Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce nu-mi place de mine însumi?

De ce nu-mi place de mine însumi?

 Capitolul 12

De ce nu-mi place de mine însumi?

„NU MĂ simt deloc deosebit“, se plîngea Louise. Eşti şi tu nemulţumit de tine uneori?

De fapt, fiecare are nevoie de o anumită măsură de respect de sine, care a fost definit drept „ingredientul care conferă demnitate existenţei umane“. Mai mult, Biblia spune: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 19:19). Dar, dacă eşti nemulţumit de tine, vei fi nemulţumit, probabil, şi de alţii.

„Nu pot face nimic bun!“

De ce s-ar putea să ai aceste sentimente negative faţă de tine însuţi? În primul rînd, propriile tale limite te pot face să te simţi frustrat. Eşti în creştere şi, adesea, aceasta este o perioadă de stîngăcie, cînd scapi din mînă obiectele sau te ciocneşti mereu de ele, fapt care îţi cauzează o neplăcere constantă. În plus, tu nu ai, pur şi simplu, experienţa unui adult în a te redresa după o decepţie. Şi, fiindcă „facultăţile de percepţie“ nu îţi sînt suficient de deprinse „prin întrebuinţare“, s-ar putea să nu iei întotdeauna cele mai înţelepte decizii (Evrei 5:14NW). Uneori, s-ar putea să simţi că nu poţi face nimic bun!

A nu fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor tăi poate fi o altă cauză a scăderii respectului de sine. „Dacă obţin minus 10 la şcoală, spune un tînăr, ai mei vor să ştie de ce nu a fost 10 şi îmi spun că nu a fost o  reuşită.“ Sigur că este firesc pentru părinţi să-şi îndemne copiii să facă mai mult. Iar cînd nu eşti la nivelul aşteptărilor lor fireşti, poţi fi sigur că ţi se va reproşa. Sfatul Bibliei este: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale“ (Proverbele 1:8, 9). În loc să te simţi descurajat, acceptă critica cu seninătate şi învaţă ceva din ea.

Ce se întîmplă, totuşi, dacă părinţii cuiva fac comparaţii nedrepte? („De ce nu poţi fi ca fratele tău mai mare, Paul? El a fost întotdeauna un elev eminent.“) Astfel de comparaţii, chiar dacă sînt dureroase pe moment, au, în general, un scop pozitiv. Părinţii îţi doresc numai binele. Şi, dacă tu crezi că părinţii sînt prea severi cu tine, de ce să nu discuţi în mod calm cu ei despre aceasta?

Cultivă respect de sine

Ce poţi face pentru a redobîndi încrederea în sine? Mai întîi, evaluează-ţi cu sinceritate calităţile şi defectele. Vei descoperi că multe din aşa-zisele tale „defecte“ sînt de-a dreptul minore. Cum rămîne însă cu defectele majore, cum ar fi temperamentul iute sau egoismul? Lucrează cu conştiinciozitate la aceste aspecte şi respectul tău de sine va creşte cu siguranţă.

În plus, nu subaprecia faptul că ai deja o valoare personală! S-ar putea să consideri că a şti să găteşti sau să schimbi o roată la maşină nu este ceva important. Însă un  om flămînd sau un automobilist rămas în pană te va admira pentru o astfel de îndemînare! Mai gîndeşte-te şi la calităţile tale. Eşti studios? Răbdător? Compătimitor? Generos? Amabil? Aceste calităţi depăşesc cu mult defectele minore.

Ţi-ar putea fi de folos şi examinarea acestei scurte liste:

Fixează-ţi obiective realiste: Dacă alergi întotdeauna după stele, poţi suferi dezamăgiri amare. Fixează-ţi obiective pe care să le poţi atinge. De ce să nu-ţi însuşeşti o deprindere cum ar fi dactilografia? Învaţă să cînţi la un instrument muzical sau să vorbeşti o limbă străină. Îmbunătăţeşte-ţi sau extinde-ţi domeniul lecturii. Respectul de sine este o consecinţă a unui lucru realizat.

Fă o muncă de calitate: Dacă munca pe care o depui nu este de calitate, nu te vei simţi satisfăcut. Dumnezeu şi-a găsit plăcerea în lucrarea sa de creare şi a declarat perioadele de creaţie drept „bune“ la încheierea lor (Geneza 1:3–31). Şi tu îţi poţi găsi plăcerea în orice lucrare efectuată acasă sau la şcoală, făcînd-o cu pricepere şi conştiinciozitate. — Vezi Proverbele 22:29.

Fă ceva pentru alţii: Respectul de sine nu se obţine stînd pasiv şi lăsîndu-i pe alţii să facă totul pentru tine. Isus a spus că ‘oricare vrea să fie mare, să fie slujitorul celorlalţi’. — Marcu 10:43–45.

De exemplu, Kim, o tînără de 17 ani, îşi planifică în fiecare lună din vacanţa de vară cîte 60 de ore pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe adevărurile biblice. Ea spune: „Aceasta m-a apropiat mai mult de Iehova. Şi m-a mai ajutat să cultiv o iubire adevărată pentru oameni“. Probabil această tînără fericită nu duce lipsă de respect de sine.

