Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum aş putea obţine note mai bune?

Cum aş putea obţine note mai bune?

 Capitolul 18

Cum aş putea obţine note mai bune?

CÎND un număr de elevi de şcoală elementară au fost întrebaţi: „De ce ţi-e teamă cel mai mult?“, 51 la sută au răspuns: „De note!“

Nu este de mirare că notele şcolare sînt o sursă majoră de nelinişte pentru tineri. Notele pot însemna diferenţa dintre a promova anul şi a rămîne repetent, dintre a obţine un loc de muncă bine plătit şi a primi doar un salariu minim, dintre a primi laudele părinţilor şi a le stîrni mînia. Fireşte, notele şi testele îşi au rolul lor. De fapt, chiar Isus Cristos le punea de multe ori întrebări discipolilor săi pentru a vedea modul în care aceştia înţeleseseră diferite subiecte (Luca 9:18). Şi, după cum afirmă cartea Measurement and Evaluation in the Schools, „rezultatele testelor pot dezvălui punctele forte şi punctele slabe ale fiecărui elev şi-l pot determina să înveţe mai mult“. Notele tale sînt utile şi pentru a le da părinţilor tăi o idee despre felul în care înveţi la şcoală — mai bine sau mai rău.

Găseşte echilibrul

Totuşi, o preocupare excesivă pentru note poate crea un stres paralizant şi generează competiţii acerbe. Un manual referitor la adolescenţă face observaţia că în special elevii care intenţionează să urmeze cursuri universitare pot „să se încurce în labirintul competiţiei care pune accentul mai mult pe note şi pe locul în ierarhia clasei decît pe învăţătură“. În consecinţă, potrivit opiniei dr. William Glasser, elevii „se deprind de timpuriu să se intereseze de ceea ce se va da la examene şi . . . învaţă doar materialul respectiv“.

 Regele Solomon a avertizat: „Am mai văzut că orice muncă şi orice îndemînare la lucru îşi au temeiul în invidia omului faţă de aproapele său; şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt“ (Eclesiastul 4:4). Competiţia aprigă, fie pentru bunuri materiale, fie pentru titluri academice, este zadarnică. Tinerii cu teamă de Dumnezeu înţeleg necesitatea de a munci cu seriozitate la şcoală. Dar, în loc să facă din instruire lucrul cel mai important din viaţă, ei urmăresc interese spirituale, avînd încredere că Dumnezeu se va îngriji de necesităţile lor materiale. — Matei 6:33; vezi capitolul 22 privitor la alegerea carierei.

În plus, instruirea înseamnă mai mult decît a obţine note bune la teste. Ea înseamnă cultivarea a ceea ce Solomon a numit „chibzuinţă“, capacitatea de a prelua cu uşurinţă informaţii brute şi de a extrage din ele concluzii raţionale şi practice (Proverbele 1:4). Un tînăr care reuşeşte să obţină note de trecere prin faptul că intuieşte, toceşte sau chiar copiază, nu va învăţa, de fapt, niciodată să gîndească cu adevărat. Şi ce folos că ai o notă mare la matematică dacă, mai tîrziu, te dovedeşti incapabil să faci un calcul simplu.

De aceea, este important să consideri notele nu un scop în sine, ci un mijloc util de a-ţi măsura progresul şcolar. Cum poţi obţine însă note care să fie o reflectare a capacităţilor tale?

Asumă-ţi răspunderea de a învăţa!

Potrivit profesoarei Linda Nielsen, elevii slabi tind „să atribuie rezultatele lor [şcolare] slabe unor cauze independente de voinţa lor: subiecte dezavantajoase la teste, prejudecăţile profesorului, ghinionul, soarta, starea vremii“.  Biblia însă spune: „Sufletul celui leneş doreşte mult şi nu are nimic“ (Proverbele 13:4). Da, lenea este, adesea, adevărata cauză a notelor slabe.

În schimb, elevii buni îşi asumă răspunderea de a învăţa. Revista ’Teen a sondat odată opinia cîtorva elevi de liceu cu rezultate excelente. Care era secretul lor? „Motivaţia personală te ajută să perseverezi“, a spus unul. „Trebuie să-ţi faci un program şi să-ţi organizezi timpul“, a spus altul. „Trebuie să-ţi fixezi obiective“, a spus un al treilea. Da, notele bune depind, în cea mai mare măsură, nu de factori care îţi scapă de sub control, ci de TINE — de asiduitatea cu care eşti dispus să studiezi şi să depui eforturi la şcoală.

