Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL TREISPREZECE

A învăţat din propriile greşeli

A învăţat din propriile greşeli

1, 2. a) În ce situaţie au ajuns Iona şi marinarii de pe vas din cauza greşelii sale? b) Cum ne poate fi de folos relatarea despre Iona?

IONA îşi dorea ca zgomotul acela asurzitor să înceteze. Vântul năprasnic şuiera printre parâmele corabiei, iar valurile cât munţii o izbeau necontenit, făcând-o să trosnească şi să pârâie din toate încheieturile. Însă pe Iona cel mai mult îl răscoleau strigătele îngrozite ale marinarilor ce luptau cu urgia furtunii, încercând din răsputeri să-şi salveze vasul. Îi aştepta o moarte sigură, gândea el, şi asta numai din cauza lui!

2 Cum a ajuns Iona într-o situaţie atât de disperată? El comisese o greşeală gravă împotriva Dumnezeului său, Iehova. Despre ce era vorba? Oare îşi mai putea restabili Iona relaţiile cu Dumnezeu? Avem multe de învăţat din răspunsurile la aceste întrebări. De pildă, din relatarea despre Iona aflăm că, uneori, şi persoanele cu o credinţă autentică fac greşeli mari, dar că le pot corecta.

Un profet din Galileea

3–5. a) Când se gândesc la Iona, asupra căror trăsături ale lui se concentrează de obicei oamenii? b) Ce ştim despre mediul din care provenea Iona şi despre cadrul în care şi-a desfăşurat activitatea? (Vezi şi nota de subsol.) c) De ce serviciul de profet al lui Iona nu era deloc uşor sau plăcut?

3 Când oamenii se gândesc la Iona, adesea primele trăsături care le vin în minte sunt cele negative — încăpăţânarea lui şi neascultarea de care a dat dovadă în unele ocazii. Dar aceasta nu este nici pe departe imaginea completă a personalităţii lui. Să ne amintim că Iona a fost ales ca profet de Iehova Dumnezeu. Iehova nu i-ar fi încredinţat lui Iona o responsabilitate atât de grea dacă acesta nu ar fi fost un om loial şi drept.

Trăsăturile negative ale lui Iona nu sunt cele care îl definesc

 4 Biblia oferă câteva detalii despre mediul din care provenea Iona şi despre cadrul în care şi-a desfăşurat activitatea. (Citeşte 2 Regi 14:25.) El s-a născut în Gat-Hefer, situat la patru kilometri de oraşul Nazaret, unde, circa opt secole mai târziu, Isus Cristos avea să-şi petreacă cea mai mare parte a vieţii sale de pe pământ. * Iona a slujit pe timpul regelui Ieroboam al II-lea, în regatul celor zece triburi ale lui Israel. Vremea profetului Ilie trecuse de mult, iar succesorul său, Elisei, murise în cursul domniei tatălui lui Ieroboam. Deşi Iehova îi folosise pe aceşti slujitori pentru a înlătura din Israel închinarea la Baal, naţiunea se îndepărta acum din nou de El. Regatul se afla sub influenţa unui rege care ‘făcea ce era rău în ochii lui Iehova’ (2 Regi 14:24). Prin urmare, serviciul de profet al lui Iona nu era deloc uşor sau plăcut. Totuşi, el l-a îndeplinit cu fidelitate.

5 Într-o zi însă, viaţa lui Iona s-a schimbat radical. El a primit o misiune de la Iehova pe care a considerat-o foarte dificilă. Ce i-a cerut Iehova să facă?

