Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNU

A luptat cu teama şi îndoiala

A luptat cu teama şi îndoiala

1–3. La ce a fost martor Petru într-o zi şi prin ce a trecut în noaptea următoare?

PETRU se luptă din răsputeri cu furia mării. Vântul a învolburat apele reci ale Mării Galileii stârnind o furtună cumplită. Valurile izbesc cu putere barca de pescuit. În bezna nopţii, Petru parcă vede o licărire de lumină spre răsărit. Oare mijesc în sfârşit zorii? Este ud leoarcă. De-atâta vâslit, simte că-i ard muşchii spatelui şi umerii. Însă nu se dă bătut; continuă să vâslească.

2 Petru şi tovarăşii lui l-au lăsat pe Isus undeva pe ţărm. În acea zi, văzuseră cum Isus a hrănit mii de oameni cu doar câteva pâini şi câţiva peşti. Drept urmare, mulţimea a vrut să-l facă rege. Dar Isus nu dorea sub nicio formă să se implice în politică. Şi nici nu voia ca discipolii săi să cultive asemenea ambiţii. Încercând să scape de mulţime, le-a zis discipolilor să urce în barcă şi să se îndrepte spre celălalt ţărm, iar el s-a dus pe munte ca să se roage (Mar. 6:35–45). (Citeşte Ioan 6:14–17.)

3 Luna, aproape plină, se ridicase de mult pe cer când discipolii au ieşit în larg; acum cobora încet spre apus. Însă ei reuşiseră să înainteze doar câţiva kilometri. Din cauza oboselii, dar şi a vuietului necontenit al valurilor şi al vântului, de-abia mai puteau să schimbe un cuvânt. Petru era probabil cufundat în gânduri.

În doi ani, Petru a învăţat numeroase lucruri de la Isus, dar mai avea de învăţat multe altele

4. De ce este Petru un exemplu demn de urmat?

4 Şi, într-adevăr, Petru avea la ce să se gândească! Îl cunoscuse pe Isus din Nazaret în urmă cu peste doi ani, ani plini de evenimente. Învăţase foarte multe, însă câte nu mai avea de învăţat!  Mereu dornic să progreseze, să lupte cu îndoiala şi teama, Petru ne-a lăsat un exemplu demn de urmat.

„Noi l-am găsit pe Mesia“

5, 6. Ce fel de viaţă ducea Petru?

5 Petru nu avea să uite niciodată ziua în care l-a întâlnit pe Isus. Fratele său, Andrei, a fost cel care i-a dat extraordinara veste: „Noi l-am găsit pe Mesia“. Din acel moment, viaţa lui Petru a început să se schimbe. Nimic nu avea să mai fie ca înainte (Ioan 1:41).

6 Petru locuia în Capernaum, un oraş de pe ţărmul nordic al unui lac cu apă dulce numit Marea Galileii. El şi Andrei aveau o afacere în domeniul pescuitului împreună cu Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei. Cu Petru şi soţia sa locuiau soacra lui şi fratele lui, Andrei. Pentru a întreţine o asemenea familie doar din pescuit, trebuia să munceşti din greu, să ai multă energie şi ingeniozitate. Câte nopţi trebuie să fi lucrat Petru alături de ceilalţi pescari! Coborau plasele între două corăbii scoţând atât cât le oferea lacul. Alteori, trudeau zile întregi pentru a sorta peştii şi a-i vinde, pentru a curăţa şi a repara plasele de pescuit.

7. Ce a aflat Petru despre Isus şi de ce era extraordinară această veste?

7 Andrei era discipol al lui Ioan Botezătorul. Cu siguranţă, Petru îl asculta cu mult interes pe fratele său când îi vorbea despre mesajul lui Ioan. Într-o zi, Andrei era de faţă când Ioan, arătând spre Isus din Nazaret, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“. Îndată, Andrei a devenit discipol al lui Isus, dându-i cu bucurie lui Petru vestea extraordinară că a sosit Mesia (Ioan 1:35–40). După răzvrătirea din Eden ce avusese loc cu circa 4 000 de ani înainte, Iehova Dumnezeu a prezis că urma să apară un om deosebit, care avea să aducă o speranţă reală pentru omenire (Gen. 3:15). Andrei îl întâlnise tocmai pe acest Salvator, pe însuşi Mesia! Nerăbdător, Petru a mers şi el să-l cunoască pe Isus.

8. Ce semnificaţie avea numele pe care i l-a dat Isus lui Petru şi de ce unii oameni din zilele noastre consideră că acest nume nu i se potrivea?

