Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce sînt atît de timid?

De ce sînt atît de timid?

 Capitolul 15

De ce sînt atît de timid?

„TOŢI îmi spun cît de drăguţă sînt“, scria o tînără într-o rubrică a unui ziar. Însă ea a continuat: „Întîmpin dificultăţi cînd vorbesc cu oamenii. Dacă privesc pe cineva în ochi în timp ce vorbesc, roşesc şi simt un nod în gît . . . La serviciu am auzit spunîndu-se despre mine că sînt «îngîmfată» fiindcă nu vorbesc cu nimeni . . . Eu nu sînt îngîmfată, sînt timidă“.

Un sondaj arată că 80 la sută dintre cei chestionaţi au fost timizi într-o anumită perioadă din viaţa lor, iar 40 la sută se mai consideră încă timizi. Într-adevăr, timiditatea este cunoscută de omenire din cele mai vechi timpuri. Biblia ne spune că Moise a refuzat cu timiditate să acţioneze ca purtător de cuvînt al lui Dumnezeu în faţa naţiunii Israel (Exodul 3:11, 13; 4:1, 10, 13). Se pare că şi discipolul creştin Timotei era timid şi neîncrezător cînd trebuia să vorbească şi să-şi exercite în mod corespunzător autoritatea. — 1 Timotei 4:12; 2 Timotei 1:6–8.

Ce este timiditatea

Timiditatea este un sentiment de stînjeneală în prezenţa oamenilor — a necunoscuţilor, a superiorilor, a persoanelor de sex opus sau chiar a prietenilor. Este un sentiment de profundă stinghereală care se manifestă în diferite moduri. Unii se simt stînjeniţi; cu privirea în pămînt şi cu inima bătînd cu putere, se simt incapabili să  vorbească. Alţii îşi pierd stăpînirea de sine şi încep să sporovăiască fără întrerupere. Altora le vine greu să vorbească şi să-şi exprime opiniile sau preferinţele.

Cu toate acestea, o măsură de timiditate îşi are şi laturile ei pozitive. Ea se aseamănă cu modestia şi umilinţa, iar unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu le caută şi le laudă este „să umbli smerit cu Dumnezeul tău“ (Mica 6:8). Mai sînt şi alte avantaje în faptul de a fi discret şi fără pretenţii, de a nu fi nici arogant, nici peste măsură de agresiv. O persoană timidă este deseori apreciată ca fiind un bun ascultător. Dar dacă timiditatea ne îngrădeşte şi ne opreşte de la a ne manifesta pe deplin posibilităţile şi ne afectează negativ relaţiile cu alţii, munca şi sentimentele, este cazul să facem ceva în această privinţă!

În primul rînd este necesar să înţelegem bine problema (Proverbele 1:5). Timiditatea nu reflectă personalitatea ta, ci ea descrie comportamentul tău, reacţia ta în faţa situaţiilor, modelul pe care ţi l-ai însuşit şi consolidat trăind în mijlocul altora. Tu crezi că alţii te judecă nefavorabil, că nu le place de tine. Tu crezi că alţii sînt mai buni sau mai normali decît tine. Tu crezi că toate lucrurile vor merge rău dacă vei încerca să te apropii de alţi oameni. Tu te aştepţi ca lucrurile să se sfîrşească rău, iar adesea aşa se şi întîmplă — fiindcă eşti încordat şi acţionezi în armonie cu felul în care gîndeşti.

Efectul timidităţii asupra vieţii tale

Dacă eşti retras şi nu vorbeşti sau dacă eşti atît de preocupat de tine însuţi încît nu mai eşti atent şi la alţii, poţi lăsa impresia că eşti îngîmfat, neprietenos, plictisit sau chiar nepăsător şi ignorant. Cînd gîndurile îţi sînt îndreptate spre tine, este dificil să te concentrezi asupra discuţiei care are loc. Astfel, acorzi mai puţină atenţie informaţiilor pe care le primeşti. Atunci, de ce ţi-e teamă, nu scapi: dai impresia că eşti prost.

