Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL ŞAPTE

El ‘a crescut lângă Iehova’

El ‘a crescut lângă Iehova’

1, 2. În ce împrejurări s-a adresat Samuel poporului Israel şi de ce era necesar să-i ajute pe israeliţi să se căiască?

SAMUEL se uita la mulţimea adunată înaintea lui. Acest om fidel, care slujise zeci de ani ca profet şi judecător, convocase naţiunea Israel la Ghilgal. Era luna mai sau iunie, conform calendarului nostru. Sezonul secetos începuse deja, iar holdele aurii erau gata de secerat. Israeliţii au făcut linişte. Cum avea Samuel să le sensibilizeze inima?

2 Israeliţii nu-şi dădeau seama cât de gravă era situaţia în care se aflau. Ei insistaseră să fie conduşi de un rege uman, arătând astfel o totală lipsă de respect faţă de Iehova, Dumnezeul lor, şi faţă de profetul său. De fapt, îl respingeau pe Iehova, nemairecunoscându-l ca Rege! Cum îi putea ajuta Samuel să se căiască?

De la tânărul Samuel învăţăm cum să ne clădim o credinţă puternică în Iehova în pofida influenţelor rele

3, 4. a) De ce a vorbit Samuel despre tinereţea sa? b) De ce putem spune că exemplul de credinţă al lui Samuel ne este util şi nouă?

3 Samuel a luat cuvântul. „Am îmbătrânit şi am încărunţit“, le-a spus el. Părul lui cărunt dădea şi mai multă greutate cuvintelor sale. Apoi le-a zis: „Eu am mers înaintea voastră din tinereţea mea până în ziua de azi“ (1 Sam. 11:14, 15; 12:2). Deşi în vârstă, Samuel avea încă vie în minte perioada tinereţii. Deciziile pe care le luase atunci, când era doar un copil, îl ajutaseră să-i slujească cu credinţă şi devoţiune lui Iehova Dumnezeu toată viaţa.

4 Fiind de multe ori înconjurat de oameni neloiali şi fără credinţă, Samuel a trebuit să-şi întărească şi să-şi păstreze credinţa. Nici nouă nu ne este uşor să ne păstrăm credinţa puternică, întrucât  oamenii din ziua de azi au tot mai puţină credinţă şi respect faţă de normele morale. (Citeşte Luca 18:8.) Să vedem în continuare ce putem învăţa din exemplul lui Samuel.

El ‘a slujit înaintea lui Iehova’ de când era mic

5, 6. În ce sens a fost neobişnuită copilăria lui Samuel şi de ce erau siguri părinţii săi că băieţelul era bine îngrijit la Şilo?

5 Samuel a avut o copilărie neobişnuită. La scurt timp după ce a fost înţărcat, când avea probabil trei ani sau puţin peste trei ani, el a început să-i slujească lui Iehova la tabernacolul din Şilo, situat la peste 30 de kilometri de oraşul său natal, Rama. Părinţii săi, Elcana şi Ana, i l-au dăruit lui Iehova pentru a-i aduce un serviciu special, ca nazireu, toată viaţa. * Însemna oare că părinţii nu-l mai iubeau, că îl părăsiseră?

6 Nicidecum! Ei ştiau că fiul lor urma să fie bine îngrijit la Şilo. Fără îndoială că marele preot, Eli, avea să se ocupe de acest lucru, întrucât Samuel urma să lucreze cu el. La tabernacol slujeau şi femei, special organizate pentru anumite munci (Ex. 38:8; Jud. 11:34–40).

7, 8. a) Cum l-au încurajat pe Samuel părinţii lui şi cum l-au asigurat de iubirea lor an de an? b) Ce pot învăţa părinţii de la Ana şi Elcana?

7 Mai mult decât atât, Ana şi Elcana nu şi-au uitat niciodată fiul întâi născut, pe care Iehova li-l dăruise ca răspuns la o rugăciune. Ana îi ceruse lui Dumnezeu un fiu, făgăduindu-i să i-l dedice Lui pentru un serviciu sacru pe viaţă. În fiecare an când venea să-l vadă, Ana îi dăruia lui Samuel o tunică fără mâneci pe care s-o poarte la tabernacol. Cât de mult trebuie să fi preţuit el aceste vizite! Cât de mult trebuie să fi apreciat încurajările şi sfaturile pline de iubire ale părinţilor, care l-au învăţat să considere un privilegiu serviciul sacru adus în acest loc unic!

