Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce nu vor colegii să mă lase în pace?

De ce nu vor colegii să mă lase în pace?

 Capitolul 19

De ce nu vor colegii să mă lase în pace?

Mersul băiatului este o dovadă clară. Încordat şi nesigur pe sine, el este vizibil dezorientat în noul său mediu. Elevii mai mari îşi dau seama imediat că este nou în şcoală. Într-o clipă, este înconjurat de adolescenţi care încep să-l asalteze cu obscenităţi. Îmbujorat, el aleargă la cel mai apropiat adăpost — toaleta. Rîsetele răsună pînă dincolo de pereţi.

HĂRŢUIREA, tachinarea şi insultarea altora constituie amuzamentul crud al multor tineri. Chiar şi în timpurile biblice unii tineri manifestau tendinţe răutăcioase. De exemplu, un grup de băieţi l-a hărţuit odată pe profetul Elisei. Arătînd dispreţ faţă de serviciul lui divin, tinerii au strigat lipsiţi de respect: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ (2 Împăraţi 2:23–25). Astăzi, mulţi tineri sînt la fel de înclinaţi în a profera insulte şi remarci calomniatoare la adresa altora.

„Eram piticul clasei a noua“, îşi aminteşte unul dintre autorii cărţii Growing Pains in the Classroom. „A fi cel mai isteţ, dar şi cel mai scund puşti din clasă era o combinaţie dezastruoasă pentru un elev de liceu: cei care nu voiau să mă lovească pentru că eram pitic, mă loveau pentru că eram un tip deştept. Pe lîngă «patru ochi», mi se mai spunea şi «dicţionarul ambulant», adresîndu-mi-se şi alte 800 de epitete [jignitoare].“ Autorul cărţii The Loneliness of Children adaugă: „Copiii handicapaţi fizic, cei cu deficienţe de vorbire, cei cu anumite particularităţi fizice sau de comportament sînt ţinta batjocurii celorlalţi copii“.

Uneori, tinerii se apără, angajîndu-se practic într-o întrecere plină de cruzime: ei adresează insulte din ce în ce  mai dureroase (adesea privitoare la părinţii celuilalt). Dar mulţi tineri sînt fără apărare în faţa hărţuielii colegilor. Un tînăr îşi aminteşte că erau zile în care, din cauza hărţuielii şi tachinării colegilor de clasă, era atît de înfricoşat şi de nefericit, încît ‘îi venea să vomite’. Nu se putea concentra la lecţii pentru că era neliniştit, gîndindu-se la ce vor mai pune la cale colegii lui.

Nu-i de rîs

Ai fost vreodată obiectul batjocurii colegilor tăi? Atunci te poţi simţi consolat să ştii că Dumnezeu nu vede un motiv de rîs în acest lucru. Să luăm, de exemplu, relatarea biblică referitoare la un ospăţ pregătit pentru a celebra înţărcarea lui Isaac, fiul lui Avraam. Se pare că, fiind invidios pe moştenirea pe care trebuia s-o primească Isaac, fiul mai mare al lui Avraam, Ismael, a început să-şi ‘bată joc’ de Isaac. Însă, departe de a fi o distracţie inofensivă, tachinarea echivala cu o „prigonire“ (Galateni 4:29). Mama lui Isaac, Sara, a simţit ostilitatea din tachinare. Ea a văzut în aceasta o dispreţuire a scopului lui Iehova de a produce o „sămînţă“, sau Mesia, prin fiul ei Isaac. La cererea Sarei, Ismael şi mama lui au fost alungaţi din casa lui Avraam. — Geneza 21:8–14.

