Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum pot să rezist influenţei colegilor?

Cum pot să rezist influenţei colegilor?

 Capitolul 9

Cum pot să rezist influenţei colegilor?

LA VÎRSTA de 14 ani, Karen obişnuia deja să consume multe droguri şi întreţinea relaţii sexuale cu regularitate. La 17 ani, Jim era un alcoolic incorigibil şi ducea o viaţă imorală. Amîndoi recunosc că, de fapt, nu le plăcea nici viaţa pe care o duceau, nici lucrurile pe care le făceau. Atunci de ce se comportau în acest fel? Deoarece se aflau sub influenţa colegilor!

„Toţi aceia cu care mă asociam făceau aceste lucruri, iar aceasta a avut un efect puternic asupra mea“, recunoaşte Karen. Jim este de acord, spunînd: „Nu voiam să-mi pierd prietenii fiind diferit de ei“.

De ce tinerii îşi imită colegii?

Pe măsură ce unii tineri cresc, influenţa părinţilor asupra lor scade şi în ei se dezvoltă cu putere dorinţa de a fi simpatizaţi şi acceptaţi de către cei de vîrsta lor. Alţii simt, pur şi simplu, nevoia de a discuta cu cineva care „îi înţelege“ sau care îi face să se simtă iubiţi sau utili. Cînd nu există o astfel de comunicare în familie — cum se întîmplă de multe ori — ei o caută la colegii lor. De asemenea, lipsa de încredere în sine, precum şi sentimentul de nesiguranţă îi fac adeseori pe unii să fie vulnerabili la influenţa colegilor.

Influenţa exercitată de colegi nu este neapărat rea. Un proverb spune: „Fierul cu fier se ascute şi un om ascute pe altul“ (Proverbele 27:17, Regele Carol II). Aşa cum un cuţit de fier poate ascuţi tăişul tocit al unui alt cuţit, prietenia cu alţi tineri îţi poate ‘ascuţi’ personalitatea şi poate să te facă mai bun — dacă acei colegi au o atitudine matură şi sănătoasă.

 Destul de des însă, tinerii sînt, din păcate, lipsiţi de maturitate — atît pe plan mintal, cît şi spiritual. Mulţi tineri au puncte de vedere şi opinii neraţionale, instabile şi nechibzuite. Astfel, atunci cînd un tînăr ajunge în întregime sub influenţa colegilor, el nu se deosebeşte mult de un orb condus de un alt orb (compară cu Matei 15:14). Rezultatele pot fi dezastruoase.

Chiar şi în cazul în care colegii tăi nu te determină să te comporţi urît, totuşi influenţa lor poate părea apăsătoare. „Cît de mult tînjeşti după faptul de a fi acceptat de către ceilalţi tineri!“ spunea Debbie. „Cînd aveam optsprezece ani, mă cutremura gîndul de a ajunge să nu fiu simpatizată, fiindcă nu ar mai fi fost cine să mă invite la distracţii. Mă temeam să nu rămîn izolată.“ Debbie s-a străduit deci din greu să obţină aprobarea colegilor.

Sînt eu influenţat?

Ai început şi tu să te îmbraci, să vorbeşti sau să acţionezi într-un fel anume pentru a fi asemenea altora? La cei şaptesprezece ani ai ei, Susie susţine că „nici un tînăr nu te poate obliga, în realitate, să faci ceea ce nu vrei“. Este adevărat, dar influenţa celor din anturaj poate fi atît de subtilă încît ai putea să nu observi cît de mult te afectează. Să luăm, de exemplu, cazul apostolului Petru. Om îndrăzneţ, cu convingeri puternice, Petru a fost un stîlp al creştinismului. Dumnezeu i-a dezvăluit lui Petru că oameni din toate naţiunile şi rasele pot obţine favoarea Lui. Petru i-a ajutat, astfel, pe primii credincioşi dintre neamuri să devină creştini. — Faptele 10:28.

