Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce sînt atît de deprimat?

De ce sînt atît de deprimat?

 Capitolul 13

De ce sînt atît de deprimat?

Melanie a fost întotdeauna la înălţimea idealului mamei sale despre ce înseamnă copilul perfect — pînă în momentul cînd a împlinit 17 ani. Atunci s-a retras din activităţile şcolare, nu mai accepta invitaţiile la petreceri şi nu părea să-i pese nici chiar atunci cînd notele ei au scăzut de la 10 la 5. Cînd părinţii au întrebat-o cu amabilitate ce s-a întîmplat, ea s-a înfuriat spunînd: „Lăsaţi-mă în pace! Nu s-a întîmplat nimic“.

Mark, la 14 ani, era impulsiv şi ostil, cu un temperament exploziv. La şcoală era neastîmpărat şi turbulent. Cînd se simţea frustrat sau era furios, obişnuia să străbată locuri pustii în viteză cu motocicleta sau cobora dealuri abrupte pe skateboard-ul lui.

ATÎT Melanie, cît şi Mark sufereau de forme ale aceleiaşi boli: depresia. Dr. Donald McKnew de la Institutul american de Sănătate Mintală spune că între 10 şi 15 la sută dintre copiii de vîrstă şcolară se confruntă cu alternanţe în dispoziţie. Un număr mai mic suferă de depresie gravă.

Uneori, aceste probleme au cauze organice. Unele infecţii sau boli ale glandelor endocrine, modificări hormonale ale ciclului menstrual, hipoglicemia, anumite medicaţii, expunerea la metale sau produse chimice toxice, reacţii alergice, o alimentaţie neechilibrată, anemia — toate acestea pot declanşa depresia.

Tensiunea — cauza principală a depresiei

Totuşi, chiar anii adolescenţei sînt adesea sursa stresului pe plan afectiv. Neavînd experienţa unui adult de a face  faţă urcuşurilor şi coborîşurilor vieţii, un tînăr ar putea avea sentimentul că nimeni nu se interesează de el, deprimîndu-se profund din cauza unor lucruri relativ minore.

Faptul de a nu fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor, a profesorilor sau a prietenilor este o altă cauză a melancoliei. Donald, de exemplu, simţea că trebuia să exceleze la şcoală pentru a fi pe placul părinţilor săi care aveau o instruire superioară. Nereuşind să facă lucrul acesta, el s-a deprimat şi se gîndea la sinucidere. „Niciodată n-am făcut ceva bine. Întotdeauna i-am dezamăgit pe toţi“, se lamenta el.

Faptul că un sentiment al nereuşitei poate sta la baza deprimării reiese clar din cazul unui bărbat numit Epafrodit. În secolul întîi, acest creştin fidel fusese trimis într-o misiune specială pentru a-l ajuta pe apostolul Pavel care se afla la închisoare. Dar, de îndată ce a ajuns la Pavel, el s-a îmbolnăvit — aşa că Pavel a fost acela care a trebuit să-i acorde îngrijire! Îţi poţi imagina, aşadar, de ce a încercat Epafrodit acel sentiment de nereuşită, devenind astfel „mîhnit“. Evident că el nu s-a mai gîndit la tot binele pe care l-a făcut înainte de a se îmbolnăvi. — Filipeni 2:25–30.

Un sentiment de gol

În cartea sa Too Young to Die​—Youth and Suicide, Francine Klagsbrun scria: „La originea multor stări de depresie pe fond emoţional se află un profund sentiment de gol cauzat de pierderea cuiva sau a ceva care a fost foarte drag“. Astfel, pierderea unui părinte prin moarte sau prin divorţ,  pierderea unui loc de muncă sau a unei cariere, ba chiar şi pierderea sănătăţii fizice, pot constitui cauze ale depresiei.

O pierdere şi mai devastatoare pentru un tînăr este însă pierderea iubirii, sentimentul de a fi nedorit, părăsit. „Cînd mama ne-a părăsit m-am simţit trădată şi singură“, mărturisea o tînără pe nume Marie. „Universul meu s-a prăbuşit dintr-o dată.“

Imaginează-ţi, aşadar, tulburarea şi suferinţa pe care o încearcă unii tineri care sînt nevoiţi să facă faţă unor probleme familiale cum ar fi divorţul, alcoolismul, incestul, atitudinea violentă a tatălui faţă de mama lor, abuzul sexual asupra copiilor sau simpla respingere din partea unui părinte care este complet absorbit de propriile-i probleme. Cît de adevărat este proverbul biblic: „Te-ai arătat descurajat în ziua strîmtorării? Puterea ta [inclusiv capacitatea de a suporta depresia] va fi insuficientă“ (Proverbele 24:10NW). Un tînăr ar putea în mod greşit să se învinovăţească pentru problemele familiei sale.