8 Astăzi, părinţii pot învăţa multe de la Ana şi Elcana. Mulţi părinţi sunt preocupaţi doar să le asigure copiilor lucrurile materiale, neglijând necesităţile lor spirituale. Dar părinţii lui Samuel au acordat întâietate necesităţilor spirituale, ceea ce a contribuit mult la modelarea personalităţii lui. (Citeşte Proverbele 22:6.)

9, 10. a) Descrieţi tabernacolul şi sentimentele tânărului Samuel faţă de acel loc sfânt. (Vezi şi nota de subsol.) b) Care erau probabil unele responsabilităţi ale lui Samuel şi cum ar putea tinerii de azi să-i urmeze exemplul?

9 Să ni-l imaginăm pe băiat cutreierând dealurile din jurul oraşului  Şilo. În timp ce se uita de sus spre oraş şi spre valea ce se întindea mai jos, într-o parte, inima i se umplea de bucurie şi de admiraţie la vederea tabernacolului. Era cu adevărat un loc sacru! * Construit cu circa 400 de ani înainte, sub supravegherea lui Moise, tabernacolul era unicul centru de pe pământ unde i se aducea închinare curată lui Iehova.

10 Micuţul Samuel a ajuns să aprecieze mult tabernacolul. În relatarea pe care a scris-o mai târziu a spus: „Băiatul Samuel slujea înaintea lui Iehova, încins cu un efod de in“ (1 Sam. 2:18). Această tunică simplă arăta că Samuel îi ajuta pe preoţi la tabernacol. Deşi nu făcea parte din clasa preoţească, Samuel avea, printre altele, sarcina de a deschide dimineaţa uşile curţii tabernacolului şi de a-l ajuta pe Eli, care era în vârstă. Samuel îşi preţuia mult privilegiile. Însă cu timpul, ceva a ajuns să-l tulbure pe acest băiat inocent: în casa lui Iehova se comiteau fapte extrem de grave.

El şi-a păstrat puritatea

11, 12. a) Ce atitudine greşită aveau Hofni şi Fineas? b) Ce nelegiuiri practicau Hofni şi Fineas la tabernacol? (Vezi şi nota de subsol.)

11 De când era mic, Samuel a văzut în jurul lui nelegiuire şi degradare morală crasă. Eli avea doi fii, Hofni şi Fineas. „Fiii lui Eli erau . . . nişte netrebnici, ei nu-l recunoşteau pe Iehova“, spune relatarea biblică (1 Sam. 2:12). Aceste două idei exprimate în verset decurg una din alta. Hofni şi Fineas erau nişte „netrebnici“ (în traducere literală „fii ai deşertăciunii“) deoarece n-aveau respect faţă de Iehova. Ei desconsiderau normele şi cerinţele sale drepte. Din această cauză, au ajuns să comită multe păcate.

12 Legea lui Dumnezeu arăta clar care erau îndatoririle preoţilor şi cum trebuiau ei să ofere jertfele la tabernacol. Şi pe bună dreptate, întrucât jertfele reprezentau măsurile luate de Dumnezeu în vederea iertării păcatelor poporului. Astfel, israeliţii puteau fi curaţi în ochii lui Iehova, demni de a primi binecuvântări şi îndrumare.  Însă prin atitudinea lor, Hofni şi Fineas i-au determinat şi pe alţi preoţi să dispreţuiască jertfele. *

13, 14. a) Cum s-a răsfrânt asupra oamenilor sinceri purtarea nelegiuită a fiilor lui Eli? b) Cum a eşuat Eli atât în rolul de tată, cât şi în cel de mare preot?

13 Cu siguranţă, tânărul Samuel rămânea uimit văzând aceste abuzuri pe care nimeni nu le corecta. Câţi oameni săraci, simpli şi oprimaţi a văzut el venind la tabernacol în speranţa de a găsi mângâiere şi încurajare spirituală, dar plecând dezamăgiţi, îndureraţi sau înjosiţi? Şi cum s-a simţit el când a aflat că Hofni şi Fineas încălcau şi legile lui Iehova privitoare la moralitatea sexuală, întreţinând relaţii sexuale cu unele dintre femeile care slujeau la tabernacol? (1 Sam. 2:22) Poate, Samuel spera ca Eli să îndrepte situaţia.