În mod similar, nu este nici un motiv de rîs atunci cînd tinerii te hărţuiesc cu răutate — mai ales dacă ei fac  aceasta fiindcă tu te străduieşti să trăieşti după normele Bibliei. Tinerii creştini, de exemplu, sînt cunoscuţi pentru faptul că îşi împărtăşesc credinţa cu alţii. Dar, aşa cum spunea un grup de tineri Martori ai lui Iehova, „copiii din şcoală rîd de noi pentru că predicăm din casă în casă şi ne umilesc din această cauză“. Da, asemenea slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu din timpurile străvechi, mulţi tineri creştini suportă „batjocuri“ (Evrei 11:36). Aceşti tineri merită laude pentru curajul lor de a suporta astfel de reproşuri!

De ce se poartă aşa

Te-ai putea, totuşi, întreba cum să-i faci pe cei care te tachinează să te lase în pace. Gîndeşte-te, mai întîi, de ce are loc această hărţuială. „Chiar în mijlocul rîsului, inima poate fi mîhnită“, spune Biblia la Proverbele 14:13. Atunci cînd un grup de tineri hărţuieşte pe cineva, izbucnesc rîsete. Însă ei nu „vor cînta de veselă ce le va fi inima“ (Isaia 65:14). Deseori, rîsul este un simplu camuflaj al unui zbucium interior. Dincolo de bravada lor, cei care tachinează poate că spun în sinea lor: Noi nu sîntem satisfăcuţi de noi înşine, dar umilindu-i pe alţii parcă ne simţim mai bine.

Şi invidia stimulează atacurile. Aminteşte-ţi de relatarea biblică despre tînărul adolescent Iosif, ai cărui fraţi s-au întors împotriva lui fiindcă el era favoritul tatălui lor. Invidia lor puternică a dus nu numai la ofense verbale, ci chiar şi la plănuirea unei crime (Geneza 37:4, 11, 20)! Şi astăzi, un elev eminent sau foarte apreciat de profesori  poate stîrni invidia colegilor lui. Insultele par să aibă drept scop „aducerea lui la realitate“.

Nesiguranţa, invidia şi un respect de sine redus sînt, adeseori, cauzele batjocurii. Atunci, de ce să-ţi pierzi respectul de sine numai pentru că nişte tineri nesiguri de ei şi l-au pierdut pe al lor?

Cum să pui capăt hărţuielii

„Ferice de omul care . . . nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori“, spune psalmistul (Psalmul 1:1). A te alătura batjocoritorilor numai pentru a abate atenţia de la tine nu face decît să lărgească cercul insultelor. ‘Nu întoarce nimănui rău pentru rău . . . ci biruieşte răul prin bine’, iată sfatul divin. — Romani 12:17–21.

Eclesiastul 7:9 spune: „Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor“. De fapt, de ce să iei tachinarea în serios? Sigur că te doare cînd cineva îşi bate joc de fizicul tău ori se distrează pe seama defectelor feţei tale. Totuşi, remarcile, chiar şi cele de foarte prost gust, nu sînt făcute neapărat cu rea intenţie. Aşa că, dacă cineva te atinge într-un punct sensibil în mod nevinovat — sau chiar mai puţin nevinovat — de ce să te simţi umilit? Dacă ceea ce ţi se spune nu este obscen sau insolent, încearcă să-i găseşti latura umoristică. Deoarece ‘şi rîsul  îşi are timpul lui’, a te simţi jignit din cauza unei tachinări ar putea fi o reacţie exagerată. — Eclesiastul 3:4.

Dar ce se întîmplă dacă hărţuiala este crudă sau răuvoitoare? Aminteşte-ţi că batjocoritorul vrea să se bucure de reacţia ta, să se amuze de necazul tău. Ripostîndu-i, apărîndu-te sau izbucnind în lacrimi îl poţi încuraja să continue să te tachineze. De ce să-i dai satisfacţia de a te vedea tulburat? Cel mai bun mod de a te apăra constă adeseori în a-l trata cu indiferenţă.

