Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum pot învinge patima vizionării TV?

Cum pot învinge patima vizionării TV?

 Capitolul 36

Cum pot învinge patima vizionării TV?

PENTRU mulţi, tineri şi vîrstnici, vizionarea emisiunilor TV a devenit un adevărat viciu. Sondajele arată că pînă la vîrsta de 18 ani, un tînăr american ajunge să petreacă circa 15 000 de ore în faţa televizorului. Iar faptul că este vorba despre un viciu real devine evident atunci cînd telespectatori pasionaţi încearcă să renunţe la acest obicei.

„Consider televizorul aproape irezistibil. Cînd este deschis, nu pot să nu-l bag în seamă. Nu pot să-l închid . . . Cînd mă apropii să-l sting, mi se moaie mîinile. Aşa că rămîn ţintuit ore întregi în faţa lui.“ Sînt cuvintele unui tînăr imatur? Nu, este vorba de un asistent universitar! Dar şi tinerii pot fi sclavi ai televizorului. Iată reacţiile unora care au acceptat o „săptămînă fără televizor“:

„Am căzut într-o stare depresivă . . . Simt că înnebunesc.“ — Susan, 12 ani.

„Nu cred că voi fi în stare să renunţ la acest obicei. Iubesc prea mult televizorul.“ — Linda, 13 ani.

„Tensiunea mă copleşea teribil. Aveam mereu dorinţa să-l deschid. Perioada cea mai grea era seara, între opt şi zece.“ — Louis, 11 ani.

Nu este surprinzător deci că majoritatea tinerilor care au fost de acord cu această acţiune au sărbătorit sfîrşitul „săptămînii fără televizor“ dînd năvală nebuneşte la televizor. Dar, departe de a fi ceva comic, viciul televizorului aduce cu el o mulţime de probleme posibile. Să examinăm cîteva dintre ele:

 Note slabe: Potrivit unui raport al Institutului american de Sănătate Mintală, vizionarea excesivă a programelor TV duce la „rezultate şcolare mai slabe, în special în ce priveşte cititul“. Cartea The Literacy Hoax acuză în continuare: „Efectul televiziunii asupra copiilor este implantarea ideii că faptul de a învăţa trebuie să fie ceva uşor, pasiv şi distractiv“. Sclavii televizorului consideră că a studia este un chin.

Deprinderi slabe de lectură: Cînd ai pus ultima dată mîna pe o carte, citind-o din scoarţă în scoarţă? Un purtător de cuvînt al unei asociaţii de librării din Germania occidentală se plîngea astfel: „Am devenit o naţiune de oameni care merg acasă de la serviciu şi adorm în faţa televizorului. Citim din ce în ce mai puţin“. La fel spune şi un raport din Australia: „În cazul copilului australian, unei ore de lectură îi corespund şapte ore de vizionare TV“.

O viaţă de familie redusă: O creştină scria: „Din cauza vizionării excesive a emisiunilor TV . . . mă simţeam foarte singură şi izolată. Era ca şi cum membrii familiei [mele] erau toţi nişte străini“. Eşti şi tu într-o situaţie asemănătoare, în sensul că petreci mai puţin timp cu familia din cauza televizorului?

Lenevie: Unii cred că însăşi pasivitatea generată de televizor „îl poate duce [pe un tînăr] la ideea că necesităţile [lui] vor fi satisfăcute fără efort şi la o atitudine pasivă faţă de viaţă“.

Expunere la influenţe nesănătoase: Unele reţele de televiziune private aduc pornografia în casă. Programele obişnuite oferă, adeseori, un flux continuu de accidente automobilistice, explozii, lovituri de cuţit şi împuşcături, lovituri de karate. Conform unei estimări, înainte de a împlini 14 ani, un tînăr din Statele Unite asistă prin intermediul televizorului la 18 000 de omucideri, ca să nu mai vorbim de bătăile şi actele de vandalism.

Cercetătorul britanic William Belson a constatat că băieţii care au crescut sub influenţa violenţei prezentate la televizor  aveau să „comită acte grave de violenţă“ probabil în mai mare măsură. El a mai afirmat că violenţa TV ar putea incita la „înjurături şi la folosirea unui limbaj urît, la agresivitate în sport sau la joacă, la ameninţarea cu violenţa împotriva altor băieţi, la scrierea de lozinci pe pereţi [şi la] spargerea geamurilor“. Deşi te-ai putea considera imun la astfel de influenţe, totuşi studiul lui Belson a dezvăluit că expunerea la violenţa TV „nu a schimbat atitudinea conştientă a băieţilor faţă de“ violenţă. Se pare că întreaga gamă de violenţă a eliminat încetul cu încetul inhibiţiile din subconştient faţă de violenţă.