 În esenţă, te-ai închis singur în spatele zidurilor unei închisori a timidităţii şi ai aruncat cheia. Tu laşi ocaziile să treacă pe lîngă tine. Accepţi lucruri sau situaţii pe care, de fapt, nu ţi le doreşti — şi toate doar fiindcă ţi-e teamă să vorbeşti şi să-ţi exprimi opiniile. Pierzi mult din bucuria de a cunoaşte oameni şi de a-ţi face noi prieteni sau de a face lucruri care să-ţi îmbogăţească viaţa. Dar pierd şi ceilalţi. Ei nu ajung niciodată să te cunoască cum eşti în realitate.

Cum să învingi timiditatea

În timp şi cu efort, îţi poţi schimba comportamentul. Înainte de toate, încetează să te mai gîndeşti că celălalt te judecă. El este, probabil, prea ocupat de el însuşi şi de ceea ce va spune şi va face el însuşi. Iar dacă această persoană te ia peste picior copilăreşte, trebuie să înţelegi că la el ceva nu este în regulă. „Cine dispreţuieşte pe aproapele său este fără minte“ (Proverbele 11:12). Cei pe care merită să-i ai ca prieteni nu vor judeca după aparenţe, ci după ce fel de om eşti.

De asemenea, încearcă să gîndeşti pozitiv. Nimeni nu este perfect. Fiecare dintre noi are punctele sale tari şi slăbiciunile sale. Nu uita că există diferite moduri de a privi lucrurile, iar gusturile diferă. O deosebire de opinii nu înseamnă că eşti respins ca persoană.

 Învaţă, de asemenea, să-i judeci corect pe ceilalţi. Un tînăr care a fost timid spune: „Am descoperit două lucruri despre mine . . . Mai întîi, că eram prea egocentric. Mă gîndeam prea mult la mine însumi, îngrijorîndu-mă de ceea ce gîndesc oamenii despre ce spun. Apoi, că le atribuiam celorlalţi intenţii rele — neavînd încredere în ei şi crezînd că mă dispreţuiesc“.

Tînărul a asistat la o întrunire a Martorilor lui Iehova. „Am urmărit acolo o cuvîntare care m-a ajutat cu adevărat“, îşi aminteşte el. „Vorbitorul a subliniat faptul că iubirea este prietenoasă; că, dacă ai iubire, gîndeşti frumos despre oameni, nu urît. Aşa am învăţat să nu atribui intenţii rele oamenilor. Îmi spuneam în sinea mea: «Ei vor fi înţelegători, vor fi buni şi plini de consideraţie». Aşa am început să am încredere în oameni. Mi-am dat seama că unii m-ar putea judeca greşit, dar consideram acum că aceasta era treaba lor.

 Am mai învăţat despre necesitatea de a începe să manifest iubire în mod activ — să mă dedic mai mult altora“, explica el. „Am încercat, mai întîi, cu cei mai tineri. Mai tîrziu am început să-i vizitez pe ceilalţi la casele lor. Am învăţat să fiu sensibil la nevoile lor, să mă gîndesc cum aş putea să-i ajut.“ El a învăţat, aşadar, adevărul sfatului lui Isus din Luca 6:37, 38: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; . . . Daţi şi vi se va da . . . Căci, cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura“.

Cum să începi

Deci, învaţă să fii sociabil — să saluţi şi să începi o conversaţie. Poate fi un lucru la fel de simplu ca un comentariu despre starea vremii. Aminteşte-ţi: tu ai doar 50 la sută din responsabilitate. Cealaltă jumătate ţine de cealaltă persoană. Dacă te poticneşti în vorbire, nu te simţi condamnat. Dacă ceilalţi rîd, învaţă să rîzi cu ei. Spunînd: „N-a ieşit cum am vrut“, vei putea să-ţi revii şi să continui conversaţia.