Recunoaşterea simptomelor

Există diferite grade de depresie. Un tînăr sau o tînără ar putea fi demoralizaţi temporar de vreun eveniment care îi tulbură. Dar, de obicei, asemenea valuri de tristeţe trec într-un timp relativ scurt.

Totuşi, dacă starea depresivă persistă, iar tînărul are o atitudine generală negativă însoţită de sentimente de inutilitate, teamă şi mînie, acestea pot evolua în ceea ce medicii numesc o uşoară depresie cronică. Aşa cum s-a putut vedea din exemplele lui Mark şi Melanie (menţionate la început), simptomele pot varia considerabil. Unii tineri ar putea avea crize de anxietate. Alţii s-ar putea simţi extenuaţi tot timpul, fără poftă de mîncare, ar putea avea  probleme cu somnul, ar putea înregistra o pierdere în greutate sau să aibă o serie de accidente.

Unii tineri încearcă să-şi ascundă depresia lansîndu-se într-o viaţă de plăceri: chefuri la nesfîrşit, promiscuitate sexuală, vandalism, beţii şi altele. „Nu ştiu exact de ce trebuie să ies din casă tot timpul“, se destăinuie un băiat de 14 ani. „Ştiu doar că, dacă rămîn singur, îmi dau seama cît de rău mă simt.“ Este exact aşa cum afirmă Biblia: „Chiar în mijlocul rîsului, inima poate fi mîhnită“. — Proverbele 14:13.

Cînd este mai mult decît o simplă melancolie

Cînd o uşoară depresie cronică nu este tratată, ea se poate transforma într-o problemă mult mai serioasă — depresie gravă (vezi pagina 107). „Aveam în permanenţă sentimentul că eram «moartă» în interior“, explica Marie, o victimă a depresiei grave. „Existam pur şi simplu fără nici un sentiment. Aveam doar o teamă constantă.“ În depresia gravă, starea de tristeţe este permanentă şi poate dura luni de zile. În consecinţă, acest tip de depresie stă de obicei la baza cazurilor de sinucidere în rîndurile adolescenţilor — considerate acum în multe ţări ca fiind o „epidemie ascunsă“.

Cel mai persistent sentiment ce însoţeşte depresia gravă — şi cel mai mortal — este acela al unei profunde deznădejdi. Profesorul John E. Mack scrie despre Vivienne, o fată  de 14 ani, victimă a unei depresii grave. După toate aparenţele, ea era o tînără perfectă ai cărei părinţi îi purtau de grijă. Totuşi, căzînd pradă unei disperări profunde, ea s-a spînzurat! Profesorul Mack scria: „Incapacitatea Viviennei de a întrezări vreo posibilitate de ieşire din starea ei depresivă, de a întrezări vreo speranţă că pînă la urmă va scăpa de suferinţele ei constituie un element important în hotărîrea ei de a se sinucide“.

Cei afectaţi de depresie gravă au, aşadar, sentimentul că starea lor nu se va ameliora niciodată, că pentru ei nu mai există ziua de mîine. Conform specialiştilor, o asemenea lipsă de speranţă conduce adesea la un comportament sinucigaş.

Sinuciderea nu este însă o soluţie. Maria, a cărei viaţă devenise un adevărat coşmar, mărturiseşte: „Gîndurile sinuciderii mi-au venit, desigur, în minte. Dar mi-am dat seama că atîta vreme cît nu mă sinucid mai există o speranţă“. Într-adevăr, a pune capăt la toate nu rezolvă nimic. Din nefericire, cînd se confruntă cu disperarea, mulţi tineri nici măcar nu întrezăresc vreo alternativă sau posibilitatea unui deznodămînt favorabil. Marie încerca astfel să uite problemele drogîndu-se cu heroină. Ea spune: „Aveam încredere deplină în mine — atîta vreme cît eram sub efectul drogului“.

