Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum mi-aş putea alunga sentimentul de singurătate?

Cum mi-aş putea alunga sentimentul de singurătate?

 Capitolul 14

Cum mi-aş putea alunga sentimentul de singurătate?

Este sîmbătă noaptea. Băiatul se află singur în camera sa.

„Urăsc week-end-urile!“, izbucneşte el. Dar în cameră nu se află nimeni pentru a-i răspunde. El ia o revistă şi vede într-o fotografie un grup de tineri pe plajă. Aruncă revista spre perete. Ochii i se umplu de lacrimi. Îşi muşcă buzele, dar lacrimile tot nu i se opresc. Nemaiputîndu-se stăpîni, se trînteşte pe pat, spunînd printre suspine: „De ce sînt lăsat singur întotdeauna?“

TE SIMŢI şi tu uneori aşa — rupt de lume, singur, inutil şi gol? Dacă este aşa, nu dispera. Deoarece, deşi nu este amuzant să te simţi singur, nu este vorba totuşi de vreo boală fatală. De fapt, singurătatea este un semnal de alarmă. Foamea te avertizează că ai nevoie de hrană. Singurătatea te avertizează că ai nevoie de tovărăşie, de cineva care să-ţi fie aproape, de intimitate. Avem nevoie de hrană pentru a avea o sănătate bună. Tot aşa, avem nevoie de tovărăşie pentru a ne simţi bine.

 Te-ai uitat vreodată la o vatră cu jăratic? Dacă scoţi un cărbune din grămadă, acel cărbune îşi va pierde incandescenţa. Dar dacă îl aşezi la loc, el va deveni din nou incandescent! Şi noi, oamenii, dacă ne izolăm, „incandescenţa“ noastră nu va fi de durată, se va stinge. Nevoia de tovărăşie este implantată în însăşi natura noastră.

Singur, dar nu însingurat

Eseistul Henry David Thoreau a scris: „Niciodată nu am găsit un tovarăş mai sociabil decît singurătatea“. Eşti şi tu de acord? „Da“, spune Bill, în vîrstă de 20 de ani. „Eu iubesc natura. Uneori mă urc în mica mea barcă şi mă plimb pe lac. Stau acolo ore întregi, complet singur. Aceasta îmi dă timp să mă gîndesc la ceea ce fac cu viaţa mea. Este, într-adevăr, minunat.“ De aceeaşi părere este şi Steven, în vîrstă de douăzeci şi unu de ani. „Eu locuiesc într-un bloc cu multe apartamente, spune el, şi uneori mă urc pe acoperişul blocului numai pentru a fi singur. Aici meditez şi mă rog. Este reconfortant.“

Da, dacă sînt bine folosite, momentele de singurătate ne pot oferi profunde satisfacţii. Şi Isus s-a bucurat de asemenea momente: „Dimineaţa, pe cînd era încă întuneric de tot, El [Isus] S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo“ (Marcu 1:35). Aminteşte-ţi, Iehova nu a spus că ‘nu este bine ca omul să stea pentru moment singur’. Dumnezeu a spus mai degrabă că nu este bine ca omul „să rămînă singur“ (Geneza 2:18–23NW). Perioadele îndelungate de izolare sînt deci cele care pot conduce spre singurătate. Biblia atrage atenţia: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. — Proverbele 18:1.

 Singurătate temporară

Uneori, singurătatea este impusă de împrejurări care nu depind de noi, cum ar fi depărtarea de prietenii apropiaţi ca urmare a mutării într-un alt loc. Steven îşi aminteşte: „Acolo unde locuiam înainte, îl aveam pe James, un prieten care îmi era mai apropiat decît un frate. Cînd m-am mutat, ştiam că o să-mi lipsească“. Steven făcu o pauză, ca şi cum ar fi retrăit momentul despărţirii. „Cînd a trebuit să urc în avion, mi s-a pus un nod în gît. Ne-am îmbrăţişat, iar eu am plecat. Am simţit că pierdusem ceva preţios.“

Cum a reuşit Steven să facă faţă noii situaţii? „A fost dificil“, spune el. „Acolo unde locuisem înainte, prietenii mă apreciau, dar aici, unii dintre colegii de muncă mă făceau să mă simt ca şi cum nu aş fi fost bun de nimic. Îmi aduc aminte cum mă uitam la ceas şi scădeam cele patru ore (diferenţa de fus orar), gîndindu-mă la ceea ce am fi putut face împreună, eu cu James, în clipa aceea. Mă simţeam singur.“

Cînd lucrurile nu merg bine, adesea ne gîndim la timpurile mai bune pe care le-am avut în trecut. Biblia însă spune: „Nu zice: «Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decît acestea?»“ (Eclesiastul 7:10). De ce acest sfat?

În primul rînd, împrejurările se pot schimba în bine. Tocmai din această cauză vorbesc adesea cercetătorii despre o „singurătate temporară“, aşa că Steven şi-a putut învinge  singurătatea. Cum? „Ceea ce m-a ajutat a fost faptul că am vorbit despre sentimentele mele cu cineva care se interesa de mine. Nu poţi trăi doar din amintiri. M-am străduit să întîlnesc alţi oameni, să manifest interes faţă de ei. Lucrul acesta s-a dovedit a fi practic; am găsit noi prieteni.“ Dar ce s-a întîmplat cu James? „M-am înşelat. Faptul că m-am mutat nu a pus capăt prieteniei noastre. A doua zi i-am telefonat. Am tot vorbit, timp de o oră şi 15 minute.“