Regele Solomon spune mai departe: „Nu lua nici tu seama la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta blestemîndu-te. Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii“ (Eclesiastul 7:21, 22). Faptul că ‘iei seama’ la remarcele caustice ale batjocoritorilor înseamnă că eşti preocupat peste măsură de felul în care te consideră ei. Este întemeiată opinia lor? Apostolul Pavel a fost atacat pe nedrept de unii confraţi geloşi, însă el le-a răspuns: „Cît pentru mine, este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreo judecată omenească . . . Cel care mă judecă este Domnul“ (1 Corinteni 4:3, 4). Relaţia lui Pavel cu Dumnezeu era atît de puternică încît el avea încrederea şi forţa interioară necesare pentru a rezista în faţa atacurilor nedrepte.

Lasă-ţi lumina să strălucească

Uneori poţi fi ridiculizat din cauza modului tău de viaţă creştin. Însuşi Isus Cristos a trebuit să suporte o asemenea „împotrivire“ (Evrei 12:3). Şi Ieremia a „ajuns de rîs în întreaga zi“ din pricina proclamării curajoase a mesajului lui Iehova. Atît de persistentă era hărţuiala încît, pentru moment, Ieremia şi-a pierdut entuziasmul. „Nu voi mai  aminti de El [Iehova] şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“, s-a hotărît el. Totuşi, iubirea lui pentru Dumnezeu şi adevăr l-au impulsionat în cele din urmă să-şi depăşească teama. — Ieremia 20:7–9.

Unii creştini tineri de azi s-au simţit şi ei descurajaţi. Preocupaţi să pună capăt hărţuielii, unii au încercat să ascundă faptul că sînt creştini. Dar dragostea pentru Dumnezeu îi ajută adeseori să-şi învingă în cele din urmă teama şi să lase ‘să lumineze lumina lor înaintea oamenilor’ (Matei 5:16). Un tînăr adolescent, de exemplu, a spus: „Mi-am schimbat atitudinea. Am renunţat să mai consider faptul de a fi creştin drept o povară şi am început să fiu mîndru de acest lucru“. Şi tu te poţi „lăuda“ cu privilegiul de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi de a fi folosit de el pentru a-i ajuta pe alţii. — 1 Corinteni 1:31.

Totuşi, ai grijă să nu îţi atragi ostilitatea altora prin faptul că îi critici mereu sau le dai impresia că tu te crezi superior. Cînd se iveşte ocazia de a-ţi împărtăşi credinţa,  fă-o, însă „cu blîndeţe şi teamă“ (1 Petru 3:15). Reputaţia pe care o ai datorită comportamentului tău excelent s-ar putea dovedi cea mai bună protecţie pentru tine cît eşti la şcoală. Deşi altora s-ar putea să nu le placă poziţia ta curajoasă, adeseori ei te vor respecta plini de invidie pentru aceasta.

O fată pe nume Vanessa era hărţuită de un grup de fete care obişnuiau să o lovească, să o îmbrîncească, să-i dea jos cărţile din mînă — toate acestea numai pentru a provoca o încăierare. Ele au mers pînă acolo încît i-au turnat cacao cu lapte în cap şi pe rochia ei albă şi curată. Ea însă nu a cedat provocării. După un timp, Vanessa a întîlnit-o pe instigatoarea grupului la un congres al Martorilor lui Iehova! „Te uram“, i-a spus fosta provocatoare. „Voiam să te văd că îţi ieşi din fire măcar o singură dată.“ Totuşi, curiozitatea de a şti cum anume îşi păstra Vanessa calmul a determinat-o să accepte un studiu biblic cu Martorii lui Iehova. „Am îndrăgit ceea ce am învăţat, a continuat ea, şi mîine mă voi boteza.“

Aşadar, nu lăsa ca „împotrivirea“ colegilor să te demoralizeze. Cînd este cazul, dă dovadă de simţul umorului. Răspunde răutăţii prin bunătate. Abţine-te să torni gaz peste focul disputelor şi, cu timpul, cei care te batjocoresc se vor sătura de a te face ţinta batjocurii lor, deoarece „cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge“. — Proverbele 26:20.