Şi mai important este însă efectul pe care patima emisiunilor TV cu conţinut violent îl poate avea asupra relaţiei unei persoane cu Dumnezeu, care îl „urăşte . . . pe cel care iubeşte violenţa“. — Psalmul 11:5.

Cum îmi pot ţine sub control vizionarea TV?

Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să considerăm televizorul drept un rău în sine. Scriitorul Vance Packard subliniază: „O mare parte din ceea ce se prezintă la televiziunea americană merită laude . . . Există adesea, în primele ore ale serii, programe care prezintă imagini superbe din viaţa animalelor — de la activitatea liliecilor, a castorilor, a bizonilor pînă la cea a peştilor. Telespectatorii pot asista la minunate spectacole de balet şi de operă,  precum şi la concerte de muzică de cameră. Televiziunea este un mijloc foarte bun de transmitere a evenimentelor importante . . . Ocazional, televiziunea prezintă spectacole de teatru foarte reuşite“.

Totuşi, chiar şi un lucru bun poate fi dăunător în cantităţi mari (compară cu Proverbele 25:27). Şi, dacă vei constata că îţi lipseşte autocontrolul pentru a închide aparatul cînd sînt emisiuni dăunătoare, este bine să îţi aminteşti cuvintele apostolului Pavel: „Nu voi lăsa nimic să mă facă sclav“  (1 Corinteni 6:12, Today’s English Version). Cum te poţi elibera, aşadar, din sclavia televizorului şi să fii mai selectiv?

Scriitoarea Linda Nielsen face observaţia: „Autocontrolul începe cu a învăţa să-ţi fixezi obiective“. Mai întîi, analizează-ţi obiceiurile actuale. Timp de o săptămînă, ţi-ai putea nota emisiunile pe care le urmăreşti şi timpul pe care îl petreci în fiecare zi în faţa micului ecran. Îl deschizi chiar în clipa în care intri în casă? Cînd îl închizi? Cîte programe sînt printre cele care „trebuie neapărat“ vizionate în  fiecare săptămînă? Ai putea fi surprins de rezultatele acestui bilanţ.

Apoi analizează cu seriozitate ce fel de programe ai vizionat? „Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?“, întreabă Biblia (Iov 12:11). De aceea, foloseşte-ţi discernămîntul (împreună cu sfatul părinţilor tăi) şi verifică ce programe merită cu adevărat să fie văzute. Unii stabilesc anticipat ce programe vor viziona şi deschid televizorul numai la acele programe! Alţii iau măsuri şi mai drastice, stabilind reguli de genul: „fără televizor în timpul săptămînii“ sau „maximum o oră pe zi“.

Dar dacă un televizor închis prezintă o tentaţie prea mare? O familie a rezolvat problema astfel: „Ţinem televizorul într-o cameră la subsol ca să nu fie la îndemînă . . . Fiind la subsol, eşti mai puţin tentat să-l deschizi de îndată ce intri în casă. Trebuie să faci un drum special pînă jos ca să te uiţi la ceva la TV“. Tot atît de eficient este să-l păstraţi în dulap sau să-l lăsaţi, pur şi simplu, scos din priză.

Interesant este că, în ciuda tuturor „simptomelor de abstinenţă“, tinerii care au participat la „săptămîna fără televizor“ au găsit cu ce să înlocuiască televizorul în sens pozitiv. O fată îşi aminteşte: „Am discutat cu mama. Ea a devenit pentru mine o persoană mai interesantă, fiindcă atenţia nu-mi mai era împărţită între ea şi televizor“. O altă fată şi-a  petrecut timpul încercînd să înveţe să gătească. Un tînăr, pe nume Jason, a descoperit chiar că ar fi mult mai distractiv să mergi „în parc în loc să stai la televizor“, sau să mergi la pescuit sau la plajă, sau să citeşti.

Experienţa lui Wyant (vezi chenarul intitulat „Televizorul a fost drogul meu“) ilustrează faptul că un alt mijloc pentru a ţine sub control vizionarea TV este acela de a ‘spori totdeauna în lucrul Domnului’ (1 Corinteni 15:58). Vei descoperi şi tu că faptul de a te apropia de Dumnezeu, de a studia Biblia cu ajutorul a nenumărate publicaţii minunate accesibile astăzi şi de a fi ocupat în lucrarea lui Dumnezeu te vor ajuta să învingi patima pentru televizor (Iacov 4:8). Este adevărat că a-ţi limita vizionarea programelor TV înseamnă a renunţa la cîteva din emisiunile tale preferate. Dar de ce trebuie să utilizezi televizorul la maximum, urmărind ca un sclav absolut toate emisiunile (vezi 1 Corinteni 7:29, 31)? Este mai bine să fi „aspru“ cu tine însuţi, ca apostolul Pavel care spunea cîndva: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin captiv“ (1 Corinteni 9:27, nota de subsol). Nu este mai bine aşa, decît să te ţină televizorul captiv pe tine?