„Scoală-te, du-te la Ninive!“

6. Ce misiune a primit Iona de la Iehova şi de ce l-ar fi putut speria aceasta?

6 Iehova i-a poruncit lui Iona: „Scoală-te, du-te la Ninive, oraşul cel mare, şi anunţă împotriva lui că răutatea lor a ajuns înaintea feţei mele!“ (Iona 1:2). E lesne de înţeles de ce pe Iona l-ar fi putut speria o asemenea misiune. Ninive se afla la aproximativ 800 de kilometri înspre est, o distanţă ce putea fi parcursă pe jos cam într-o lună. Însă era ceva ce i-ar fi putut părea mult mai greu lui Iona decât această călătorie anevoioasă. Odată ajuns acolo, Iona trebuia să anunţe mesajul de judecată al lui Iehova împotriva asirienilor, care erau cunoscuţi pentru violenţa şi cruzimea lor. Dar, dacă nici membrii poporului lui Dumnezeu nu reacţionaseră la mesajele profetului, ce putea aştepta Iona din partea acelor păgâni? Cum putea un singur slujitor al lui Iehova să-şi ducă la bun sfârşit misiunea în vastul Ninive, ce avea să fie numit mai târziu „cetatea care varsă sânge“? (Naum 3:1, 7)

7, 8. a) Cât de hotărât a fost Iona să fugă de misiunea încredinţată de Iehova? b) De ce nu ar trebui să-l considerăm pe Iona laş?

7 Probabil că în mintea lui Iona s-au născut astfel de gânduri. Nu ştim sigur. Cert este că el a fugit. Iehova îi poruncise să meargă  spre est, iar el s-a îndreptat cât mai spre vest. A coborât spre coastă, ajungând în portul Iope, şi s-a îmbarcat pe o corabie cu destinaţia Tarsis. Dacă Tarsisul se afla în Spania, aşa cum sugerează unii erudiţi, Iona se îndepărta cu 3 500 de kilometri de Ninive. O asemenea călătorie, tocmai spre celălalt capăt al Mării cea Mare, putea dura până la un an! Cât de hotărât era Iona să nu se ducă unde îl trimisese Iehova! (Citeşte Iona 1:3.)

8 L-am putea socoti deci pe Iona laş? N-ar trebui să ne pripim să-l judecăm. După cum vom vedea în continuare, el a dat dovadă de un curaj remarcabil. Totuşi, Iona, la fel ca noi toţi, era un om imperfect şi se lupta cu multe slăbiciuni (Ps. 51:5). Cine dintre noi nu a încercat sentimente de teamă?

9. Cum am putea considera uneori o însărcinare din partea lui Iehova şi ce adevăr trebuie să ne reamintim în acele momente?

9 Uneori ni se pare greu, dacă nu chiar imposibil, să facem ce pretinde Dumnezeu. Poate că ne sperie ideea de a depune mărturie despre Regatul lui Dumnezeu, aşa cum se cere din partea adevăraţilor creştini (Mat. 24:14). Cât de uşor putem uita adevărul profund exprimat de Isus: „La Dumnezeu toate sunt posibile“! (Mar. 10:27) Dacă ni se întâmplă şi nouă din când în când să pierdem din vedere această asigurare, atunci îl putem înţelege mai bine pe Iona. Însă care au fost consecinţele deciziei lui de a fugi?

Iehova îşi disciplinează profetul neascultător

10, 11. a) Ce speră probabil Iona când vasul părăseşte portul? b) În ce pericol se află vasul şi echipajul de pe el?

10 Să ni-l imaginăm pe Iona îmbarcându-se, după cât se pare, pe o corabie comercială feniciană, şi privind cum căpitanul şi membrii echipajului lucrează de zor pentru a ieşi cu vasul din port. Apoi, în timp ce linia ţărmului se pierde în zare, Iona speră, probabil, că a scăpat de primejdie. Dar, brusc, vremea se schimbă.

11 Vântul începe să bată cu putere, tulburând marea până în adâncuri şi dezlănţuindu-i furia. Valuri care ar umili chiar şi navele moderne par a se înălţa până la cer. Cât de mică şi de fragilă este corabia pierdută în tumultul talazurilor ce creează văi uriaşe! Dar va mai rezista ea mult? Oare îşi dă seama Iona în aceste momente că Iehova este cel care „a stârnit pe mare un vânt năprasnic“, după cum a consemnat el însuşi mai târziu? Nu putem şti. Însă, auzindu-i pe marinari cum strigă către zeii lor după ajutor, Iona este sigur că aceştia nu-i pot salva (Lev. 19:4). Potrivit relatării sale, „corabia era în pericol de naufragiu“ (Iona 1:4). Cum se mai poate ruga Iona Dumnezeului dinaintea căruia a fugit?