8 Până atunci, Petru era cunoscut sub numele Simon, sau Simeon. Însă, uitându-se la el, „Isus a zis: «Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; te vei numi Chifa» (care se traduce «Petru»)“ (Ioan 1:42). „Chifa“ este un substantiv comun care înseamnă „piatră“, sau „stâncă“. După cât se pare, cuvintele lui Isus erau profetice. El a prezis că Petru avea să fie tare ca o stâncă, să dea stabilitate discipolilor lui Cristos şi să-i zidească. Dar se considera şi Petru aşa? Puţin probabil. Chiar şi unii cititori moderni ai evangheliilor nu  văd asemenea trăsături la Petru. Dimpotrivă, în opinia unora, Biblia îl prezintă drept un om oscilant, nestatornic şi inconsecvent.

9. La ce se uită Iehova şi Fiul său şi de ce crezi că trebuie să avem încredere în punctul lor de vedere?

9 E adevărat, Petru avea defectele lui. Isus le cunoştea foarte bine. Dar, asemenea Tatălui său, Iehova, Isus se uita întotdeauna la ce era bun în oameni. El a văzut multe calităţi la Petru şi l-a ajutat să le pună în valoare. Şi în ce ne priveşte, Iehova Dumnezeu şi Fiul său se concentrează asupra părţilor bune. Dar poate ne gândim că ei nu vor găsi prea multe lucruri bune la noi. Totuşi, trebuie să avem încredere în modul în care ne văd ei şi să fim dispuşi să ne lăsăm modelaţi şi instruiţi, la fel ca Petru. (Citeşte 1 Ioan 3:19, 20.)

„Nu te mai teme!“

10. La ce miracol a fost martor Petru, însă la ce s-a întors el?

10 Probabil, Petru l-a urmat o vreme pe Isus în lucrarea de predicare. Astfel, e posibil ca el să fi fost martor la primul miracol înfăptuit de Isus, transformarea apei în vin la nunta din Cana. Mai mult, el a auzit mesajul despre Regatul lui Dumnezeu, mesaj impresionant, plin de speranţă. Totuşi, Petru nu l-a mai însoţit pe Isus, ci şi-a reluat activitatea de pescar. După câteva luni însă, Petru îl întâlnea din nou. De data aceasta, Isus îl invita să-l urmeze neîncetat, adică să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului predicând alături de el.

11, 12. a) Ce fel de noapte a avut Petru? b) Ce întrebări i-au venit, probabil, în minte lui Petru în timp ce îl asculta pe Isus?

11 Petru avusese o noapte nu tocmai uşoară. De nenumărate ori, pescarii coborâseră plasele în apă, însă nici urmă de peşte. Cu siguranţă că Petru îşi folosise toată experienţa şi iscusinţa, aruncând plasele în mai multe locuri unde credea el că se hrănesc peştii. Şi, la fel ca mulţi alţi colegi de breaslă, fără îndoială că Petru îşi dorea uneori să poată vedea prin apele tulburi ale lacului unde se ascundeau bancurile de peşti şi să-i facă să intre cumva în plase. Fireşte, asemenea gânduri nu făceau decât să-i sporească sentimentele de nemulţumire. Pentru Petru, pescuitul nu era un hobby; trebuia să prindă peşte, deoarece alţii depindeau de el. După toată truda, se întorsese la ţărm cu mâinile goale. Iar acum trebuia şi să cureţe plasele de pescuit. Aşadar, când Isus a venit la el, Petru muncea de zor.

Petru l-ar fi ascultat la nesfârşit pe Isus vorbind despre tema principală a lucrării Sale de predicare — Regatul lui Dumnezeu

12 Isus era înghesuit şi împins din toate părţile de mulţime, care era dornică să-l asculte. Atunci el s-a urcat în barca lui Petru,  spunându-i să se depărteze puţin de ţărm. A început să-i înveţe pe oameni, vocea fiindu-i amplificată de suprafaţa apei. Petru şi toţi ceilalţi îi sorbeau fiecare cuvânt. Petru l-ar fi ascultat la nesfârşit pe Isus vorbind despre tema principală a lucrării Sale de predicare — Regatul lui Dumnezeu. Ce onoare ar fi fost să ia parte alături de Cristos la răspândirea acestui mesaj de speranţă în toată ţara! Dar putea într-adevăr să facă aceasta? Cum şi-ar fi întreţinut familia? Poate că Petru s-a gândit din nou la noaptea trecută când se ostenise ore în şir şi nu prinsese nici măcar un peşte (Luca 5:1–3).