„Dar eu studiez!“

Iată ce ar putea pretinde unii tineri. Ei cred cu sinceritate că muncesc deja cît se poate de mult, dar fără rezultate pozitive. Cu cîţiva ani în urmă, cîţiva cercetători de la Universitatea americană Stanford au efectuat un sondaj în rîndurile a circa 770 de studenţi şi i-au întrebat cît efort consideră ei că dedică studiilor. Este curios că cei care aveau note slabe credeau că muncesc la fel de mult ca ceilalţi! Dar, cînd au fost examinate deprinderile lor de studiu, s-a descoperit că, în realitate, ei studiau mult mai puţin acasă decît colegii lor care obţineau rezultate bune.

Ce învăţăminte se pot trage de aici? Poate nici tu nu studiezi cu atîta asiduitate cum crezi, şi ar fi indicat să faci unele îmbunătăţiri. Un articol din Journal of Educational Psychology arăta că simplul fapt de a „aloca mai mult timp temelor pentru acasă are un efect pozitiv asupra notelor unui elev de liceu“. De fapt, „dacă un elev cu capacităţi reduse ar consacra în medie una pînă la trei ore pe săptămînă pentru a-şi face lecţiile, ar putea obţine note comparabile cu cele ale unui elev cu capacităţi medii, dar care nu învaţă deloc acasă“.

Apostolul Pavel a trebuit, figurativ vorbind, să-şi ‘lovească corpul cu pumnii’ pentru a-şi atinge obiectivele (1 Corinteni  9:27NW). Poate că ar trebui să institui şi tu o metodă riguroasă cu tine însuţi, îndeosebi dacă televizorul sau alte lucruri îţi distrag uşor atenţia de la studiu. Ai putea încerca chiar să-ţi pui un afiş pe televizor, pe care să scrie: „Fără televizor pînă cînd îţi termini lecţiile!“

Cadrul în care înveţi

Majoritatea dintre noi am avea nevoie de un loc liniştit, destinat studiului. Dacă împarţi camera cu cineva sau dacă în locuinţa voastră spaţiul este limitat, improvizează ceva! Probabil bucătăria sau dormitorul unuia dintre voi ar putea să-ţi servească drept „sală de studiu“ timp de o oră sau mai mult în fiecare seară. Sau, ca o ultimă soluţie, încearcă la o bibliotecă publică sau la un prieten.

Dacă este posibil, foloseşte-te de un birou sau de o masă suficient de mare pe care să-ţi poţi întinde lucrurile. Păstrează la îndemînă creioanele şi hîrtia, de exemplu, ca să nu fii nevoit să te ridici mereu de la masă. Şi, trebuie spus cu regret, televizorul sau radioul deschis, ca şi apelurile telefonice sau vizitele, împiedică, în general, concentrarea.

Asigură-te, de asemenea, că ai o lumină adecvată, nu una orbitoare. Iluminarea corectă reduce oboseala produsă  de studiu şi, de asemenea, îţi protejează ochii. Iar dacă este posibil, verifică aerisirea şi temperatura camerei. O cameră răcoroasă constituie un cadru de studiu mai stimulativ decît o cameră caldă.

Ce se întîmplă însă dacă pur şi simplu nu ai chef de învăţat? Viaţa ne permite rareori luxul de a face ceea ce ne  place. La un loc de muncă laic va trebui să lucrezi zilnic — fie că ai, fie că nu ai chef. Consideră, prin urmare, temele drept un exerciţiu de autodisciplinare, o pregătire în vederea experienţei viitoare în ce priveşte munca. Fii metodic. Un profesor sugerează: „Dacă este posibil, studiul trebuie efectuat în acelaşi loc şi la aceleaşi ore în fiecare zi. Astfel,  regularitatea în studiu va deveni un obicei şi îţi va reduce repulsia de a învăţa“.

Ordinea stabilită de studiu

În Filipeni 3:16, Pavel îi încurajează pe creştini să ‘continue să umble în mod ordonat, conform aceleiaşi ordini stabilite’ (NW). Pavel vorbea despre ordinea stabilită în modul de viaţă creştin. Totuşi, o anumită ordine stabilită sau metodă de lucru este utilă şi cînd este vorba despre modul tău de a învăţa. Încearcă, de exemplu, să-ţi alcătuieşti un program de studiu. Evită să studiezi două materii similare (cum ar fi două limbi străine) una după cealaltă. Planifică-ţi scurte pauze între materii, mai ales dacă ai multe teme.

Dacă ai mult de citit, ai putea încerca metoda următoare. Întîi, TRECI ÎN REVISTĂ materialul. Aruncă o privire peste el, căutînd subtitluri, hărţi şi altele, pentru a-ţi forma o imagine de ansamblu. Apoi formulează ÎNTREBĂRI bazate pe titlurile capitolelor sau pe propoziţiile-cheie. (Aceasta te va ajuta să te concentrezi asupra a ceea ce citeşti.) Acum CITEŞTE, căutînd răspunsurile la aceste întrebări.  Cînd ai terminat fiecare paragraf sau parte, REPETĂ cu propriile-ţi cuvinte ceea ce ai citit, fără să te uiţi în carte. Iar cînd ai terminat de citit tot materialul, RECAPITULEAZĂ urmărind titlurile şi verificînd ce anume ai reţinut din fiecare parte. Unii pretind că această metodă i-a ajutat pe elevi să reţină pînă la 80 la sută din ceea ce au citit!