12. a) De ce nu ar trebui să-l judecăm pe Iona pentru că a adormit în toiul furtunii? (Vezi şi nota de subsol.) b) Cum a dezvăluit Iehova din cauza cui a venit nenorocirea?

 12 Simţindu-se neputincios, el coboară în partea cea mai de jos a corabiei, se aşază şi cade într-un somn adânc. * Când îl găseşte, căpitanul îl trezeşte şi-l îndeamnă să se roage dumnezeului său, la fel ca toţi ceilalţi. Convinşi că furtuna trebuie să fi fost stârnită de o forţă supranaturală, marinarii aruncă sorţii pentru a vedea din cauza cui a venit peste ei această nenorocire. Pe măsură ce sorţii îi elimină unul câte unul pe cei de la bord, Iona este din ce în ce mai îngrijorat. Curând, adevărul iese la iveală. Iehova face ca sorţii să cadă asupra lui Iona, arătând astfel clar că a adus furtuna din cauza neascultării acestui om. (Citeşte Iona 1:5–7.)

13. a) Ce le mărturiseşte Iona marinarilor? b) Ce îi îndeamnă Iona pe marinari să facă şi de ce?

13 Atunci Iona le povesteşte totul. El este un slujitor al lui Iehova, Dumnezeul atotputernic, pe care l-a supărat, fugind de misiunea încredinţată şi punându-le astfel tuturor viaţa în pericol. Marinarii îl ascultă înmărmuriţi. În ochi li se citeşte groaza. Îl întreabă ce să-i facă pentru a salva corabia şi pentru a scăpa cu viaţă. Ce le răspunde el? Poate că se cutremură la gândul de a pieri în apele reci ale mării zbuciumate. Dar cum să-i lase pe aceşti oameni să aibă parte de aşa o moarte când ştie că stă în puterea lui să-i salveze? Prin urmare, el îi îndeamnă: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va potoli faţă de voi! Fiindcă ştiu că din cauza mea a venit această furtună puternică peste voi“ (Iona 1:12).

14, 15. a) Cum putem imita credinţa puternică a lui Iona? b) Cum au reacţionat marinarii la cererea lui Iona?

14 Sunt acestea cuvintele unui laş? Nicidecum! Iehova trebuie să se fi bucurat mult văzând curajul şi spiritul de sacrificiu al lui Iona în asemenea clipe de coşmar! Aici vedem cât de puternică îi era credinţa. Cu toţii o putem imita punând binele altora mai presus de al nostru (Ioan 13:34, 35). Suntem dispuşi să ne dăruim în folosul cuiva care are nevoie de ajutor fizic, emoţional sau spiritual? Când acţionăm astfel, îi bucurăm nespus de mult inima lui Iehova.

15 Se pare că şi marinarii au fost impresionaţi de cuvintele lui Iona, deoarece la început nu au vrut să-l arunce peste bord. Dimpotrivă, au făcut tot posibilul pentru a răzbi prin furtună. Dar în zadar!  Vijelia era de nepotolit! Văzându-se fără scăpare, ei l-au implorat pe Iehova, Dumnezeul lui Iona, să le arate îndurare şi l-au aruncat pe profet în mare (Iona 1:13–15).

La îndemnul lui Iona, marinarii l-au aruncat pe acesta în apă

Iehova îi arată îndurare lui Iona

16, 17. Descrieţi ce se întâmplă cu Iona după ce este aruncat de pe corabie. (Vezi şi imaginile.)