Întrebări pentru discuţie

◻ Cum îi consideră Dumnezeu pe cei care îşi bat joc fără milă de alţii?

◻ Ce îi determină cel mai adesea pe tineri să hărţuiască?

◻ Cum poţi minimaliza sau chiar opri batjocura?

◻ De ce este important să „laşi lumina ta să strălucească“ în şcoală, chiar dacă ceilalţi te tachinează?

◻ Ce măsuri de protecţie poţi lua împotriva violenţei din şcoală?

[Text generic pe pagina 155]

Dincolo de bravada lor, cei care tachinează poate că spun în sinea lor: Noi nu sîntem satisfăcuţi de noi înşine, dar umilindu-i pe alţii parcă ne simţim mai bine

 [Chenarul de la pagina 152]

Cum pot evita să fiu bătut?

„Îţi rişti viaţa cînd te duci la şcoală.“ Aşa spun mulţi elevi. Însă, a purta cu tine o armă este o nesăbuinţă şi poate fi o sursă de necazuri (Proverbele 11:27). Dar cum altfel să te aperi?

Află care sînt locurile periculoase şi evită-le. Culoarele, casa scării şi vestiarele sînt cu adevărat locuri periculoase în unele şcoli. În ce priveşte toaletele, ele sînt atît de cunoscute ca locuri pentru bătăi sau pentru consumul de droguri, încît mulţi tineri preferă să suporte o stare neplăcută decît să le folosească.

Veghează asupra asocierilor tale. Deseori, un tînăr ajunge în mijlocul unei încăierări doar pentru că se asociază cu cine nu trebuie (vezi Proverbele 22:24, 25). Evident, dacă îţi tratezi cu răceală colegii s-ar putea ca ei să se îndepărteze de tine sau să îţi devină ostili. Dacă eşti prietenos şi politicos cu ei, vor fi poate dispuşi să te lase în pace.

Evită încăierările. Să nu ‘suscităm rivalităţi între noi’ (Galateni 5:26NW). Chiar dacă ieşi victorios într-o încăierare, s-ar putea ca adversarul tău să pîndească momentul prielnic pentru a-şi lua revanşa. Încearcă deci mai întîi să stai de vorbă cu el pentru a evita bătaia (Proverbele 15:1). Dacă nu vă înţelegeţi de vorbă bună, îndepărtează-te — sau chiar fugi — pentru a nu ajunge la o confruntare violentă. Nu uita că „un cîine viu face mai mult decît un leu mort“ (Eclesiastul 9:4). În ultimă instanţă, foloseşte-te de orice măsură de apărare şi ocrotire rezonabilă. — Romani 12:18.

Vorbeşte despre acest lucru cu părinţii tăi. Adolescenţii le „povestesc rareori părinţilor despre teroarea pe care o întîmpină la şcoală, de teamă ca părinţii să nu-i creadă laşi sau să-i mustre pentru că nu sînt capabili să înfrunte brutalităţile“ (The Loneliness of Children). Totuşi, intervenţia părinţilor este de multe ori singura posibilitate de a pune capăt problemei.

Roagă-te lui Dumnezeu. Dumnezeu nu garantează că vei fi scutit de suferinţă fizică. În schimb, el poate să îţi dea curajul să înfrunţi brutalităţile, precum şi înţelepciunea de a atenua încordarea. — Iacov 1:5.

[Legenda fotografiei de la pagina 151]

Mulţi tineri sînt victime ale hărţuielii colegilor

[Legenda fotografiei de la pagina 154]

Batjocoritorul vrea să se amuze de necazul tău. Ripostîndu-i sau izbucnind în lacrimi îl poţi încuraja să continue să te tachineze

[Legenda fotografiei de la pagina 156]

Cînd eşti tachinat, încearcă să dai dovadă de simţul umorului