Un profesor mai spunea: „Este important ca elevul să-şi dea seama că un fapt nu există izolat, ci este legat întotdeauna de alte informaţii“. Încearcă, prin urmare, să legi ceea ce studiezi de ceea ce ştii deja şi de experienţa ta. Caută valoarea practică a ceea ce înveţi.

Este interesant faptul că un tînăr temător de Dumnezeu este realmente avantajat în acest domeniu, căci Biblia spune: „Frica de DOMNUL (Iehova, NW) este începutul cunoştinţei“ (Proverbele 1:7). Învăţarea legilor fizicii, de exemplu, poate părea pur şi simplu o corvoadă. Însă, cunoaşterea faptului că prin creaţie „însuşirile nevăzute ale Lui . . . se văd lămurit“ dă un sens mai profund celor învăţate (Romani 1:20). În mod asemănător, istoria oferă adesea date legate de realizarea scopurilor lui Iehova. Cele şapte puteri mondiale (inclusiv actuala alianţă anglo-americană) sînt discutate chiar în Biblie! — Apocalipsa 17:10; Daniel, capitolul 7.

Legînd ceea ce înveţi de ceea ce ştii sau de credinţa ta creştină, faptele încep să capete pentru tine sens, cunoştinţa devine, treptat, înţelegere. Şi, aşa cum observa Solomon, „pentru omul priceput, cunoaşterea este lucru uşor“. — Proverbele 14:6.

„Săptămîna viitoare dăm test!“

Aceste cuvinte nu trebuie să-ţi provoace panică. Înainte de toate, încearcă să înţelegi din comentariile profesorului tău ce fel de test va fi — un test pe o temă dată sau un chestionar cu alegerea soluţiei. Apoi, în zilele dinaintea testului, fii atent pentru a descoperi unele indicii referitoare  la ceea ce va conţine testul („Următorul punct este foarte important“ sau „Să nu uitaţi că . . .“ sînt aluzii tipice, spune revista Senior Scholastic). După aceea, revezi-ţi notiţele, manualul şi temele pentru acasă.

„Fierul se ascute cu fier. La fel, un om ascute faţa altuia“, ne aminteşte Solomon (Proverbele 27:17NW). Poate că unul dintre prietenii sau dintre părinţii tăi ar fi fericit să te ajute punîndu-ţi întrebări sau să te asculte în timp ce îţi repeţi lecţiile. Apoi, în noaptea dinaintea testului, relaxează-te şi încearcă să dormi bine. „Şi cine dintre voi, îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui?“, a întrebat Isus. — Matei 6:27.

Eşecuri

A cădea la un examen — în special după ce ai făcut tot posibilul pentru a-l lua — îţi poate distruge respectul de sine. Însă profesorul Max Rafferty ne aminteşte: „Pe tot parcursul vieţii sîntem apreciaţi după ceea ce cunoaştem, după rezultatele pe care le obţinem. O şcoală care amăgeşte copiii cu ideea că viaţa va fi o sărbătoare cu focuri de artificii, nu este o şcoală. Este o fabrică de vise“. Umilinţa pierderii unui examen poate fi chiar utilă dacă ea te impulsionează să înveţi din greşelile proprii şi să progresezi.

Dar cum să le prezinţi părinţilor tăi un carnet cu note slabe care-i va dezamăgi? Teama de această situaţie a dat naştere, uneori, la tactici rafinate de eschivare. „Obişnuiam să-mi pun carnetul de note pe masa din bucătărie, apoi mergeam  sus şi încercam să dorm pînă a doua zi“, îşi aminteşte un tînăr. „Ceea ce făceam eu, spune un altul, era să aştept pînă în ultima secundă pentru a-l arăta mamei. I-l arătam dimineaţa, cînd ea era gata să plece la serviciu şi îi ziceam: «Uite, trebuie să semnezi aici». Ea nu mai avea timp să-mi spună ceva“ — cel puţin pentru moment. Unii tineri au ajuns pînă acolo încît să-şi falsifice notele din carnet.

Totuşi, părinţii tăi au dreptul să ştie ce faci la şcoală. Natural, ei se aşteaptă ca notele tale să reflecte capacităţile pe care le ai, iar dacă notele tale sînt sub aşteptări trebuie să te pregăteşti pentru o binemeritată disciplinare. Fii deci cinstit cu părinţii tăi. Şi, „ascultă . . . învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale“ (Proverbele 1:8). Dacă consideri că aşteaptă prea mult de la tine, vorbeşte deschis cu părinţii tăi. — Vezi articolul inserat „Cum să le spun părinţilor mei?“, din capitolul 2.