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce vizionarea emisiunilor TV poate fi considerată un drog în cazul unor tineri?

◻ Care sînt unele dintre posibilele efecte dăunătoare ale vizionării excesive a emisiunilor TV?

◻ Care ar fi cîteva dintre metodele de a ţine sub control vizionarea emisiunilor TV?

◻ Ce ai putea face în loc să priveşti la televizor?

[Text generic pe pagina 295]

„Am căzut într-o stare depresivă . . . Simt că înnebunesc.“ — Susan, 12 ani, participantă la „săptămîna fără televizor“

[Chenarul de la paginile 292, 293]

„Televizorul a fost drogul meu“ — Interviu

Reporterul: Cîţi ani aveai cînd te-ai „lipit“ de televizor?

Wyant: Vreo zece ani. De îndată ce veneam acasă de la şcoală, deschideam televizorul. Mai întîi, urmăream desenele animate şi programele pentru copii. Apoi veneau ştirile . . . şi mergeam la bucătărie să caut ceva de mîncare. După aceea, mă aşezam din nou în faţa televizorului pînă cînd trebuia să merg la culcare.

Reporterul: Dar cînd mai aveai timp şi pentru prieteni?

Wyant: Televizorul era prietenul meu.

Reporterul: Atunci n-ai avut timp niciodată pentru joacă sau sport?

Wyant: [rîzînd] Nu am aptitudini sportive. Fiindcă priveam tot timpul la televizor, nu mi le-am dezvoltat. Sînt un jucător de baschet sub orice critică. La orele de gimnastică eram întotdeauna ultimul. Mi-aş fi dorit să-mi dezvolt aptitudinile sportive ceva mai mult — nu ca să mă laud cu ele, ci doar atît cît să mă fi bucurat eu însumi de ele.

Reporterul: Cum stai cu notele?

Wyant: În şcoala primară, m-am descurcat. Stăteam pînă tîrziu şi-mi făceam lecţiile în ultimul moment. Dar la liceu a fost mai greu, din cauza deprinderilor slabe de studiu pe care mi le formasem.

Reporterul: Te-a afectat faptul că ai pierdut atît de mult timp la televizor?

Wyant: Da. Uneori, cînd sînt printre oameni, mă trezesc că doar îi privesc — ca şi cum aş privi pe cineva care vorbeşte la televizor — în loc să particip la conversaţie. Mi-aş dori să pot comunica mai mult cu oamenii.

Reporterul: Văd că te-ai descurcat bine în această conversaţie. Este clar că ţi-ai învins patima.

Wyant: Am început să mă rup de televizor după ce am intrat la liceu . . . Am căutat compania tinerilor Martori şi am început să fac progrese spirituale.

Reporterul: Dar ce legătură are asta cu televizorul?

Wyant: Pe măsură ce aprecierea mea pentru lucrurile spirituale creştea, am înţeles că multe dintre emisiunile pe care le urmăream nu erau pentru creştini. Apoi, am simţit nevoia să studiez mai mult Biblia şi să mă pregătesc pentru întrunirile creştine. Aceasta a însemnat să renunţ la cele mai multe dintre emisiuni. Nu a fost uşor însă. Îmi plăceau mult desenele animate de sîmbătă dimineaţa. Dar, chiar în acea perioadă, un frate creştin din congregaţie m-a invitat să merg cu el în predicare din casă în casă sîmbătă dimineaţa. Aceasta m-a ajutat să renunţ la obiceiul meu de a mă uita la TV sîmbătă dimineaţa. Şi, în cele din urmă, am învăţat să scap de influenţa pe care o avea asupra mea.

Reporterul: Cum stau lucrurile azi?

Wyant: Păi, trebuie să fiu atent întotdeauna pentru că, dacă televizorul este deschis, nu pot face nimic altceva. Aşa că îl las închis aproape tot timpul. De fapt, televizorul meu s-a defectat cu cîteva luni în urmă şi încă nu mi-am dat osteneala să-l duc la reparat.

[Legenda fotografiei de la pagina 291]

Vizionarea emisiunilor TV este pentru mulţi ca un drog

[Legenda fotografiei de la pagina 294]

Cînd televizorul nu este aşezat la îndemînă, eşti mai puţin tentat să-l deschizi