 Cum să faci faţă stărilor depresive uşoare

Există modalităţi raţionale de a înfrunta stările depresive. „Unii oameni sînt deprimaţi din cauză că le este foame“, remarcă dr. Nathan S. Kline, un specialist în materie, din New York. „Cineva ar putea să nu-şi ia micul dejun şi, din anumite motive, nici masa de prînz. Apoi, pe la orele 15, el începe să se mire de ce nu se simte bine.“

Şi ceea ce mănînci poate avea importanţă. Debbie, o tînără care s-a confruntat cu sentimente de disperare, a recunoscut: „Nu mi-am dat seama că alimentele de calitate inferioară ar putea fi aşa dăunătoare dispoziţiei mele. Am mîncat multe de acest gen. Acum observ că atunci cînd mănînc mai puţine dulciuri mă simt mai bine“. Alte măsuri utile: unele exerciţii fizice îţi pot ridica moralul. În anumite cazuri, ar putea fi indicat un examen medical, deoarece depresia ar putea fi un simptom al unei boli fizice.

Cum să cîştigi bătălia minţii

Adesea, depresia este cauzată sau agravată de părerile negative pe care le-ai putea avea despre tine însuţi. „Cînd te afli printre mai multe persoane care îţi adresează cuvinte jignitoare — se plînge Evelyn, o tînără de 18 ani — începi să crezi că nu valorezi nimic.“

 Gîndeşte-te: Sînt oare alţii competenţi să aprecieze valoarea pe care o ai ca persoană? Apostolul creştin Pavel a fost şi el ţinta unor asemenea cuvinte. Unii spuneau că este o persoană firavă şi un slab orator. L-a făcut oare aceasta pe Pavel să considere că nu este bun de nimic? Nicidecum! Pavel ştia că lucrul important era respectarea normelor lui Dumnezeu. El s-ar fi putut mîndri cu lucrurile pe care le-a înfăptuit cu ajutorul lui Dumnezeu — indiferent de ce ce spuneau alţii. Dacă şi tu îţi vei aduce aminte de reputaţia pe care o ai la Dumnezeu, starea de melancolie probabil te va părăsi. —2 Corinteni 10:7, 10, 17, 18.

Dar ce se întîmplă atunci cînd eşti deprimat din cauza vreunei slăbiciuni sau a vreunui păcat pe care l-ai săvîrşit? „De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, i-a spus Dumnezeu Israelului, se vor face albe ca zăpada“ (Isaia 1:18). Niciodată să nu pierzi din vedere că Tatăl nostru ceresc este milostiv şi răbdător (Psalmul 103:8–14). Dar te străduieşti şi tu din răsputeri să-ţi învingi problema? Tu trebuie să faci partea ta pentru a-ţi elibera conştiinţa de sentimentul de vinovăţie. Aşa cum spune proverbul: „Cine le mărturiseşte şi se lasă de ele [de transgresiuni] capătă îndurare“. — Proverbele 28:13.

O altă modalitate de a lupta cu deprimarea constă în a-ţi fixa obiective realiste. Pentru a fi un elev bun, nu este neapărat nevoie să fii premiantul clasei (Eclesiastul 7:16–18). Acceptă faptul că decepţiile sînt o parte a vieţii. Atunci cînd acestea survin, în loc să consideri că „nimeni nu se interesează de mine şi nici nu se va interesa vreodată“, gîndeşte astfel: „Voi trece şi peste asta“. Şi nu este nimic rău în faptul de a trage o porţie bună de plîns.

Valoarea reuşitei

„Disperarea nu dispare de la sine“, spune Daphne, care a trecut cu succes peste perioadele de descurajare. „Trebuie să faci schimbări în modul de a gîndi sau să te angajezi într-o activitate fizică. Trebuie să te apuci să faci ceva.“ Să  analizăm exemplul Lindei care, pe vremea cînd se lupta din greu cu o stare de indispoziţie, a spus: „Mă apuc de cusut. Pot să lucrez la garderoba mea şi, cu timpul, uit de probleme. Aceasta îmi este de mare ajutor“. Efectuînd lucruri la care te pricepi îţi poţi mări aprecierea de sine — care de obicei se află la un nivel scăzut cînd eşti deprimat.

Este bine, de asemenea, să te angajezi în activităţi care îţi aduc satisfacţie. Încearcă să-ţi cumperi ceva ce îţi face plăcere, joacă unele jocuri, găteşte-ţi mîncarea favorită, scormoneşte prin librării, cinează la restaurant, citeşte, rezolvă chiar cuvinte încrucişate, cum ar fi cele ce apar în revista Treziţi-vă!