Alege-ţi prietenii cu grijă: „Sînt foarte nemulţumită de mine însămi“, spune Barbara, de 17 ani. „Cînd sînt cu oameni care au încredere în mine, fac treabă bună. Cu cei care mă tratează ca pe un accesoriu la o maşină, devin stupidă.“

 Într-adevăr, oamenii înfumuraţi sau insolenţi te pot face să te subestimezi. Alege-ţi, aşadar, prieteni care să fie sincer interesaţi de bunăstarea ta, prieteni care te zidesc. — Proverbele 13:20.

Fă din Dumnezeu cel mai apropiat prieten al tău: „DOMNUL este stînca mea, cetăţuia mea“, declară psalmistul David (Psalmul 18:2). Încrederea sa era nu în propriile sale capacităţi, ci în strînsa prietenie cu Iehova. De aceea, cînd mai tîrziu, necazul a dat peste el, a putut suporta critica severă, fără să-şi piardă cumpătul (2 Samuel 16:7, 10). Şi tu poţi să te apropii de Dumnezeu astfel şi ‘să te lauzi’ nu cu tine însuţi, ci în Iehova! — Iacov 2:21–23; 4:8; 1 Corinteni 1:31.

Impasuri

Un scriitor a spus: „Uneori, adolescentul cu o personalitate ştearsă şi cu un respect de sine scăzut încearcă să construiască un personaj sau o faţadă cu care să înfrunte lumea“. Rolurile pe care şi le asumă unii sînt bine cunoscute: „tipul dur“, „amatorul de fuste aristocrat“, extravagantul rocker-punck. Dincolo de faţadă însă, astfel de tineri se luptă încă cu sentimente de inferioritate. — Proverbele 14:13.

Să luăm, de exemplu, cazul celor care se complac în promiscuitate „pentru a-şi alunga sentimentele de depresie, pentru a-şi spori respectul de sine [prin faptul că se simt  doriţi], pentru a avea raporturi intime şi, prin graviditate, pentru a cîştiga iubirea şi acceptarea necondiţionată din partea unei alte fiinţe umane — un copil“ (Coping With Teenage Depression). O tînără dezamăgită scria: „Am încercat să găsesc consolare în relaţiile sexuale, în loc să încerc să cultiv o relaţie solidă cu Creatorul meu. Tot ce am obţinut a fost deşertăciune, singurătate şi mai multă depresie“. Feriţi-vă deci să ajungeţi în astfel de impasuri.

Prudenţă!

Este interesant să observăm că Scripturile avertizează frecvent împotriva faptului de a avea o părere prea înaltă despre sine! De ce oare? Probabil pentru că majoritatea dintre noi, în eforturile de a dobîndi încredere în sine, tindem să greşim ţinta. Mulţi devin egocentrici şi îşi exagerează în mod vădit calităţile şi capacităţile. Unii se înalţă pe ei înşişi înjosindu-i pe alţii.

În primul secol al erei noastre, o rivalitate aprigă între evrei şi neamuri (neevrei) a afectat o congregaţie creştină din Roma. De aceea, apostolul Pavel le-a amintit neamurilor că numai prin intermediul „bunătăţii“ lui Dumnezeu au fost ei ‘altoiţi’ sau aduşi în favoarea lui Dumnezeu (Romani 11:17–36). Şi evreii care se credeau integri trebuiau  să-şi amintească de imperfecţiunea lor. „Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“, a spus Pavel. — Romani 3:23.

Pavel nu i-a privat de încrederea în sine, dar le-a spus: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gînduri înalte, mai presus de ceea ce se potriveşte“ (Romani 12:3). Aşadar, în timp ce „se potriveşte“ să avem o anumită măsură de respect de sine, nu trebuie să ajungem în extremă în această privinţă.

Aşa cum observă şi dr. Allan Fromme: „O persoană care are o concepţie corectă despre sine nu este tristă, dar nu trebuie să fie nici delirant de fericită . . . Nu este pesimistă, dar nici optimismul nu îi este fără limite. Nu este nici îndrăzneaţă, dar nici lipsită de anumite temeri. Ea este conştientă că nu este reuşita răsunătoare a tuturor timpurilor, dar nici un eşec peren [continuu]“.

Fii deci modest. „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi“ (Iacov 4:6). Recunoaşte-ţi calităţile, dar nu-ţi ignora defectele. Mai degrabă lucrează pentru a le corecta. Din cînd în cînd, vei avea îndoieli cu privire la tine. Însă nu trebuie să-ţi pui vreodată la îndoială propria valoare sau faptul că Dumnezeu se îngrijeşte de tine. Deoarece „dacă cineva iubeşte pe Dumnezeu, este cunoscut de El“. — 1 Corinteni 8:3.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce unii tineri nu au o părere bună despre ei înşişi? Poţi să înţelegi ce simt ei?

◻ Cum ai putea considera pretenţiile părinţilor tăi?

◻ Care sînt unele modalităţi de a cultiva respectul de sine?

◻ Care sînt unele dintre impasurile cultivării încrederii în sine?

◻ De ce trebuie să fii atent să nu ai o părere prea înaltă despre tine însuţi?

[Text generic pe pagina 98]

Respectul de sine a fost numit „ingredientul care conferă demnitate existenţei umane“

[Legenda fotografiei de la pagina 99]

Te simţi respins, inferior? Există o soluţie

[Legenda fotografiei de la pagina 101]

A deveni lăudăros sau fanfaron nu este o soluţie pentru lipsa respectului de sine

[Legenda fotografiei de la pagina 102]

Simţi uneori că nu poţi face nimic bun?