Salt la conţinut

Salt la cuprins

Are importanţă ce anume citesc?

Are importanţă ce anume citesc?

 Capitolul 35

Are importanţă ce anume citesc?

REGELE Solomon a avertizat: „Pentru facerea multor cărţi nu există sfîrşit, iar multă preocupare faţă de ele este obositoare pentru carne“ (Eclesiastul 12:12NW). Solomon nu a încercat să descurajeze lectura; el ne sfătuia doar să fim mai selectivi.

Filozoful francez din secolul al XVII-lea, René Descartes, a spus: „Cînd citeşti cărţi bune este ca şi cum ai avea o conversaţie cu oameni învăţaţi care au trăit în trecut. Am putea chiar s-o numim conversaţie selectivă, căci în ea autorul îşi exprimă numai gîndurile sale cele mai nobile“. Totuşi nu merită să „conversăm“ cu toţi scriitorii, şi nici gîndurile lor nu sînt toate cu adevărat „nobile“.

Astfel, intră din nou în discuţie principiul biblic citat adesea: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Da, oamenii cu care te împrieteneşti îţi pot modela personalitatea. Ai petrecut vreodată atît de mult timp cu un prieten încît să descoperi că acţionezi, vorbeşti şi chiar  gîndeşti ca el? Ei bine, a citi o carte este ca şi cum ai petrece ore întregi discutînd cu cel care a scris cartea.

Principiul enunţat de Isus în Matei 24:15 este, aşadar, potrivit: „Cine citeşte să înţeleagă!“ Învaţă să analizezi şi să cîntăreşti ceea ce citeşti. Toţi oamenii sînt influenţaţi într-o măsură mai mare sau mai mică de prejudecăţi şi nu sînt întotdeauna sinceri pînă la capăt în ce priveşte descrierea faptelor. Nu accepta deci orbeşte tot ceea ce citeşti sau auzi: „Omul simplu crede orice cuvînt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“. — Proverbele 14:15.

Trebuie să fii atent în mod special cînd citeşti ceva care prezintă o filozofie a vieţii. Revistele pentru adolescenţi, de exemplu, sînt pline de sfaturi pentru orice, de la întîlniri la relaţii sexuale preconjugale — sfaturi pe care însă un creştin nu trebuie să le folosească întotdeauna. Şi ce se poate spune despre cărţile care se lansează în speculaţii filozofice profunde?

Biblia avertizează: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor . . . şi nu după Hristos“ (Coloseni 2:8). Biblia şi publicaţiile bazate pe Biblie, cum este şi aceasta, oferă sfaturi mult mai bune. — 2 Timotei 3:16.

Romanele de dragoste — o lectură inofensivă?

Citirea romanelor de dragoste este ca un drog pentru aproximativ 20 de milioane de cititori doar din Statele Unite. Desigur că Dumnezeu însuşi a implantat în bărbat şi femeie dorinţa de a se îndrăgosti şi de a se căsători (Geneza 1:27, 28; 2:23, 24). Nu este deci surprinzător faptul că iubirea apare adesea în majoritatea romanelor, şi acest lucru nu este neapărat condamnabil. Unele romane de dragoste s-au ridicat chiar la nivelul literaturii bune. Dar, întrucît aceste romane mai vechi sînt considerate depăşite potrivit standardelor moderne, scriitorii au găsit mai profitabil să producă în serie un nou gen de romane de dragoste. Unii mai utilizează cadrul istoric sau medieval pentru a adăuga  naraţiunii dramatism şi o atmosferă specifică. Altele sînt contemporane în ce priveşte stilul şi cadrul. Totuşi, cu foarte mici variaţii, aceste romane de dragoste moderne urmează o formulă uşor de ghicit: eroi şi eroine depăşind obstacole formidabile care le ameninţă iubirea ce se naşte între ei.

De obicei, eroul este un bărbat puternic, arogant chiar, plin de încredere în sine. Eroina, însă este, probabil, delicată şi vulnerabilă, adesea mai tînără decît eroul cu vreo 10 sau 15 ani. Şi, deşi el o tratează de multe ori cu dispreţ, ea se simte atrasă, totuşi, în mod irezistibil spre el.

Adesea există un pretendent rival. Deşi este bun şi politicos, el nu reuşeşte să trezească interesul eroinei. Aşa că ea îşi foloseşte farmecul ei ademenitor pentru a-l modela pe stoicul ei erou într-un suflet tandru care îi declară acum  deschis iubirea sa veşnică. Toate îndoielile anterioare fiind clarificate şi iertate, ei se căsătoresc plini de bucurie şi trăiesc fericiţi pentru totdeauna . . .

Seamănă iubirea cu poveştile de dragoste?

Ar putea oare lectura unor astfel de poveşti închipuite să-ţi întunece viziunea asupra realităţii? Bonnie, care a început să citească romane de dragoste la vîrsta de 16 ani, îşi aminteşte: „Aşteptam un tînăr care să fie înalt, frumos şi puternic; cineva care să fie interesant şi cu un caracter dominator“. Ea a mărturisit: „Dacă tînărul cu care aveam întîlniri nu voia să mă sărute şi să mă atingă, îl consideram un nătîg, chiar dacă era politicos şi bun. Îmi doream emoţiile puternice despre care citeam în romane“.