16 Iona cade în apele furioase. Probabil că se luptă din răsputeri să rămână la suprafaţă şi priveşte cum corabia se îndepărtează repede, croindu-şi drum prin valurile spumegânde. Talazurile îl sorb însă în adâncurile mării. Se scufundă din ce în ce mai mult, simţind că nu mai are nicio speranţă.

17 Mai târziu, Iona şi-a descris trăirile din acele clipe. În minte i se derulează fulgerător scene din viaţa sa. Se gândeşte cu durere că nu va mai vedea splendidul templu al lui Iehova din Ierusalim. Simte cum coboară în inima mării, iar algele se împletesc în jurul lui. Se cufundă până la temeliile munţilor, unde se pare că-şi va găsi sfârşitul. (Citeşte Iona 2:2–6.)

18, 19. Ce s-a întâmplat cu Iona în adâncul mării, ce creatură l-a înghiţit şi cine a dirijat lucrurile? (Vezi şi nota de subsol.)

 18 Dar iată! Se apropie ceva — o formă întunecată, o făptură uriaşă. Îl pândeşte din umbră, apoi ţâşneşte spre el ca o săgeată. Îşi deschide gura imensă şi-l înghite cu totul!

Iehova „a trimis un peşte mare ca să-l înghită pe Iona“

19 Gata! S-a sfârşit! Însă, spre uimirea lui, e încă în viaţă. N-a fost strivit, mâncat sau sufocat. Deşi se află în ceea ce ar fi putut să devină mormântul său, Iona are încă suflare de viaţă. Un sentiment de veneraţie îi încălzeşte inima. Fără îndoială, Dumnezeul său, Iehova, este cel care „a trimis un peşte mare ca să-l înghită“ (Iona 1:17). *

20. Ce dezvăluie despre Iona rugăciunea pe care a făcut-o înăuntrul peştelui?

20 Trec minute, apoi ore întregi. Acolo, într-o beznă de nepătruns, Iona îşi pune gândurile în ordine şi se roagă lui Iehova Dumnezeu. Rugăciunea sa, consemnată integral în capitolul doi al cărţii ce-i poartă numele, dezvăluie multe lucruri despre profet. Ea arată că Iona cunoştea foarte bine Scripturile, întrucât a făcut deseori referire la cartea Psalmii. Totodată, ea scoate la iveală o calitate cu adevărat preţioasă: recunoştinţa. În încheierea rugăciunii, Iona spune: „Îţi voi aduce jertfe şi cuvinte de mulţumire. Voi împlini făgăduinţa pe care am făcut-o. Salvarea este a lui Iehova!“ (Iona 2:9).

21. Ce a învăţat Iona privitor la salvare şi ce lecţie valoroasă este bine să ne amintim?

21 În acel loc neobişnuit — „înăuntrul peştelui“ —, Iona a învăţat că Iehova îi poate salva oricând pe slujitorii săi, oriunde s-ar afla ei. Chiar şi acolo, Iehova a fost alături de slujitorul său şi l-a salvat (Iona 1:17). Numai El putea păstra în viaţă un om trei zile şi trei nopţi în burta unui peşte mare. Este bine să ne amintim şi noi că Iehova este ‘Dumnezeul în a cărui mână este suflarea noastră’ (Dan. 5:23). Lui îi datorăm fiecare suflare, fiecare clipă a vieţii! Îi suntem  recunoscători? Şi cum altfel, decât prin ascultare, ne-am putea dovedi recunoştinţa?

22, 23. a) Cum a fost pusă la încercare recunoştinţa lui Iona după ce peştele l-a vărsat pe uscat? b) Cum ne ajută exemplul lui Iona când facem greşeli?

