Salt la conţinut

Salt la cuprins

 CAPITOLUL OPTSPREZECE

Ea „se gândea . . . în inima ei“

Ea „se gândea . . . în inima ei“

1, 2. Descrieţi călătoria Mariei spre Betleem şi explicaţi de ce era aceasta dificilă pentru ea.

MARIA şi Iosif mergeau spre îndepărtatul Betleem. Călătoreau de multe ore, Maria călare pe un măgăruş, iar Iosif pe jos, ducând animalul de căpăstru. Maria încerca să-şi găsească o poziţie mai comodă şi a simţit încă o dată copilul mişcându-i-se în pântece.

2 Mai avea puţin şi trebuia să nască (Luca 2:5). Probabil că, în timp ce Iosif şi Maria treceau pe lângă ogoare, unii agricultori ieşiţi la câmp să are sau să semene se întrebau de ce o femeie în această stare pornise la drum. Într-adevăr, de ce plecase Maria spre un oraş aflat atât de departe de casa ei din Nazaret?

3. Ce misiune primise Maria şi ce vom învăţa despre ea?

3 Totul începuse cu câteva luni înainte, când această tânără evreică primise o misiune unică în istoria omenirii. Ea urma să dea naştere Fiului lui Dumnezeu, cel care avea să devină Mesia (Luca 1:35). Dar, când s-a apropiat vremea să nască, a fost nevoită să facă această călătorie, care i-a pus credinţa la încercare în multe feluri. Să vedem ce a ajutat-o să rămână tare din punct de vedere spiritual.

Călătoria spre Betleem

4, 5. a) De ce călătoreau Iosif şi Maria spre Betleem? b) La împlinirea cărei profeţii a contribuit porunca dată de Cezar August?

4 Iosif şi Maria nu erau singurii care porniseră la drum. Cezar August dăduse poruncă să se facă un recensământ în ţară. Prin urmare, toţi oamenii trebuiau să meargă în oraşul sau în satul natal pentru a se înregistra. Ce a făcut Iosif? Relatarea biblică spune: „Iosif a urcat şi el din Galileea, din oraşul Nazaret, în Iudeea, în oraşul lui David, numit Betleem, pentru că era din casa şi din familia lui David“ (Luca 2:1–4).

5 Faptul că Cezar August a dat această poruncă tocmai atunci nu a fost o simplă coincidenţă. O profeţie consemnată în Biblie cu aproximativ 700 de ani mai înainte spunea că Mesia urma să se  nască în Betleem. Un oraş numit Betleem se afla la doar 11 kilometri de Nazaret. Totuşi, profeţia arăta că Mesia urma să se nască în Betleem Efrata. (Citeşte Mica 5:2.) Pentru a ajunge din Nazaret în acel orăşel, călătorii parcurgeau aproximativ 130 de kilometri printr-un ţinut deluros trecând prin Samaria. În acest Betleem trebuia să ajungă Iosif, întrucât era casa strămoşească a familiei regelui David, familie din care descindeau atât el, cât şi Maria.

6, 7. a) De ce o călătorie la Betleem nu ar fi fost uşoară pentru Maria? b) În ce fel a influenţat căsătoria cu Iosif deciziile Mariei? (Vezi şi nota de subsol.)

6 Avea Maria să-l susţină pe Iosif în decizia lui de a se supune poruncii cezarului? Să ne gândim cât de dificilă ar fi fost o asemenea călătorie pentru ea. După cât se pare, era pe la începutul lunii octombrie, când sezonul secetos era pe sfârşite şi puteau cădea ploi uşoare. În plus, Biblia spune că Iosif „a urcat . . . din Galileea“, exprimare cât se poate de potrivită, întrucât Betleemul era situat la o altitudine de peste 760 de metri. Astfel, această călătorie de câteva zile se încheia cu un urcuş istovitor. De asemenea, drumul avea să dureze probabil mai mult decât în mod obişnuit. Fiind însărcinată, Maria trebuia să facă mai multe popasuri pentru a se odihni. Orice tânără în starea ei şi-ar fi dorit să fie cât mai aproape de casă, unde familia şi prietenii ar fi fost gata s-o ajute când începeau durerile naşterii. Fără îndoială că Maria avea nevoie de mult curaj ca să pornească la drum.

Călătoria la Betleem nu a fost uşoară

 7 Cu toate acestea, Luca scrie că Iosif s-a dus „să se înregistreze cu Maria“. El mai precizează că Maria „îi fusese deja dată în căsătorie“ (Luca 2:4, 5). Acest lucru trebuie să fi influenţat mult deciziile Mariei. Ea îl considera pe Iosif capul ei. De aceea, şi-a privit cu seriozitate rolul stabilit de Dumnezeu, acela de ajutor, susţinând deciziile soţului. * Astfel, Maria a fost supusă, chiar dacă această călătorie putea fi pentru ea o încercare a credinţei.

