Salt la conţinut

Salt la cuprins

 APENDICE

Cina Domnului, o comemorare care îl onorează pe Dumnezeu

Cina Domnului, o comemorare care îl onorează pe Dumnezeu

CREŞTINILOR li s-a poruncit să comemoreze moartea lui Cristos. Această comemorare este numită şi „cina Domnului” (1 Corinteni 11:20). Dar de ce este ea atât de importantă? Când şi cum trebuie ţinută?

Isus Cristos a instituit această sărbătoare în noaptea Paştelui evreiesc din 33 e.n. Paştele se ţinea o dată pe an, în a 14-a zi a lunii evreieşti nisan. Pentru a calcula data acestei sărbători, evreii aşteptau echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Cea mai apropiată lună nouă de echinocţiul de primăvară marca prima zi a lunii calendaristice nisan. Paştele începea 13 zile mai târziu.

Isus a celebrat Paştele împreună cu apostolii săi, iar după plecarea lui Iuda Iscariot a instituit Cina Domnului. Aceasta a înlocuit Paştele evreiesc şi, prin urmare, trebuia ţinută o dată pe an.

În Evanghelia după Matei se spune: „Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit o binecuvântare, a frânt-o şi le-a dat-o discipolilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi! Aceasta reprezintă corpul meu». Apoi a luat şi un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: «Beţi toţi din el, căci acesta reprezintă „sângele legământului”,  sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor»” (Matei 26:26-28).

Unii cred că Isus a transformat literalmente pâinea şi vinul în carnea şi sângele său. Totuşi, când a oferit această pâine, Isus era încă viu. Au mâncat apostolii carnea lui Isus şi i-au băut sângele? Nicidecum, deoarece acest lucru ar fi fost un act de canibalism şi o încălcare a legii divine (Geneza 9:3, 4; Leviticul 17:10). Potrivit cu Luca 22:20, Isus a spus: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu, care trebuie să fie vărsat în folosul vostru”. Era acel pahar „noul legământ”? În niciun caz, întrucât un legământ este o înţelegere, nu un obiect.

Aşadar, atât pâinea, cât şi vinul sunt simboluri. Pâinea simbolizează corpul perfect al lui Cristos. Isus a folosit o pâine rămasă după masa de Paşte. Aceasta era o pâine fără plămădeală, sau drojdie (Exodul 12:8). În Biblie, plămădeala simbolizează deseori păcatul sau corupţia. Aşadar, pâinea reprezintă corpul perfect pe care Isus l-a dat ca jertfă. Corpul său a fost fără păcat (Matei 16:11, 12; 1 Corinteni 5:6, 7; 1 Petru 2:22; 1 Ioan 2:1, 2).

Vinul roşu reprezintă sângele lui Isus, cu care a fost validat noul legământ. Isus a spus că sângele său a fost vărsat „pentru iertarea păcatelor”. Astfel, unii oameni pot să devină curaţi din punctul de vedere al lui Iehova şi să intre în noul legământ cu el (Evrei 9:14; 10:16, 17). Acest legământ, sau contract, a făcut posibil ca 144 000 de creştini fideli să meargă la cer. Aici, ei vor fi regi şi preoţi spre binele întregii omeniri (Geneza 22:18; Ieremia 31:31-33; 1 Petru 2:9; Revelaţia 5:9, 10; 14:1-3).

Cine are dreptul să se împărtăşească din pâine şi din vin, care sunt folosite ca embleme la Comemorare? După cum am văzut, numai membrii noului legământ, adică cei care au speranţa de a merge la cer. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu le dă acestora convingerea că au fost aleşi pentru a domni ca regi în cer (Romani 8:16). Ei sunt, de asemenea, incluşi în legământul pentru un Regat cu Isus (Luca 22:29).

 Dar ce se poate spune despre cei care au speranţa de a trăi veşnic în Paradis pe pământ? Ei respectă porunca lui Isus şi asistă la Cina Domnului ca observatori plini de respect, dar nu se împărtăşesc din embleme. O dată pe an, în ziua de 14 nisan, după apusul soarelui, Martorii lui Iehova comemorează Cina Domnului. Deşi numai câteva mii de persoane de pe pământ susţin că au speranţă cerească, această comemorare este foarte importantă pentru toţi creştinii. Este o ocazie în care putem medita cu toţii la iubirea imensă de care au dat dovadă Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos (Ioan 3:16).