22 Ce putem spune despre Iona? A învăţat el să-şi dovedească recunoştinţa faţă de Iehova prin ascultare? Cu siguranţă. După trei zile şi trei nopţi, peştele l-a adus la ţărm şi „l-a vărsat . . . pe uscat“ (Iona 2:10). Iona nici măcar n-a fost nevoit să înoate până la mal! Bineînţeles, el a trebuit să-şi dea seama singur unde se află şi să meargă mai departe. Dar nu după mult timp, recunoştinţa i-a fost pusă la încercare. În Iona 3:1, 2 citim: „Apoi cuvântul lui Iehova a venit la Iona a doua oară, zicând: «Scoală-te, du-te la Ninive, oraşul cel mare, şi anunţă acolo ceea ce-ţi spun»“. Ce avea să facă Iona?

23 El nu a ezitat. Relatarea spune: „Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul lui Iehova“ (Iona 3:3). Într-adevăr, Iona a dat dovadă de ascultare. Este clar, aşadar, că învăţase din propriile greşeli. Acesta este un alt aspect în care trebuie să imităm credinţa sa. Toţi păcătuim sau facem greşeli (Rom. 3:23). Însă ne descurajăm sau învăţăm din ele, străduindu-ne să ascultăm din nou de Dumnezeu şi să-i slujim?

24, 25. a) Ce răsplată a primit în cele din urmă Iona? b) Ce alte răsplăţi îl aşteaptă pe Iona?

24 Cu siguranţă, Iehova l-a răsplătit pe Iona pentru ascultarea sa. De pildă, se pare că Iona a aflat ulterior că toţi cei de pe corabie supravieţuiseră. Furtuna a încetat de îndată ce, la îndemnul său, marinarii l-au aruncat în apă. Drept urmare, aceşti oameni ce se închinau la zei falşi „au început să se teamă foarte mult de Iehova“, simţindu-se îmboldiţi să-i aducă o jertfă (Iona 1:15, 16).

25 O răsplată şi mai mare avea să vină mult mai târziu. Isus a arătat că timpul cât Iona a stat în burta peştelui a prefigurat perioada în care Fiul omului urma să stea în Şeol, sau în mormânt. (Citeşte Matei 12:38–40.) Când va fi înviat pe pământ, Iona va fi încântat să afle că Isus a făcut această comparaţie (Ioan 5:28, 29). Iehova doreşte să-ţi ofere şi ţie binecuvântări. Vei învăţa, asemenea lui Iona, din greşeli? Vei asculta de Dumnezeu şi vei da dovadă de spirit de sacrificiu, la fel cum a făcut profetul?

^ par. 4 Faptul că Iona s-a născut într-un oraş din Galileea este relevant deoarece, când au făcut referire la Isus, fariseii au spus cu aroganţă: „Cercetează şi vezi că niciun profet nu se va ridica din Galileea“ (Ioan 7:52). Mulţi erudiţi şi traducători ai Bibliei consideră afirmaţia lor o exagerare crasă, fariseii lăsând să se înţeleagă că niciun profet nu se ridicase şi nici nu putea să se ridice vreodată din neînsemnata Galilee. În acest caz, ei ignorau nu doar realitatea istorică, ci şi profeţiile din Scripturi (Is. 9:1, 2).

^ par. 12 Septuaginta arată cât de profund a fost somnul lui Iona, menţionând că sforăia. Însă în loc să-l considerăm pe Iona indiferent la ce se întâmpla în jurul lui, să ne amintim că, uneori, cei ce sunt foarte abătuţi pot fi biruiţi de somn. De pildă, în cele mai cumplite ore din viaţa lui Isus, când se aflau împreună cu el în grădina Ghetsimani, Petru, Iacov şi Ioan ‘dormitau din cauza întristării’ (Luca 22:45).

^ par. 19 Cuvântul ebraic „peşte“ a fost tradus în greacă (în Septuaginta) „monstru marin“ sau „peşte uriaş“. Deşi nu se poate stabili cu exactitate despre ce creatură marină este vorba, în Marea Mediterană există rechini suficient de mari încât să înghită un om. Iar în alte ape trăiesc rechini şi mai mari; rechinul-balenă, de exemplu, poate atinge o lungime de 15 metri sau chiar mai mult!