8. a) Ce ar mai fi putut s-o motiveze pe Maria să meargă împreună cu Iosif la Betleem? b) În ce privinţă este Maria un exemplu pentru cei care au credinţă?

8 Ce ar mai fi putut s-o motiveze pe Maria să se supună? Cunoştea ea profeţia potrivit căreia Mesia urma să se nască în Betleem? Biblia nu specifică acest lucru, însă nu este exclus, întrucât profeţia le era bine cunoscută conducătorilor religioşi şi chiar oamenilor în general (Mat. 2:1–7; Ioan 7:40–42). Iar Maria cunoştea temeinic Scripturile (Luca 1:46–55). Dar, indiferent că decizia ei de a face această călătorie a avut la bază dorinţa de a da ascultare soţului ei, de a se supune poruncii cezarului sau de a împlini profeţia lui Iehova — ori o combinaţie a acestor factori —, Maria  rămâne un exemplu remarcabil. Iehova preţuieşte mult umilinţa şi supunerea. În zilele noastre, când supunerea este una dintre calităţile cel mai puţin apreciate, Maria este un exemplu pentru cei ce au credinţă, atât bărbaţi, cât şi femei.

Naşterea lui Cristos

9, 10. a) La ce trebuie să se fi gândit Iosif şi Maria în timp ce se apropiau de Betleem? b) Unde au fost nevoiţi Iosif şi Maria să înnopteze şi de ce?

9 Maria trebuie să fi răsuflat uşurată când a zărit Betleemul. Poate că în timp ce urcau dealurile şi treceau pe lângă livezile de măslini, măslinele fiind printre ultimele recolte ce mai trebuiau adunate, Maria şi Iosif s-au gândit la istoria acestui orăşel. Aşa cum spusese profetul Mica, era prea neînsemnat pentru a fi numărat printre oraşele lui Iuda. Totuşi, era locul în care, cu peste o mie de ani în urmă, se născuseră Boaz, Naomi, iar mai târziu, David.

10 Când Iosif şi Maria au ajuns la Betleem, oraşul era foarte aglomerat. Mulţi oameni sosiseră înaintea lor pentru a fi înregistraţi, astfel că în camera de găzduire nu mai era loc. * De aceea, Iosif şi Maria au fost nevoiţi să înnopteze într-un grajd. Cât de îngrijorat trebuie să fi fost Iosif când pe soţia lui au cuprins-o durerile cumplite ale naşterii, dureri pe care nu le mai simţise niciodată. Şi tocmai într-un asemenea loc!

11. a) De ce orice femeie care a născut poate înţelege prin ce a trecut Maria? b) În ce sensuri a fost Isus ‘întâi născut’?

11 Orice femeie care a născut poate înţelege prin ce trecea Maria. Iehova prezisese cu aproximativ 4 000 de ani mai înainte că, din cauza păcatului moştenit, toate femeile aveau să aducă pe lume copii în dureri (Gen. 3:16). Nimic nu lasă să se înţeleagă că Maria ar fi fost o excepţie. Relatarea lui Luca prezintă cu discreţie acest episod, spunând simplu că ea „l-a născut pe fiul ei, întâiul născut“ (Luca 2:7). Da, atunci a venit pe lume „întâiul născut“ al Mariei, care a mai avut cel puţin şase copii (Marcu 6:3). Acesta însă avea să fie cu totul deosebit. El nu era doar întâiul născut al Mariei, ci „întâiul născut din toată creaţia“, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu (Col. 1:15).

12. Unde a culcat Maria copilaşul şi cu ce se diferenţiază de realitate scenetele, machetele şi picturile care înfăţişează naşterea lui Isus?

12 Luca adaugă acum un detaliu bine-cunoscut: „L-a înfăşat şi l-a culcat într-o iesle“ (Luca 2:7). Scenetele, machetele şi picturile care înfăţişează naşterea lui Isus prezintă acest episod într-o manieră  nerealistă, sentimentalistă. Dar să ne gândim cum au stat lucrurile în realitate. Ieslea este un jgheab în care se dă de mâncare vitelor. Să nu uităm că familia se adăpostea într-un grajd, un loc în care aerul nu e bun şi nu există condiţii de igienă. Într-adevăr, ce părinţi ar alege un asemenea loc pentru naşterea copilului lor dacă ar avea altă posibilitate? Majoritatea părinţilor vor ce este mai bun pentru copiii lor. Cu cât mai mult doreau Maria şi Iosif să-i ofere tot ce era mai bun Fiului lui Dumnezeu!

13. a) Cum au făcut Maria şi Iosif tot ce le-a stat în putinţă cu lucrurile de care dispuneau? b) La fel ca Iosif şi Maria, cărui lucru acordă prioritate părinţii înţelepţi de azi?