Samuel trebuie să fi fost foarte tulburat văzând nelegiuirea fiilor lui Eli

14 Şi, într-adevăr, el era cel mai în măsură să schimbe lucrurile. În calitate de mare preot, Eli răspundea de tot ce se petrecea la tabernacol. Iar ca tată, avea obligaţia de a-şi corecta fiii. La urma urmei, conduita lor nelegiuită nu se răsfrângea doar asupra lor, ci şi asupra multor altor israeliţi. Însă Eli a eşuat în ambele roluri, atât în cel de mare preot, cât şi în cel de tată. El a fost mult prea blând cu fiii săi când i-a mustrat. (Citeşte 1 Samuel 2:23–25.) Hofni şi Fineas aveau nevoie de o disciplinare serioasă. Ei comiteau păcate pentru care meritau să moară!

15. Ce mesaj i-a transmis Iehova lui Eli şi cum au reacţionat el şi fiii săi când au auzit acest avertisment?

15 Situaţia a devenit atât de gravă, încât Iehova a trimis la Eli „un om al lui Dumnezeu“, un profet anonim, cu un puternic mesaj de judecată. Iehova i-a spus lui Eli: „Îi onorezi . . . pe fiii tăi mai mult decât pe mine“. De aceea, Dumnezeu l-a avertizat pe Eli că fiii lui nelegiuiţi aveau să moară în aceeaşi zi şi că familia lui urma să aibă mult de suferit, chiar pierzându-şi poziţia privilegiată în clasa preoţească. A luat familia lui Eli în serios acest avertisment clar? Biblia nu menţionează că el şi fiii săi şi-ar fi schimbat atitudinea (1 Sam. 2:27—3:1).

16. a) Ce aflăm din Biblie despre progresul tânărului Samuel? b) Vă încurajează să ştiţi cum a progresat Samuel de-a lungul anilor? Explicaţi.

16 L-a afectat decăderea morală a celor din jur pe tânărul Samuel? Din această relatare sumbră răzbat din când în când raze de  lumină: veşti bune despre progresul lui Samuel. Să ne amintim că la 1 Samuel 2:18 se spune că „băiatul Samuel slujea înaintea lui Iehova“ cu fidelitate. Deşi avea o vârstă fragedă, Samuel a pus pe primul loc în viaţă serviciul pentru Dumnezeu. În versetul 21 al aceluiaşi capitol găsim o idee şi mai încurajatoare: „Samuel creştea lângă Iehova“. Cu trecerea anilor, relaţiile sale cu Tatăl ceresc deveneau tot mai puternice. Prietenia strânsă cu Iehova este cea mai sigură protecţie în faţa oricărei forme de decadenţă.

17, 18. a) Cum ar putea tinerii creştini să imite exemplul lui Samuel când văd că alţii încalcă normele morale stabilite de Dumnezeu? b) Ce dovedeşte că Samuel a făcut ceea ce trebuia?

17 Samuel s-ar fi putut gândi că, de vreme ce marele preot şi fiii lui comiteau păcate, şi el putea face orice voia. Însă degradarea morală a altora, inclusiv a celor aflaţi în poziţii de autoritate, nu trebuie folosită niciodată drept scuză pentru păcat. Astăzi, mulţi tineri creştini urmează exemplul lui Samuel, continuând ‘să crească lângă Iehova’, chiar dacă unele persoane din jurul lor nu sunt un exemplu bun pentru ei.

18 Ce foloase a avut Samuel pentru că şi-a păstrat această atitudine? Biblia spune: „În acest timp, băiatul Samuel creştea şi era din ce în ce mai plăcut, atât în ochii lui Iehova, cât şi în ai oamenilor“ (1 Sam. 2:26). Aşadar, Samuel era bine văzut, cel puţin de cei a căror opinie chiar conta. Iehova însuşi îl preţuia pe acest băieţel pentru fidelitatea lui. Samuel era convins că Dumnezeul său avea să ia măsuri împotriva nelegiuirilor ce se comiteau la Şilo, dar se întreba, probabil, când. Într-o noapte, întrebarea lui a primit răspuns.