Singurătate cronică

Uneori însă, apăsarea chinuitoare a singurătăţii persistă şi pare că nu mai există nici o ieşire. Ronny, un elev de liceu, relatează: „Merg la şcoala din acest cartier de opt ani de zile, dar în tot acest timp nu am reuşit să-mi fac nici un prieten! . . . Nimeni nu ştie ce simt şi nimeni nu se interesează de mine. Uneori simt că pur şi simplu nu mai pot suporta!“

Asemenea lui Ronny, mulţi adolescenţi trăiesc ceea ce adesea se numeşte singurătate cronică. Aceasta este mult mai gravă decît singurătatea temporară. De fapt, spun cercetătorii, cele două „se deosebesc una de alta ca o simplă răceală de pneumonie“. Dar, tot aşa cum pneumonia poate fi tratată, singurătatea cronică poate fi şi ea învinsă. Primul pas constă în faptul de a-i înţelege cauza (Proverbele 1:5). Rhonda, în vîrstă de 16 ani, identifică cu exactitate cauza cea mai frecventă a singurătăţii cronice, spunînd: „Cred că mă simt foarte singură pentru că . . . ei bine, nu  poţi avea prieteni atîta timp cît nu ai o părere bună despre tine însuţi. Şi cred că eu nu sînt prea mulţumită de mine“. — Lonely in America.

Singurătatea Rhondei provine din interior. Respectul de sine scăzut constituie o barieră ce o împiedică să se deschidă şi să lege prietenii. Un cercetător a spus: „Printre cei ce suferă de singurătate cronică sînt frecvente reflecţii cum ar fi: «Nu sînt atrăgătoare», «Sînt neinteresant», «Nu sînt bun de nimic»“. Un mijloc pentru a-ţi învinge singurătatea poate consta, aşadar, în cultivarea respectului de sine (vezi capitolul 12). Pe măsură ce dezvolţi ceea ce Biblia numeşte „noua personalitate“, caracterizată prin bunătate, umilinţă a minţii şi blîndeţe, respectul de sine în mod sigur va creşte! — Coloseni 3:9–12NW.

Ba mai mult, pe măsură ce vei învăţa să te apreciezi, şi alţii vor fi atraşi de calităţile tale atrăgătoare. Dar aşa cum poţi vedea întregul colorit al unei flori numai după ce se deschide, tot aşa şi alţii vor aprecia pe deplin calităţile tale numai dacă te deschizi faţă de ei.

Sparge gheaţa

Potrivit unei publicaţii recente a Institutului american de Sănătate Mintală, ‘cel mai bun sfat pentru o persoană solitară este să se intereseze de alţii’. Acest sfat se armonizează cu sfatul biblic de ‘a ne lărgi’ şi de a manifesta „înţelegere“ sau empatie (2 Corinteni 6:11–13; 1 Petru 3:8, NTIT). Lucrul acesta dă rezultate. Interesîndu-te de alţii nu numai că îţi eliberezi mintea de sentimentul singurătăţii, ci îi determini şi pe alţii să se intereseze de tine.

Astfel, Natalie, în vîrstă de 19 ani, s-a hotărît să facă mai mult decît să stea şi să aştepte ca alţii să-i spună „Bună“.  „Trebuie să fiu prietenoasă şi eu“, a spus ea. „Altfel oamenii vor crede că sînt încrezută.“ Începe, aşadar, cu un zîmbet. Ţi s-ar putea răspunde tot cu un zîmbet.

Începe, apoi, o conversaţie. Lillian, de 15 ani, recunoaşte: „Faptul de a-i aborda pe necunoscuţi pur şi simplu mă înfricoşa. Mă temeam că nu aveau să mă accepte“. Cum iniţiază conversaţii Lillian? Ea spune: „Pun întrebări simple ca: «De unde sînteţi?», «Cunoaşteţi pe cutare?» S-ar putea să avem vreo cunoştinţă comună, şi în scurt timp ajungem să conversăm“. Actele pline de amabilitate, precum şi un spirit generos te vor ajuta, de asemenea, să legi prietenii valoroase. — Proverbele 11:25.

Mai aminteşte-ţi că poţi avea un prieten care nu te va dezamăgi niciodată. Isus Cristos le-a spus discipolilor săi: „Nu sînt singur, căci Tatăl este cu Mine“ (Ioan 16:32). Iehova poate deveni şi cel mai apropiat prieten al tău. Caută să-i cunoşti personalitatea citind Biblia şi observîndu-i creaţia. Întăreşte-ţi prietenia cu el prin rugăciune. La urma urmei, prietenia cu Iehova Dumnezeu este cel mai bun tratament împotriva singurătăţii.

Dacă te mai simţi din cînd în cînd singur, nu te îngrijora. Aceasta este ceva absolut normal. Ce se întîmplă însă atunci cînd o timiditate exagerată te împiedică să legi prietenii şi să fii cu alţii?

Întrebări pentru discuţie

◻ Este faptul de a fi singur neapărat ceva rău? Există foloase de pe urma singurătăţii?

◻ De ce în majoritatea cazurilor singurătatea este temporară? Ai constatat că şi în cazul tău este adevărat lucrul acesta?

◻ Ce este singurătatea cronică, şi cum poate fi învinsă?

◻ Care sînt unele modalităţi de „a sparge gheaţa“ în relaţiile cu alţii? Ce s-a dovedit eficient în cazul tău?

[Text generic pe pagina 119]

Potrivit cu Institutul american de Sănătate Mintală, ‘cel mai bun sfat pentru o persoană solitară este să se intereseze de alţii’

[Legenda fotografiilor de la paginile 116, 117]

Prietenii pot păstra legătura chiar dacă se află la mari distanţe unul de altul

[Legenda fotografiei de la pagina 118]

Unele momente de singurătate pot fi plăcute