Îmbracă-te comod, dar asigură-te că hainele îţi sînt curate şi călcate. Ştiind că arăţi bine, temerile în această privinţă vor fi mai puţine şi vei putea să te concentrezi asupra discuţiei respective. Stai drept — dar nu încordat. Priveşte cu simpatie şi surîzi. Priveşte-ţi prietenos interlocutorul şi aprobă din cap sau verbal ceea ce spune celălalt.

 Cînd te confrunţi cu o situaţie dificilă, cum ar fi faptul de a vorbi în public sau de a avea o întrevedere în scopul angajării, prezintă-te cît mai pregătit posibil. Exersează dinainte ceea ce vei spune. Problemele de vorbire pot fi învinse sau micşorate şi ele prin exerciţiu. Aceasta va pretinde timp, aşa cum este necesar pentru însuşirea oricăror deprinderi noi. Şi, pe măsură ce vei observa rezultate bune, te vei simţi încurajat să continui.

Ajutorul pe care-l poate da Dumnezeu nu este de neglijat. Saul, primul rege al anticei naţiuni Israel, era teribil de timid la început (1 Samuel, capitolele 9 şi 10). Însă, cînd a venit timpul să intre în acţiune, „Duhul lui Dumnezeu a venit peste el“ şi Saul a condus poporul spre victorie! — 1 Samuel, capitolul 11.

Astăzi, tinerii creştini au responsabilitatea de a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Dumnezeu şi despre noua lume a dreptăţii pe care a promis-o el (Matei 24:14). Predicarea acestei veşti bune şi reprezentarea celei mai înalte Autorităţi din Univers inspiră fără îndoială siguranţă de sine şi ajută în ce priveşte faptul de a evita concentrarea atenţiei asupra propriei persoane. Poţi fi sigur, aşadar, că, servindu-l cu credinţă pe Dumnezeu, el te va binecuvînta şi te va ajuta să-ţi învingi timiditatea.

Întrebări pentru discuţie

◻ Ce este, de fapt, timiditatea, şi cum se comportă în prezenţa altora o persoană timidă? Sînt toate acestea, într-o măsură oarecare, valabile şi în cazul tău?

◻ De ce îşi pierde o persoană timidă siguranţa în faţa altor persoane?

◻ De ce este un timid, adeseori, în pierdere?

◻ Care sînt cîteva modalităţi de a învinge timiditatea? Ţi-a fost de folos vreuna dintre aceste sugestii?

[Text generic pe pagina 121]

Persoana timidă ratează prietenii şi ocazii

[Chenarul de la pagina 124]

Poţi să-ţi învingi timiditatea dacă

Vrei să te schimbi şi crezi că schimbarea este cu adevărat posibilă

Îţi înlocuieşti gîndurile negative printr-o acţiune pozitivă

Îţi fixezi obiective realiste şi semnificative

Ştii cum să te relaxezi şi cum să faci faţă neliniştii

Te pregăteşti anticipat pentru o situaţie

Dobîndeşti încredere prin experienţe din ce în ce mai reuşite

Îţi aminteşti că există diferenţe de opinie şi că şi alţii pot greşi

Exersezi pentru a-ţi dezvolta aptitudinile pe care le ai şi dezvolţi altele noi

Te străduieşti să manifeşti iubire şi să-i ajuţi pe alţii

Te îmbraci cu gust şi acţionezi cu încredere

Te încrezi în ajutorul pe care îl dă Dumnezeu

Participi la întrunirile creştine şi la predicare

[Legenda fotografiilor de la pagina 123]

Persoana timidă îşi imaginează că alţii o desconsideră

[Legenda fotografiei de la pagina 125]

Învaţă să fii sociabil — să zîmbeşti, să-i feliciţi pe alţii şi să porţi o conversaţie