Totuşi, după un timp, Petru se afla în Antiohia, un oraş în care numeroşi neiudei deveniseră creştini. Petru îi frecventa de bună voie pe aceşti creştini. Într-o zi, unii creştini iudei din Ierusalim, care aveau încă prejudecăţi faţă de  neiudei, au vizitat Antiohia. Cum s-a comportat Petru în prezenţa confraţilor săi iudei?

Ei bine, Petru s-a separat de creştinii dintre neamuri, refuzînd să mănînce cu ei! Pentru ce? Evident, pentru că se temea să nu-i ofenseze pe confraţii săi. Poate că a gîndit aşa: Mă voi adapta puţin situaţiei cît sînt ei aici, iar după plecarea lor voi continua să mănînc cu cei dintre neamuri. De ce să-mi stric relaţiile cu ei pentru un lucru atît de minor? Astfel, Petru s-a folosit de disimulare — respingîndu-şi propriile principii, deoarece făcea ceva în care, de fapt, nici nu credea (Galateni 2:11–14). Evident, deci, că nimeni nu este invulnerabil la influenţa celor din anturaj.

Cum să reacţionez?

Astfel, dacă este uşor să spui „Nu mă tem de ceea ce cred alţii!“, faptul de a-ţi menţine această atitudine cînd eşti  sub influenţa colegilor este cu totul altceva. De exemplu, ce ai face în situaţiile următoare?

Unul dintre colegii tăi de şcoală îţi oferă o ţigară de faţă cu alţi tineri. Tu ştii că nu e bine să fumezi. Însă ei aşteaptă cu toţii să vadă ce vei face . . .

Fetele din şcoală vorbesc despre relaţiile sexuale avute cu prietenii lor. Una dintre fete îţi spune: „Nu mai eşti virgină, nu-i aşa?“

Tu ai vrea să porţi o rochie ca cele pe care le poartă şi alte fete, însă mama spune că e prea scurtă. Ţi se pare că îmbrăcămintea pe care ţi-ai luat-o la insistenţele mamei îţi dă aerul unei fetiţe de şase ani. Colegele de clasă rîd de tine. Una dintre ele te întreabă: „De ce nu faci economii din banii tăi de mîncare ca să-ţi cumperi şi tu ceva mai ca lumea? Nu trebuie ca mama ta să ştie. Păstrează-ţi hainele de şcoală în dulăpiorul tău“.

Este uşor de făcut faţă acestor situaţii? Nu, însă dacă ţi-e teamă să întorci spatele colegilor tăi, vei sfîrşi prin a-ţi întoarce spatele ţie însuţi, normelor tale şi părinţilor tăi. Cum te poţi întări pentru a rezista presiunii colegilor?

 „Capacitate de gîndire“

Robin, o tînără de cincisprezece ani, a început să fumeze nu fiindcă voia ea, ci fiindcă o făceau toţi ceilalţi. Ea îşi aminteşte: „Mai tîrziu am început să gîndesc: «Nu-mi place. De ce să continuu să o fac?» Aşa că nu am mai fumat“. Gîndind ea însăşi, a fost capabilă să reziste anturajului.

În mod corespunzător deci, Biblia îi îndeamnă pe tineri să-şi dezvolte ‘cunoştinţa şi capacitatea de gîndire’ (Proverbele 1:1–5NW). Referitor la îndrumare, cel care posedă capacitate de gîndire nu trebuie să se bizuie pe nişte colegi lipsiţi de experienţă. În acelaşi timp, el nu se încrede în el şi nici nu ignoră opiniile altora (Proverbele 14:16). El sau ea „ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura“ de bunăvoie ca să ‘fie înţelept’. — Proverbele 19:20.