13 Totuşi, ei nu s-au lăsat descurajaţi de situaţia în care se aflau, ci au făcut tot ce le-a stat în putinţă cu lucrurile de care dispuneau. Să remarcăm, de pildă, că însăşi Maria s-a îngrijit de copilaş: l-a înfăşat şi l-a pus cu grijă în iesle ca să doarmă, asigurându-se că îi este cald şi bine. Maria nu s-a lăsat copleşită de îngrijorare şi nu a permis ca împrejurările s-o împiedice să-i poarte de grijă copilului cât mai bine. În plus, atât Maria, cât şi Iosif ştiau că lucrul cel mai important pe care îl puteau face pentru copil era să-l înveţe să-l iubească pe Iehova. (Citeşte Deuteronomul 6:6–8.) Astăzi, în această lume care nu pune preţ pe valorile spirituale, părinţii înţelepţi acordă prioritate aceluiaşi lucru când îşi cresc copiii.

O vizită încurajatoare

14, 15. a) De ce erau nerăbdători păstorii să vadă copilaşul? b) Ce au făcut păstorii după ce l-au văzut pe Isus?

14 Deodată, această scenă liniştită a fost tulburată de o mare zarvă. În grajd au intrat nişte păstori nerăbdători să vadă familia despre care auziseră şi mai ales copilaşul. Aceşti bărbaţi vorbeau cu entuziasm, iar faţa le radia de bucurie. Veniseră în grabă de pe dealurile unde stăteau cu turmele lor. * Ei le-au povestit părinţilor luaţi prin surprindere de vizita lor despre lucrul uimitor care li se întâmplase. Pe deal, în timpul străjii de noapte, le apăruse dintr-odată un înger, iar gloria lui Iehova strălucise în jurul lor. Îngerul le-a spus că la Betleem tocmai se născuse Cristos, sau Mesia, şi că aveau să găsească copilaşul înfăşat şi pus într-o iesle. Apoi se întâmplase ceva şi mai spectaculos: o mulţime de îngeri au apărut şi au început să-l laude pe Iehova (Luca 2:8–14).

 15 Aşadar, nu este de mirare că aceşti oameni umili au venit în grabă la Betleem. Cât de entuziasmaţi trebuie să fi fost ei când au văzut un nou-născut culcat în iesle, întocmai cum le spusese îngerul! Ei n-au putut să nu vorbească despre această veste bună. „Au relatat ce li se spusese. . . [Iar] toţi cei care auzeau se mirau de cele ce le spuneau păstorii“ (Luca 2:17, 18). Din câte se pare, conducătorii religioşi din zilele acelea îi dispreţuiau pe păstori. Însă era clar că Iehova îi aprecia pe aceşti oameni umili şi fideli. Dar ce a însemnat pentru Maria vizita lor?

Cu siguranţă, Iehova îi aprecia pe păstorii umili şi fideli

16. Cum a demonstrat Maria că gândea lucrurile în profunzime şi ce a ajutat-o să-şi păstreze credinţa puternică?

16 Deşi epuizată după naştere, Maria a ascultat cu mare atenţie fiecare cuvânt. Mai mult, ea „păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei“ (Luca 2:19). Această tânără femeie gândea lucrurile în profunzime. Ea ştia că mesajul transmis prin înger era foarte important. Iehova, Dumnezeul ei, a vrut ca ea să cunoască şi să înţeleagă bine cine era fiul ei şi cât de important era rolul lui. De aceea, Maria nu numai că a ascultat, dar a şi păstrat cuvintele în inimă pentru a putea medita la ele în lunile şi în anii care aveau să vină. Acesta a fost un factor esenţial care a ajutat-o să aibă o credinţă puternică pe tot parcursul vieţii. (Citeşte Evrei 11:1.)

Maria a ascultat cu atenţie cuvintele păstorilor şi le-a păstrat în inima ei

17. Cum putem urma exemplul Mariei în ce priveşte adevărurile spirituale?

17 Vei urma şi tu exemplul Mariei? Iehova s-a îngrijit ca paginile Cuvântului său să fie pline de adevăruri spirituale vitale. Însă aceste adevăruri nu ne vor fi de niciun folos dacă nu le acordăm atenţie. Aceasta înseamnă să citim Biblia cu regularitate, dar nu ca pe o carte oarecare, ci ca pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16). Apoi, asemenea Mariei, trebuie să păstrăm în inimă adevărurile spirituale şi să ne gândim la ele. Dacă vom medita la ceea ce citim din Biblie, încercând să găsim modalităţi de a aplica într-o măsură şi mai mare sfaturile lui Iehova, credinţa noastră va creşte.

