şi voi pune bălegar. Şi, dacă în viitor va da rod, foarte bine, iar dacă nu, îl vei tăia»” (Luca 13:6-9).

De mai bine de trei ani, Isus încearcă să-i ajute pe evrei să cultive credinţă. Însă relativ puţini i-au devenit discipoli, putând fi consideraţi roade ale muncii sale. Acum, în al patrulea an al serviciului său, Isus îşi intensifică eforturile. Figurativ vorbind, el sapă şi pune îngrăşământ în jurul smochinului, care reprezintă naţiunea evreiască, predicând şi predând în Iudeea şi în Pereea. Care sunt rezultatele? Doar un număr mic de evrei reacţionează la mesajul său. Ca întreg, naţiunea refuză să se căiască, motiv pentru care se îndreaptă spre distrugere.

 Indiferenţa majorităţii iudeilor iese din nou la iveală la scurt timp după aceea, într-un sabat, când Isus predă într-o sinagogă. El vede o femeie care, din cauza unui demon ce o chinuie, este gârbovă de optsprezece ani. Arătând compasiune, Isus îi spune: „Femeie, eşti eliberată de slăbiciunea ta” (Luca 13:12). El îşi pune mâinile peste ea, iar ea se îndreaptă imediat şi începe să-l glorifice pe Dumnezeu.

Preşedintele sinagogii se înfurie şi spune: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. În acestea veniţi să fiţi vindecaţi, nu în ziua de sabat” (Luca 13:14). Preşedintele nu contestă că Isus are puterea de a vindeca, ci îi condamnă pe oameni pentru că vin să fie vindecaţi în sabat. Isus răspunde făcând apel la raţiune: „Ipocriţilor, nu-şi dezleagă fiecare dintre voi în sabat taurul sau măgarul din grajd şi-l duce să-l adape? Atunci nu se cuvenea ca această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satan a ţinut-o legată, iată, optsprezece ani, să fie dezlegată de această legătură în ziua de sabat?” (Luca 13:15, 16).

Împotrivitorii lui Isus se ruşinează, dar mulţimile se bucură de lucrurile glorioase pe care le face el în văzul lor. Apoi Isus le spune şi celor de aici, din Iudeea, două ilustrări cu semnificaţie profetică referitoare la Regat, pe care le-a făcut cu ceva timp în urmă dintr-o barcă, trasă aproape de ţărmul Mării Galileii (Matei 13:31-33; Luca 13:18-21).