13, 14. Ce miracol a făcut Isus pentru Petru şi cum a reacţionat Petru?

13 După ce a terminat de vorbit, Isus i-a zis lui Petru: „Ieşi în larg unde apa este adâncă şi aruncaţi-vă plasele de pescuit“. Petru, neîncrezător, i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul tău voi arunca plasele de pescuit“. Petru tocmai curăţase plasele de pescuit. Numai asta n-ar mai fi făcut — să le coboare din nou, mai ales acum, când peştii nici măcar nu se hrăneau! Totuşi, s-a supus, probabil făcându-le semn tovarăşilor din cealaltă barcă să-i urmeze (Luca 5:4, 5).

14 Când a început să ridice plasele, i s-au părut neobişnuit de grele. Nu-i venea să creadă! A tras mai tare şi a văzut că o mulţime de peşti se zbăteau în plase. Disperat, le-a cerut pescarilor din cealaltă barcă să le sară în ajutor. Curând, barca s-a dovedit neîncăpătoare pentru atâţia peşti. Au umplut amândouă bărcile, dar erau prea mulţi peşti. Bărcile au început să se scufunde sub povara încărcăturii. Petru era uluit! Văzuse şi înainte dovezi ale puterii lui Cristos, dar acest miracol avea un impact direct asupra lui însuşi. Iată un om care făcea peştii să intre în plase! L-a cuprins teama, a căzut în genunchi şi a zis: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos“. Era el demn să-l urmeze pe Cel ce lucra astfel cu puterea lui Dumnezeu? (Citeşte Luca 5:6–9.)

‘Doamne, sunt un om păcătos’

15. Cum l-a învăţat Isus pe Petru că temerile şi îndoielile sale erau neîntemeiate?

15 „Nu te mai teme! De acum înainte vei pescui oameni vii“, l-a liniştit Isus (Luca 5:10). Nu era momentul ca Petru să aibă îndoieli sau să se teamă, întrucât Isus îl invitase să ia parte la o lucrare măreaţă, ce avea să schimbe cursul istoriei. Temerile lui privitoare la satisfacerea necesităţilor familiei erau neîntemeiate.  Neîntemeiate erau şi temerile legate de propriile slăbiciuni şi neajunsuri. Petru nu trebuia să uite că îi slujea lui Iehova, un Dumnezeu care ‘iartă cu largheţe’ şi care avea să îi satisfacă atât necesităţile spirituale, cât şi cele fizice (Is. 55:7; Mat. 6:33).

16. Cum au răspuns Petru, Iacov şi Ioan la invitaţia lui Isus şi de ce decizia pe care au luat-o a fost cea mai bună?

16 Petru a trecut imediat la acţiune şi la fel au făcut Iacov şi Ioan. „Ei au adus bărcile înapoi la ţărm, au lăsat totul şi l-au urmat“ (Luca 5:11). Petru şi-a pus încrederea în Isus şi în Cel care l-a trimis. Era cea mai bună decizie pe care ar fi putut-o lua. Şi creştinii de azi dau dovadă de credinţă când îşi înving teama şi îndoiala pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Iar Iehova nu îi va dezamăgi niciodată (Ps. 22:4, 5).

 „De ce te-ai lăsat pradă îndoielii?“

17. La ce a fost martor Petru în cei aproximativ doi ani de când îl cunoştea pe Isus?

17 După aproximativ doi ani de când l-a cunoscut pe Isus, Petru este din nou cu barca pe Marea Galileii, cum se arăta la începutul capitolului. Bineînţeles, nu ştim asupra căror amintiri stăruie cu gândul în această noapte vijelioasă. Nu puţine sunt evenimentele la care a fost martor! Isus i-a vindecat soacra. A ţinut Predica de pe munte, iar, prin învăţăturile şi prin lucrările lui de putere, Isus a demonstrat în repetate rânduri că este Mesia, Cel ales de Iehova. Lunile au trecut, iar Petru a făcut unele îmbunătăţiri în personalitate, de exemplu în ce priveşte tendinţa de a ceda fricii şi îndoielii. Isus chiar l-a ales să fie unul dintre cei 12 apostoli. Totuşi, Petru nu a câştigat încă lupta cu propriile temeri şi îndoieli, lucru de care îşi va da seama în curând.