Nu fi surprins, totuşi, dacă nu eşti iubit sau dacă eşti chiar ridiculizat pentru că îţi foloseşti facultăţile de gîndire. „Bărbatul [sau femeia] cu capacitate de gîndire este urît [de alţii]“, spun Proverbele 14:17 (NW). În realitate însă, cine are mai multă putere, cei care cedează pasiunilor şi emoţiilor lor, sau cei care pot rezista în faţa dorinţelor greşite (compară cu Proverbele 16:32)? Încotro se îndreaptă în viaţă cei care te ridiculizează? Vrei să ajungi la acelaşi sfîrşit? S-ar putea ca aceştia să fie, pur şi simplu, geloşi  pe tine şi să-şi ascundă propria lor nesiguranţă ridiculizînd?

Ocoleşte cursa

„Frica de oameni este o cursă“, se spune la Proverbele 29:25. În timpurile biblice, o cursă putea să prindă cu rapiditate orice animal neatent care înşfăca momeala. Astăzi, dorinţa de a fi acceptat de colegii tăi poate servi, în mod asemănător, drept momeală. Ea te-ar putea atrage în cursa violării normelor divine. Cum poţi ocoli deci cursa fricii de oameni?

În primul rînd, alege-ţi prietenii cu mare grijă (Proverbele 13:20)! Asociază-te cu cei care respectă valorile şi normele creştine. Este adevărat că aceasta îţi limitează prieteniile. După cum spune o adolescentă: „Cînd nu i-am mai urmat pe cei de la şcoală în ideile lor despre droguri şi sexualitate, în scurt timp am fost lăsată în pace. Deşi faptul că nu mai trebuia să-i imit mă liniştea, mă simţeam, totuşi, puţin singură“. Dar este mai bine să suferi puţin de singurătate decît să permiţi ca influenţa colegilor să te doboare spiritualiceşte şi moraliceşte. Asocierea cu membrii familiei şi cu membrii congregaţiei creştine te poate ajuta să umpli acest gol al singurătăţii.

Ascultarea de părinţi te ajută şi ea să rezişti influenţei colegilor (Proverbele 23:22). Părinţii tăi se străduiesc, probabil, să te înveţe care sînt adevăratele valori. O tînără spunea: „Părinţii mei erau categorici cu mine. Uneori nu-mi făcea plăcere, dar mă bucur că au pus piciorul în prag şi mi-au limitat asocierile“. Datorită ajutorului părintesc, ea nu a cedat presiunii de a consuma droguri şi de a avea relaţii sexuale.

Consiliera pentru adolescenţi Beth Winship remarca următoarele: „Adolescenţii care se pricep la ceva se simt pe bună dreptate importanţi. Ei nu trebuie să depindă de aprobarea colegilor lor pentru a avea o imagine bună despre ei înşişi“. De ce să nu te străduieşti deci să fii îndemînatic şi competent în ceea ce faci la şcoală şi acasă? Tinerii Martori  ai lui Iehova se străduiesc, în mod deosebit, să fie ‘lucrători care nu au de ce să le fie ruşine şi care împart drept Cuvîntul adevărului’ în ministerul creştin. — 2 Timotei 2:15.

După avertismentul privitor la „cursa“ fricii de oameni, Proverbele 29:25 continuă: „Dar cel ce se încrede în DOMNUL nu are de ce să se teamă“. Poate că mai mult decît orice altceva, o relaţie cu Dumnezeu te poate întări pentru a rezista în faţa colegilor. De exemplu, Debbie (menţionată mai sus) a urmat un timp exemplul colegilor săi, consumînd în mod excesiv băutură şi droguri. Dar, mai tîrziu, ea a început să studieze serios Biblia şi a început să se încreadă în Iehova. Care a fost rezultatul? „M-am decis să nu mai fac ce face acel mic grup de tineri“, a spus Debbie. Ea le-a spus foştilor ei prieteni: „Voi mergeţi pe drumul vostru, iar eu, pe al meu. Dacă doriţi prietenia mea, va trebui să respectaţi aceleaşi norme ca şi mine. Regret că v-o spun, dar nu-mi pasă de ceea ce credeţi voi. Asta am de gînd să fac“. Nu toţi prietenii ei au respectat noua ei credinţă. Însă, spune Debbie, „fireşte că, după ce am luat decizia aceasta, am fost mulţumită de mine însămi“.