Oricît de importante sînt notele, ele nu reprezintă criteriul decisiv de apreciere a valorii tale. Totuşi, profită de timpul cît eşti în şcoală şi învaţă cît poţi de mult. De regulă, acest efort se va reflecta în notele pe care le vei obţine şi care vă vor face — pe tine şi pe părinţii tăi — fericiţi şi mulţumiţi.

Întrebări pentru discuţie

◻ Cărui scop servesc notele, şi de ce este important să avem o concepţie echilibrată despre ele?

◻ De ce este important să-ţi asumi răspunderea de a învăţa?

◻ Ce lucruri trebuie să iei în considerare înainte de a te implica în activităţile extraşcolare?

◻ În ce fel îţi poţi îmbunătăţi notele?

◻ Cum te poţi pregăti pentru teste?

◻ Cum trebuie să priveşti eşecul? Trebuie să-l ascunzi de părinţii tăi?

[Text generic pe pagina 141]

Un tînăr care reuşeşte să obţină note de trecere prin faptul că intuieşte, toceşte sau copiază nu va învăţa, de fapt, niciodată să gîndească cu adevărat

[Chenarul/Fotografia de la paginile 144, 145]

Ce se poate spune despre activităţile extraşcolare?

Mulţi tineri constată că activităţile extraşcolare le dau un sentiment de realizare. „Eram înscris la aproape toate cluburile din oraş“, îşi aminteşte un băiat din Baltimore, Maryland (S.U.A.). „Îmi făcea plăcere să mă ocup de lucruri care mă atrăgeau. Eram membru al unui club de automobilism fiindcă îmi place mecanica. Îmi plac, de asemenea, computerele, aşa că m-am înscris la un club de informatică. Îmi place tehnica de sunet, aşa că m-am înscris şi la un astfel de club.“ La activităţile extraşcolare sînt solicitaţi să participe în special elevii care doresc să urmeze studii superioare.

Totuşi, un funcţionar al guvernului federal american — el însuşi un fost profesor — a declarat revistei Treziţi-vă!: „Probabil că elevii îşi petrec mai mult timp cu activităţile extraşcolare decît cu cele şcolare şi, astfel, le este dificil să continue să obţină note bune“. Nu este uşor să-ţi păstrezi echilibrul cînd este vorba de activităţile extraşcolare. O fată pe nume Cathy, care obişnuia să joace în echipa de softball a şcolii, a declarat: „După antrenamente eram prea obosită ca să mai pot face altceva. Activitatea mea şcolară era afectată. Aşa că din anul acela am renunţat“.

Există şi pericole de ordin spiritual. Amintindu-şi de anii adolescenţei, un bărbat creştin spune: „Am crezut că pot împăca trei activităţi: şcoala, antrenamentele cu echipa de atletism şi activităţile spirituale. Dar latura spirituală a vieţii mele era întotdeauna cea sacrificată, ori de cîte ori cele trei se suprapuneau“.

Tînărul Themon, care făcea parte din două echipe sportive ale şcolii, recunoaşte: „Nu puteam participa la întrunirile [de instruire spirituală] de la Sală [Sala Regatului] deoarece marţea eram în deplasare, joia eram în deplasare, sîmbăta eram în deplasare şi nu ne întorceam decît pe la două noaptea“. Dacă „deprinderea trupească este de puţin folos“, este vital să ne amintim că „evlavia este folositoare în orice privinţă“. — 1 Timotei 4:8.

Gîndeşte-te şi la pericolele de ordin moral. Vei frecventa o companie sănătoasă care să exercite o influenţă morală bună asupra ta? Care ar putea fi subiectele de conversaţie? Coechipierii tăi sau membrii unui club n-ar putea avea asupra ta un efect dăunător? „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“, se spune în 1 Corinteni 15:33.

Este interesant de remarcat că mulţi tineri Martori ai lui Iehova au decis să-şi folosească timpul liber pentru ceva mult mai folositor decît sportul — pentru a-i ajuta pe alţi oameni să-l cunoască pe Creator. Coloseni 4:5 sfătuieşte: „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară, răscumpărînd timpul“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 143]

Elevii cu deprinderi de studiu slabe sfîrşesc prin a obţine . . . note mici

[Legenda fotografiilor de la pagina 146]

Nu este uşor să echilibrezi activităţile extraşcolare cu temele pentru acasă

[Legenda fotografiei de la pagina 148]

Este normal ca părinţii tăi să fie contrariaţi de notele tale slabe, dar dacă consideri că aşteaptă prea mult de la tine, vorbeşte deschis cu ei