18, 19. a) Descrieţi ce a văzut Petru pe Marea Galileii. b) Cum a îndeplinit Isus cererea lui Petru?

18 Este a patra strajă din noapte, undeva între ora 3 dimineaţa şi răsărit. Deodată, Petru vede ceva mişcându-se pe valuri. Se opreşte din vâslit şi se ridică în picioare. Să fie un crâmpei de lumină, o rază a lunii reflectată în valurile înspumate? Nu, este ceva prea bine conturat, prea drept. E un om! Un om care merge pe ape! Se apropie, dar pare să treacă pe lângă ei. Speriaţi, discipolii cred că e o nălucă. Omul însă le spune: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!“. Da, este chiar Isus! (Mat. 14:25–28)

19 Petru reacţionează imediat. „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe ape“, spune el plin de curaj. Entuziasmat de acest miracol aparte, Petru vrea să se implice în ceea ce se întâmplă pentru a-şi întări şi mai mult credinţa. Isus îl cheamă la el. Petru coboară din barcă şi păşeşte pe suprafaţa unduioasă a apei. Să ne gândim ce senzaţie încearcă văzând că întinderea de apă de sub picioarele sale este tare, că poate merge pe ea. Cât de uimit trebuie să fie în timp ce se îndreaptă spre Isus! Însă nu trece mult timp şi curajul îl părăseşte, lăsând loc unui alt sentiment. (Citeşte Matei 14:29.)

„Văzând vijelia, i s-a făcut frică“

20. a) Cum s-a lăsat Petru distras şi la ce a dus aceasta? b) Ce lecţie l-a învăţat Isus pe Petru?

20 Petru trebuie să se concentreze asupra lui Isus. Isus este cel care îl ţine pe apele învolburate, prin puterea lui Iehova. Şi face aceasta ca urmare a credinţei lui Petru în el. Însă Petru se lasă distras. „Văzând vijelia, i s-a făcut frică“, spune Biblia. Da, uitându-se la valurile ce se izbesc de barcă şi la apele spumegânde ce sunt  spulberate de vânt, Petru intră în panică. Probabil se şi vede scufundându-se şi înecându-se. Teama l-a împresurat, iar credinţa i-a slăbit. Cel numit Stâncă, omul capabil de a fi ferm şi stabil, începe să se scufunde ca o piatră din cauza credinţei nestatornice. Petru este un bun înotător, dar nu pe asta se bazează acum. El strigă: „Doamne, salvează-mă!“. Isus îl prinde de mână şi-l trage din apă. Apoi, îl învaţă o lecţie importantă: „Puţin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?“ (Mat. 14:30, 31).

21. De ce este periculos să avem îndoieli şi cum putem lupta împotriva lor?

21 „Te-ai lăsat pradă îndoielii.“ Cât de bine a descris Isus ceea ce i s-a întâmplat lui Petru! Îndoiala poate fi extrem de distructivă. Dacă îi permitem să se dezvolte în inima noastră, ne poate distruge credinţa, ducându-ne la naufragiu spiritual. De aceea, trebuie să ne opunem ei cu toată forţa. Cum? Concentrându-ne asupra a ceea ce este constructiv. Dacă stăruim cu mintea asupra lucrurilor care ne sperie, ne descurajează sau ne distrag de la serviciul pentru Iehova şi Fiul său, vom constata că îndoielile se înmulţesc. În schimb, dacă ne concentrăm asupra lui Iehova şi asupra Fiului său, asupra a ceea ce au făcut, fac şi vor mai face pentru cei care îi iubesc, nu vom permite îndoielilor să ne copleşească.

22. De ce este credinţa lui Petru demnă de imitat?

22 Întorcându-se cu Isus şi urcând în barcă, Petru vede cum, încetul cu încetul, furtuna se potoleşte. Peste Marea Galileii se aşterne liniştea. Petru şi ceilalţi discipoli îi zic: „Tu eşti într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!“ (Mat. 14:33). În timp ce lacul scânteiază în lumina crescândă a zorilor, Petru simte cum inima îi creşte de bucurie şi de recunoştinţă. A învăţat să nu se lase pradă fricii şi îndoielii. Este adevărat, mai are multe schimbări de făcut până să devină acea stâncă, acel creştin statornic şi ferm, aşa cum a prezis Isus. Dar nu are de gând să se dea bătut. Este hotărât să progreseze. Ce poţi spune despre tine? Eşti şi tu la fel de hotărât să progresezi? Cu siguranţă, exemplul de credinţă al lui Petru este demn de imitat!