Şi tu vei fi mulţumit de tine şi vei evita multă durere dacă ocoleşti cursa influenţei colegilor!

Întrebări pentru discuţie

◻ Din ce cauză sînt înclinaţi tinerii să se lase influenţaţi de colegii lor? Este lucrul acesta neapărat rău?

◻ Ce ne învaţă experienţa apostolului Petru privitor la presiunea exercitată de cei din anturaj?

◻ Menţionează cîteva situaţii (inclusiv unele din experienţa personală) care ar putea pune la încercare capacitatea ta de a rezista unei influenţe.

◻ La ce lucruri te-ai putea gîndi dacă ai fi provocat să faci ceva rău?

◻ Ce te-ar putea ajuta să ocoleşti cursa fricii de oameni?

[Text generic pe pagina 74]

„Cît de mult tînjeşti după faptul de a fi acceptat de către ceilalţi tineri!“ spunea Debbie. „Mă cutremura gîndul de a ajunge să nu fiu simpatizată . . . Mă temeam să nu rămîn izolată“

 [Chenarul de la pagina 75]

„Să vedem dacă ai curajul!

„Haide!“ insistau colegii de clasă ai Lisei. „Spune-i profesoarei că îi miroase gura!“ Nu, nu igiena bucală a profesoarei era problema. Lisa a fost provocată să o sfideze — şi încă ce sfidare riscantă! Da, unii tineri par să aibă o plăcere maliţioasă de a-i provoca pe alţii să comită acte care merg de la vătămări uşoare pînă la sinucidere, pur şi simplu.

Cînd eşti însă provocat să faci ceva ridicol, neplăcut sau de-a dreptul periculos, este cazul să gîndeşti de două ori. Un înţelept spunea: „Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de parfumuri; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi cinstea“ (Eclesiastul 10:1). În timpurile străvechi, un ulei valoros sau un parfum puteau fi degradate de ceva atît de mic şi neînsemnat precum o muscă moartă. La fel, reputaţia obţinută prin strădanii poate fi degradată doar prin „puţină nebunie“.

Glumele copilăreşti pot avea drept urmare note mai mici, eliminare din şcoală şi chiar arest! Ce se întîmplă dacă crezi că nu vei fi prins? Întreabă-te: Este rezonabil ceea ce mi s-a cerut să fac? Este o expresie a iubirii? Va viola normele biblice sau pe cele învăţate de la părinţi? Dacă da, vreau cu adevărat ca nişte tineri în căutare de distracţii să-mi dirijeze viaţa? Şi, la urma urmei, tinerii care îmi cer să-mi periclitez viaţa şi reputaţia sînt prieteni adevăraţi? — Proverbele 18:24.

Încearcă apoi să discuţi cu cel care a lansat provocarea. Lui Terry, un tînăr în vîrstă de optsprezece ani, îi place să le-o ia înainte, întrebînd: „De ce aş face-o? Ce-aş dovedi cu asta?“ În plus, fă-le cunoscut că tu ai norme precise după care te conduci în viaţă. O fată a încercat să îl provoace pe un băiat la imoralitate spunînd: „Habar n-ai ce pierzi!“ „Ba am“, i-a răspuns băiatul. „Herpes, gonoree, sifilis . . .“

Într-adevăr, dacă ai curajul de a le spune „nu“ colegilor tăi, eviţi să faci lucruri pe care, mai tîrziu, le-ai regreta!

[Legenda fotografiei de la pagina 76]

Adeseori, tinerii se agaţă unii de alţii pentru sprijin

[Legenda fotografiei de la pagina 77]

Au încercat vreodată colegii tăi să te determine să faci ceva împotriva voinţei tale?

[Legenda fotografiei de la pagina 78]

Dovedeşte că ai forţa de a rezista influenţei colegilor!