 „Vorbeşte, căci slujitorul tău ascultă!“

19, 20. a) Ce i s-a întâmplat lui Samuel la tabernacol într-o noapte? b) Cum s-a purtat Samuel cu Eli? c) Cum a aflat Samuel cine îl striga?

19 Era spre dimineaţă. Nu se crăpase încă de ziuă, iar în tabernacol pâlpâia lumina lampadarului. În liniştea nopţii, Samuel a auzit pe cineva strigându-l pe nume. Crezând că era Eli, căruia îi slăbise vederea din cauza vârstei foarte înaintate, Samuel s-a ridicat şi „a alergat“ la el. Să ni-l imaginăm pe băieţel fugind desculţ ca să vadă dacă marele preot avea nevoie de ceva. Este emoţionant să observăm cu cât respect şi bunătate îl trata Samuel pe Eli! În pofida tuturor păcatelor sale, Eli era totuşi marele preot al lui Iehova (1 Sam. 3:2–5).

20 Samuel l-a trezit pe Eli, spunând: „Iată-mă, căci m-ai chemat!“. Însă Eli i-a zis că nu-l chemase şi l-a trimis înapoi la culcare. Samuel a mai fost strigat de două ori şi de fiecare dată s-a dus la Eli. Atunci Eli a înţeles ce se petrecea. Pe timpul acela, Iehova le trimitea rar slujitorilor săi viziuni sau mesaje profetice, şi nu e greu de înţeles de ce. Eli şi-a dat seama că Iehova le vorbea din nou, de data aceasta prin intermediul micuţului Samuel. Eli i-a spus băiatului să se ducă la culcare şi l-a învăţat ce să răspundă dacă va mai fi strigat. Samuel a făcut întocmai. Peste puţin timp a auzit din nou acea voce: „Samuel, Samuel!“. Băiatul a zis: „Vorbeşte, căci slujitorul tău ascultă!“ (1 Sam. 3:1, 5–10).

21. Cum putem auzi glasul lui Iehova în prezent şi de ce merită să ascultăm de el?

21 În sfârşit, Iehova avea la Şilo un slujitor care asculta de el. Ascultarea a fost pentru Samuel un mod de viaţă. Este ea la fel şi pentru tine? Nu trebuie să ne aşteptăm ca o voce supranaturală să ne vorbească în toiul nopţii. Astăzi, într-un anumit sens, putem auzi glasul lui Dumnezeu oricând. Îl putem auzi în Cuvântul său, Biblia. Cu cât ascultăm mai mult de Dumnezeu, cu atât credinţa noastră va creşte. La fel s-a întâmplat în cazul lui Samuel.

Deşi iniţial i-a fost teamă, Samuel i-a transmis cu fidelitate lui Eli mesajul de judecată din partea lui Iehova

22, 23. a) Cum s-a împlinit mesajul pe care Samuel s-a temut iniţial să-l transmită? b) Cum a ajuns Samuel să fie tot mai apreciat?

22 Acea noapte a reprezentat un punct de cotitură în viaţa lui Samuel. Ea a marcat începutul unei prietenii speciale cu Iehova, Samuel devenind profetul şi purtătorul său de cuvânt. Iniţial, băiatului i-a fost teamă să-i transmită lui Eli mesajul divin, deoarece acest mesaj reprezenta sentinţa finală pronunţată de Dumnezeu împotriva familiei lui Eli, sentinţă ce avea să fie executată în curând. Dar Samuel a dat dovadă de curaj şi i-a spus lui Eli cuvintele lui Iehova. Marele preot a acceptat cu umilinţă judecata divină. Nu după mult timp, tot ce a spus Iehova s-a împlinit. Cum? Israeliţii au ieşit  la luptă împotriva filistenilor, Hofni şi Fineas au fost ucişi amândoi în aceeaşi zi, iar Eli, auzind că arca sacră a lui Iehova a fost capturată, a murit şi el (1 Sam. 3:10–18; 4:1–18).

23 Cât despre Samuel, el era tot mai apreciat ca profet fidel al lui Dumnezeu. „Iehova era cu el“, spune Biblia, şi „n-a lăsat să cadă la pământ“ niciunul dintre cuvintele profetului. (Citeşte 1 Samuel 3:19.)