Bonnie a continuat să citească romane şi după căsătoria ei, şi ea spune: „Aveam un cămin şi o familie frumoasă, dar, pe undeva, nu era destul . . . Doream aventura, emoţia şi fiorul prezentate atît de atractiv în romane. Credeam că ceva nu este în regulă în căsnicia mea“. Biblia a ajutat-o însă pe Bonnie să înţeleagă că un soţ trebuie să-i ofere soţiei sale mai mult decît farmec sau „emoţie“. Biblia spune: „Tot aşa sînt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag“. — Efeseni 5:28, 29.

Ce să mai spunem despre subiectele atît de obişnuite ale romanelor de dragoste, de deznodămîntul lor utopic şi de rezolvarea cu atîta uşurinţă a diferendelor? Ei bine, ele sînt departe de realitate. Bonnie îşi aminteşte: „Cînd aveam vreo neînţelegere cu soţul meu, în loc să clarific lucrurile cu el, imitam şiretlicurile folosite de vreo eroină. Cînd soţul meu nu reacţiona în felul în care o făcea eroul, mă supăram“. Nu este oare mult mai realist şi mai practic sfatul biblic adresat soţiilor care spune: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri“? — Coloseni 3:18.

 Sexualitatea

Este interesant faptul că romanele de dragoste care prezintă sexualitatea pe faţă şi care sînt uşor de găsit în bibliotecile publice din unele oraşe sînt cele mai solicitate de către tineri. Îţi pot dăuna ele? Karen, de 18 ani, explică: „Cărţile au trezit realmente în mine dorinţe sexuale puternice, precum şi curiozitate. Sentimentele de extaz şi euforie trăite de eroină în întîlnirile ei pasionante cu eroul m-au făcut să doresc şi eu să trăiesc aceleaşi sentimente. Aşa că, atunci cînd mă întîlneam cu un băiat, continuă ea, încercam să creez din nou acele senzaţii. Aşa am ajuns să comit fornicaţie“. Erau însă trăirile ei la fel cu cele ale eroinelor despre care citise ea şi pe care şi le imaginase? Karen a descoperit că „aceste sentimente sînt rodul imaginaţiei scriitorilor. Ele nu sînt reale“.

Intenţia unor autori este, într-adevăr, aceea de a crea fantezii sexuale. Să luăm în considerare indicaţiile pe care le dă un editor scriitorilor de romane de dragoste: „Întîlnirile sexuale trebuie să se concentreze asupra pasiunii şi a senzaţiilor erotice stîrnite de sărutările şi mîngîierile eroului“. Scriitorii sînt sfătuiţi, în continuare, ca poveştile de dragoste „să trezească în cititoare excitare, tensiune şi puternice reacţii emoţionale şi senzuale“. Evident, lectura unui astfel de material nu te-ar ajuta să aplici sfatul biblic: „Daţi morţii mădularele voastre care sînt pe pămînt: desfrînarea, necurăţia, patimile, pofta rea“. — Coloseni 3:5.

 Fii selectiv

Cel mai bine este, aşadar, să eviţi romanele care trezesc sentimente imorale sau speranţe nerealiste. De ce să nu treci la altceva şi să încerci să citeşti alt gen de cărţi, cum ar fi cele de istorie sau de ştiinţă? Nu pentru că romanele ar fi interzise, deoarece unele lucrări beletristice sînt nu numai distractive, ci şi educative. Dar dacă un roman înfăţişează sexualitatea, violenţa dementă, practici oculte sau eroi care sînt brutali şi lacomi sau care trăiesc în promiscuitate, ţi-ai pierde timpul citindu-l?

Deci, fii prudent! Înainte de a citi o carte, examinează-i coperta şi supracoperta; vezi dacă nu există ceva condamnabil în legătură cu cartea. Iar dacă, în ciuda precauţiilor luate, cartea se dovedeşte a fi nesănătoasă, să ai tăria ca să o pui deoparte!

În schimb, lectura Bibliei şi a publicaţiilor legate de Biblie te va ajuta, nu-ţi va dăuna. O fată japoneză, de exemplu, spune că lectura din Biblie a ajutat-o să-şi scoată din minte relaţiile sexuale — acestea fiind, adesea, o problemă pentru tineri. „Îmi pun întotdeauna Biblia lîngă pat şi îmi propun să citesc din ea înainte de a adormi“, spune ea. „Atunci cînd sînt singură şi nu am ce să fac (de exemplu înainte de culcare) îmi zboară mintea spre sexualitate. Aşa că lectura Bibliei mă ajută mult!“ Da, „conversaţia“ cu oamenii credinţei menţionaţi în Biblie îţi poate oferi o autentică tărie morală şi poate contribui mult la fericirea ta. — Romani 15:4.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce trebuie să fii selectiv în ce priveşte lectura?

◻ De ce sînt atît de atrăgătoare pentru mulţi tineri romanele de dragoste ? Dar ce pericole ascund ele?

◻ Cum îţi poţi alege materiale potrivite pentru lectură?

◻ Care ar fi unele dintre avantajele citirii Bibliei şi a publicaţiilor bazate pe Biblie?

[Text generic pe pagina 287]

„Aveam un cămin şi o familie frumoasă, dar, pe undeva, nu era destul . . . Doream aventura, emoţia şi fiorul prezentate atît de atractiv în romane. Credeam că ceva nu este în regulă în căsnicia mea“

[Legenda fotografiei de la pagina 283]

Deoarece există mii şi mii de cărţi, trebuie să fii selectiv

[Legenda fotografiilor de la pagina 285]

Romanele de dragoste pot fi captivante, dar transmit ele un punct de vedere sănătos despre iubire şi căsnicie?