Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL 53

Un conducător care are putere asupra forţelor naturii

Un conducător care are putere asupra forţelor naturii

MATEI 14:22-36 MARCU 6:45-56 IOAN 6:14-25

  • OAMENII VOR SĂ-L FACĂ REGE PE ISUS

  • ISUS UMBLĂ PE APĂ ŞI POTOLEŞTE VÂNTUL

Oamenii sunt impresionaţi de capacitatea miraculoasă a lui Isus de a hrăni mulţimile. Ei ajung la concluzia că „acesta este cu adevărat profetul care trebuia să vină în lume”, sau Mesia, şi că el ar fi cu siguranţă un conducător bun (Ioan 6:14; Deuteronomul 18:18). De aceea, plănuiesc să-l prindă pe Isus şi să-l facă rege.

Isus însă ştie ce intenţii au. Le dă drumul mulţimilor, iar discipolilor săi le spune să se urce înapoi în barcă. Încotro trebuie să se îndrepte ei? Spre Betsaida şi apoi spre Capernaum. Dar Isus se retrage pe un munte ca să fie singur în acea noapte şi să se roage.

La lumina lunii, cu puţin înainte să se ivească zorile, Isus observă barca de la depărtare. Marea este răscolită de un vânt puternic, iar apostolii ‘se chinuie să vâslească fiindcă vântul le este potrivnic’ (Marcu 6:48). Isus coboară de pe munte şi începe să umble pe mare spre ei. Până acum, discipolii „au vâslit vreo cinci sau şase kilometri” (Ioan 6:19). Ei îl zăresc pe Isus, care pare că vrea să treacă pe lângă ei, şi ţipă îngroziţi: „Este o nălucă!” (Marcu 6:49).

Isus îi linişteşte spunându-le: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!”. Atunci, Petru îi zice: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe ape”. „Vino!”, îi răspunde Isus. Petru coboară din barcă şi merge pe apă spre Isus. Însă, văzând vijelia, i se face frică şi începe să se scufunde. El strigă: „Doamne, salvează-mă!”. Întinzându-şi mâna, Isus îl apucă pe Petru şi-i spune: „Puţin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?” (Matei 14:27-31).

Petru şi Isus se urcă în barcă şi vântul se potoleşte. Discipolii sunt uluiţi. Dar ar trebui să fie? Dacă ar fi înţeles „întâmplarea cu pâinile”, miracolul făcut de Isus în urmă cu câteva ore când a hrănit mii de oameni, n-ar fi trebuit să fie uimiţi că el poate să umble pe apă şi să potolească vântul. Acum ei se pleacă înaintea lui, zicând: „Tu eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 6:52; Matei 14:33).

Nu după mult timp, ei ajung la Ghenezaret, o câmpie frumoasă şi fertilă, aflată la sud de Capernaum. Aruncă ancora şi coboară pe ţărm. Oamenii de aici îl recunosc pe Isus şi, împreună cu alţii din ţinutul dimprejur, îi aduc pe bolnavi la el. Doar atingând franjurii veşmântului lui Isus, ei sunt vindecaţi complet.

Între timp, miile de oameni care au fost hrăniţi în mod miraculos îşi dau seama că Isus a plecat. De aceea, când sosesc câteva bărci din Tiberiada, oamenii se urcă în ele şi vin la Capernaum să-l caute pe Isus. După ce îl găsesc, ei îl întreabă: „Rabi, când ai ajuns aici?” (Ioan 6:25). Isus are motive întemeiate să-i mustre, aşa cum vom vedea în capitolul următor.