„Samuel a strigat către Iehova“

24. Ce decizie au luat israeliţii după un timp şi de ce constituia aceasta un păcat grav?

24 Au ascultat israeliţii de Samuel, devenind un popor fidel, cu preocupări spirituale? Nu. După un timp, ei n-au mai vrut să fie judecaţi de un simplu profet. Luându-se după celelalte naţiuni, au dorit să aibă un rege uman. Iehova i-a poruncit lui Samuel să le îndeplinească cererea, dar şi să-i conştientizeze de gravitatea păcatului pe care îl comiteau. Ei nu respingeau un om, ci pe Iehova însuşi! De aceea, profetul i-a convocat la Ghilgal.

Samuel s-a rugat cu credinţă, iar Iehova i-a răspuns aducând o furtună

25, 26. Cum i-a ajutat vârstnicul Samuel pe israeliţi să înţeleagă cât de grav păcătuiseră împotriva lui Iehova?

25 Să ni-l imaginăm pe Samuel în acele momente tensionate, când s-a adresat poporului la Ghilgal. Profetul, ajuns acum la bătrâneţe, le-a amintit israeliţilor de credinţa şi de fidelitatea manifestate de el pe parcursul vieţii. Apoi, „a strigat către Iehova“, cerându-i să dea tunete şi ploaie (1 Sam. 12:17, 18).

26 Tunete şi ploaie în sezonul secetos? Cine mai auzise aşa ceva? Dacă pe chipul unora se citea scepticismul sau dispreţul, acestea aveau în scurt timp să dispară. Deodată, cerul s-a întunecat şi vântul s-a înteţit, culcând la pământ lanurile de grâu. Tunete asurzitoare au zguduit văzduhul, iar ploaia s-a dezlănţuit. Cum au reacţionat israeliţii? „Întregul popor s-a temut foarte mult de Iehova şi de Samuel.“ Israeliţii şi-au dat seama, în sfârşit, cât de grav păcătuiseră! (1 Sam. 12:18, 19)

27. Ce simte Iehova faţă de cei care imită credinţa lui Samuel?

27 Cel ce le sensibilizase israeliţilor inimile rebele era Iehova Dumnezeu, nu Samuel. Din fragedă copilărie, Samuel a manifestat credinţă în Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a răsplătit. Iehova a rămas acelaşi până în ziua de azi. El îi susţine şi în prezent pe cei care imită credinţa lui Samuel.

^ par. 5 Nazireii se aflau sub un jurământ care le cerea, printre altele, să nu bea alcool şi să nu-şi taie părul. Majoritatea nazireilor făceau acest jurământ doar pentru o perioadă limitată, dar câţiva, precum Samson, Samuel şi Ioan Botezătorul, au fost nazirei toată viaţa.

^ par. 9 Sanctuarul avea formă dreptunghiulară, fiind, de fapt, un cort mare, fixat pe o structură de lemn. Era confecţionat din materiale de cea mai bună calitate: piei de focă, pânze frumos brodate şi lemn scump, placat cu aur şi argint. Sanctuarul era amplasat într-o curte dreptunghiulară, unde se afla şi un altar imens pentru jertfe. Cu timpul, de-o parte şi de alta a tabernacolului, au fost adăugate încăperi pentru preoţi. După cât se pare, într-o astfel de încăpere a dormit Samuel.

^ par. 12 Atitudinea lor plină de dispreţ reiese din două situaţii consemnate în Biblie. În primul rând, Legea mozaică preciza care părţi din jertfă puteau fi mâncate de preoţi (Deut. 18:3). Dar la tabernacol, aceşti preoţi nelegiuiţi introduseseră o practică total diferită: ei îşi puneau slujitorii să înfigă o furculiţă în cazanul în care fierbea carnea şi să ia bucăţile cele mai bune. În al doilea rând, când un israelit îşi aducea jertfa pentru a fi arsă pe altar, aceşti preoţi răi îşi trimiteau slujitorii să-l intimideze, cerându-i carne crudă înainte ca grăsimea animalului de jertfă să-i fie oferită lui Iehova (Lev. 3:3–5; 1 Sam. 2:13–17).