Debbie a descoperit că, planificînd călătorii scurte sau fixîndu-şi obiective minore, poate face faţă stărilor de indispoziţie. Cel mai mare ajutor însă s-a dovedit a fi acela de a întreprinde ceva pentru a-i ajuta pe alţii. „Am întîlnit această tînără care era foarte deprimată şi am început să o ajut să studieze Biblia, relatează Debbie. Aceste discuţii săptămînale mi-au dat prilejul să îi explic modul în care şi-ar putea învinge stările depresive. Biblia i-a oferit o speranţă reală. Lucrul acesta m-a ajutat în acelaşi timp şi pe mine.“ Întocmai cum a declarat Isus: „Este mai ferice să dai decît să primeşti“. — Faptele 20:35.

Vorbeşte cu cineva despre problema ta

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvînt bun îl înveseleşte“ (Proverbele 12:25). „Un cuvînt bun“ spus de o persoană înţelegătoare poate face mult. Nici un om nu îţi poate citi în inimă, aşa că deschide-ţi-o în faţa cuiva în care ai încredere şi care are capacitatea de a te ajuta. „Prietenul adevărat iubeşte oricînd şi în nenorocire ajunge ca un frate“, spun Proverbele 17:17. „Cînd te închizi în tine este ca şi cînd ai purta o sarcină grea de unul singur“, spune Evan,  în vîrstă de 22 de ani. „Dar cînd discuţi problema cu cineva competent în a-ţi oferi ajutor, sarcina devine mult mai uşoară.“

Eu am încercat deja aceast lucru, ai putea spune, şi tot ce am primit a fost o lecţie pentru a privi la partea frumoasă a vieţii. Unde ai putea, aşadar, găsi pe cineva care să nu fie numai un ascultător plin de înţelegere, ci şi un sfătuitor obiectiv? — Proverbele 27:5, 6.

Unde poţi găsi ajutor

Începe prin ‘a-ţi da inima părinţilor tăi’ (Proverbele 23:26). Ei te cunosc mai bine decît oricine altcineva şi te-ar putea ajuta de multe ori, dacă le permiţi. Dacă constată că problema este gravă, ei pot interveni să primeşti chiar un ajutor din partea unui specialist. *

Membrii congregaţiei creştine sînt o altă sursă de ajutor. „De-a lungul anilor m-am convins că nimeni nu înţelegea, cu adevărat, cît eram de deprimată, a dezvăluit Marie. Dar mai tîrziu m-am destăinuit uneia dintre femeile în vîrstă din congregaţie. A fost atît de înţelegătoare! Ea trecuse deja prin unele dintre experienţele pe care le trăiam eu. Astfel, am fost încurajată cînd am înţeles că şi alţii au trecut prin ceea ce trec eu şi totuşi au scos-o la capăt cu bine.“

Nu, depresia tinerei Marie nu a dispărut imediat. Dar, pe măsură ce şi-a adîncit relaţia cu Dumnezeu, ea şi-a putut ţine treptat sub control sentimentele. Printre adevăraţii închinători ai lui Iehova şi tu poţi găsi astfel de prieteni şi „familii“ care să se intereseze cu adevărat de binele tău. — Marcu 10:29, 30; Ioan 13:34, 35.

Puterea care depăşeşte normalul

Însă cel mai puternic ajutor pentru a înlătura deprimarea este ceea ce apostolul Pavel a numit „puterea care  depăşeşte normalul“, putere ce vine de la Dumnezeu (2 Corinteni 4:7NW). Ea ne poate ajuta să luptăm împotriva depresiei dacă ne sprijinim pe el (Psalmul 55:22). Prin spiritul său sfînt, el îţi dă o putere care depăşeşte resursele tale normale.

Această prietenie cu Dumnezeu este într-adevăr liniştitoare. „Cînd am perioade de tristeţe, a spus o tînără femeie pe nume Georgia, mă rog mult. Eu ştiu că Iehova pregăteşte o cale de ieşire, indiferent de gravitatea problemei cu care mă confrunt.“ Daphne aprobă, adăugînd: „Îi poţi spune lui Iehova totul. Chiar dacă nici un om nu te-ar putea înţelege, tu îţi poţi deschide inima înaintea lui ştiind că el te înţelege cu adevărat şi îţi poartă de grijă“.