Alte cuvinte pe care le-a păstrat în inimă

18. a) Cum au respectat Iosif şi Maria Legea mozaică după naşterea lui Isus? b) Ce a dezvăluit jertfa adusă de Iosif şi Maria la templu despre starea lor materială?

18 Când copilaşul avea opt zile, Maria şi Iosif l-au circumcis  potrivit Legii mozaice şi i-au pus numele Isus, aşa cum li se spusese (Luca 1:31). Apoi, în a patruzecea zi, l-au dus din Betleem la templul din Ierusalim, aflat la aproximativ zece kilometri distanţă, şi au adus jertfa de purificare pe care Legea o prevedea pentru oamenii săraci: două turturele sau doi porumbei. Dacă s-au simţit jenaţi că n-au putut să aducă un berbec şi o turturea, cum îşi permiteau alţi părinţi, au lăsat la o parte aceste sentimente. Oricum ar fi stat lucrurile, ei au fost foarte încurajaţi de cele întâmplate la templu (Luca 2:21–24).

19. a) Ce cuvinte ale lui Simeon avea să păstreze Maria în inimă? b) Cum a reacţionat profetesa Ana când l-a văzut pe Isus?

19 Un om în vârstă pe nume Simeon s-a apropiat de ei şi le-a vorbit. Maria avea să păstreze în inimă şi cuvintele sale. Lui Simeon i se promisese că nu va muri înainte de a-l vedea pe Mesia, iar spiritul sfânt îi dezvăluise că micuţul Isus era prezisul Salvator. Simeon i-a vorbit Mariei şi despre durerea care avea să-i sfâşie inima într-o zi. El a zis că va fi ca şi cum o sabie lungă îi va străpunge sufletul (Luca 2:25–35). Deşi acele cuvinte erau un avertisment cu privire la un eveniment dureros, probabil că ele au ajutat-o pe Maria să suporte durerea treizeci de ani mai târziu, când cele prezise de Simeon s-au împlinit. Apoi, o profetesă pe nume Ana l-a văzut pe micuţul Isus şi a început să le vorbească  despre el tuturor celor ce aşteptau eliberarea Ierusalimului. (Citeşte Luca 2:36–38.)

Iosif şi Maria au primit multă încurajare la templul lui Iehova din Ierusalim

20. De ce a fost o dovadă de înţelepciune că Iosif şi Maria l-au adus pe Isus la templul din Ierusalim?

20 Iosif şi Maria au dat, într-adevăr, dovadă de înţelepciune când au luat decizia de a-l duce pe copilaş la templul lui Iehova din Ierusalim. Fiul lor avea să meargă cu fidelitate la templu toată viaţa. Acolo, Iosif şi Maria i-au adus închinare lui Iehova, oferindu-i ce aveau mai bun, după posibilităţile lor, şi au primit îndrumare şi încurajare. Cu siguranţă că Maria a plecat în acea zi de la templu cu o credinţă mai puternică şi cu inima plină de cuvinte spirituale, la care avea apoi să mediteze şi despre care avea să le vorbească şi altora.

21. Cum putem să ne întărim tot mai mult credinţa, la fel ca Maria?

21 Este minunat să vedem şi astăzi părinţi care urmează acest exemplu. Părinţii Martori ai lui Iehova îşi iau cu regularitate copiii la întrunirile creştine. Ei oferă ceea ce pot, de exemplu cuvinte de încurajare fraţilor şi surorilor de credinţă. Iar când pleacă de la întruniri, se simt mai puternici pe plan spiritual, mai fericiţi şi cu inima plină de lucruri frumoase pe care le pot împărtăşi altora. Este o plăcere să ne întrunim cu ei! Făcând aşa, credinţa noastră, la fel ca a Mariei, va deveni tot mai puternică.

^ par. 7 Observaţi diferenţa dintre acest pasaj şi versetul care descrie o călătorie anterioară: „Maria s-a ridicat . . . şi s-a dus“ s-o viziteze pe Elisabeta (Luca 1:39). Când a făcut prima călătorie, Maria era logodită, dar nu căsătorită. Ea a acţionat probabil fără să se consulte cu Iosif. După ce s-au căsătorit, călătoria pe care au făcut-o împreună îi este atribuită lui Iosif, nu Mariei.

^ par. 10 În acele vremuri, era ceva obişnuit ca în fiecare oraş să existe o încăpere în care să fie găzduiţi călătorii şi cei ce erau în trecere cu caravanele.

^ par. 14 Faptul că în perioada respectivă a anului aceşti păstori trăiau sub cerul liber cu turmele lor confirmă ceea ce indică cronologia biblică: Isus Cristos nu s-a născut în decembrie, când turmele ar fi fost ţinute la adăpost pe lângă casă, ci, mai degrabă, la începutul lunii octombrie.