Prin urmare, dacă eşti deprimat, roagă-te lui Dumnezeu şi caută pe cineva înţelept şi înţelegător căruia să-ţi dezvălui sentimentele. În congregaţia creştină vei găsi „bătrîni“ care sînt sfătuitori iscusiţi (Iacov 5:14, 15). Ei sînt gata să te ajute să-ţi menţii prietenia cu Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu te înţelege şi îţi face invitaţia să-ţi arunci neliniştile asupra lui, ‘căci El Însuşi îngrijeşte de voi’ (1 Petru 5:6, 7). Într-adevăr, Biblia promite: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus“. — Filipeni 4:7.

[Notă de subsol]

^ par. 40 Majoritatea medicilor specialişti împărtăşesc părerea că victimelor depresiei grave trebuie să li se acorde ajutor de specialitate din cauza pericolului sinuciderii. De exemplu, ar putea fi necesară o medicaţie pe care numai un specialist ar putea-o prescrie.

Întrebări pentru discuţie

◻ Care sînt unii factori ce i-ar putea cauza unui tînăr stări depresive? Te-ai simţit vreodată deprimat?

◻ Ai putea identifica simptomele unei uşoare depresii cronice?

◻ Poţi recunoaşte depresia gravă? De ce este aceasta o boală atît de gravă?

◻ Enumeră cîteva modalităţi de a învinge melancolia. S-a dovedit eficientă vreuna dintre acestea?

◻ De ce este atît de important să discuţi cu cineva problema cînd eşti foarte deprimat?

[Text generic pe pagina 106]

Depresia gravă este cauza cea mai răspîndită a sinuciderii în rîndurile adolescenţilor

[Text generic pe pagina 112]

O relaţie de prietenie personală cu Dumnezeu te poate ajuta să faci faţă depresiei grave

 [Chenarul de la pagina 107]

Poate fi vorba despre o depresie gravă?

Oricine poate prezenta temporar unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos, fără să fie însă grav bolnav. Totuşi, dacă mai multe simptome persistă sau dacă vreunul dintre ele este atît de pronunţat încît te împiedică de la activităţile tale normale, s-ar putea să suferi 1) fie de o boală fizică şi să ai nevoie de un examen medical complet, 2) fie de o tulburare gravă de ordin psihic — o depresie gravă.

Nimic nu-ţi produce bucurie. Nu poţi găsi nici o bucurie în activităţi care altădată îţi plăceau. Ţi se pare că trăieşti într-o lume imaginară, ca într-o ceaţă, îndeplinind în mod maşinal activităţile cotidiene.

Îţi lipseşte totalmente sentimentul propriei valori. Consideri că viaţa ta nu are nimic important de oferit în folosul altora şi că eşti complet inutil. Probabil că încerci un sentiment de vinovăţie.

Schimbări totale de dispoziţie. Eşti cînd extravertit, cînd introvertit. Probabil că plîngi adeseori.

Lipsă totală de speranţă. Consideri că lucrurile îţi merg rău, că nu poţi face nimic în acest sens şi că situaţia nu se va ameliora niciodată.

Doreşti să mori. Suferinţa este atît de mare încît, adeseori, consideri că ar fi mai bine să mori.

Nu te poţi concentra. Rumegi încontinuu anumite gînduri sau citeşti fără să înţelegi.

Obiceiurile de alimentaţie sau funcţiile intestinale îţi sînt deranjate. Îţi pierzi pofta de mîncare sau mănînci prea mult. Din cînd în cînd, suferi de constipaţie sau de diaree.

Tulburări de somn. Dormi prea puţin sau prea mult. Probabil ai, în mod frecvent, coşmaruri.

Diverse dureri. Dureri de cap, crampe, dureri abdominale şi dureri în piept. Probabil te simţi în permanenţă obosit fără vreun motiv întemeiat.

[Legenda fotografiei de la pagina 108]

Faptul de a nu fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor îl poate deprima pe un tînăr

[Legenda fotografiei de la pagina 109]

Una dintre cele mai bune modalităţi de a face faţă deprimării este să vorbeşti cu alţii şi să-ţi descarci inima

[Legenda fotografiei de la pagina 110]

A face ceva pentru alţii este o altă cale de a învinge tristeţea