Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ce carieră să aleg?

Ce carieră să aleg?

 Capitolul 22

Ce carieră să aleg?

„CE VOI face în viaţă?“ Mai devreme sau mai tîrziu, te vei confrunta cu această întrebare provocatoare. Eşti pus în faţa unei multitudini derutante de opţiuni — medicină, afaceri, arte, învăţămînt, cibernetică, inginerie, meserii. Poate şi tu eşti de părerea acestui tînăr, care a spus: „Pentru mine, a avea succes . . . înseamnă a-ţi menţine nivelul de confort în care ai crescut“. Sau, ca şi alţii, visezi să îţi îmbunătăţeşti situaţia financiară în viaţă.

Dar se limitează oare succesul doar la cîştigul material? Poate vreo carieră laică să îţi dea sentimentul unei reale împliniri?

„Nu înseamnă nimic“

Fermecătoare, pasionantă, rentabilă! Acesta este felul în care filmele, televiziunea şi cărţile descriu deseori carierele laice. Dar pentru a dobîndi aşa-numitul succes, cei care vor să facă carieră trebuie să se întreacă reciproc într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a-şi atinge scopul. Dr. Douglas LaBier arată că unii tineri adulţi, dintre care mulţi „au făcut repede carieră în domeniul tehnologiei de vîrf, acuză sentimente de insatisfacţie, teamă, depresie, gol, paranoia, precum şi o întreagă gamă de afecţiuni fizice“.

Cu mult timp în urmă, regele Solomon a subliniat zădărnicia succesului pur lumesc. Înzestrat cu resurse practic nelimitate, Solomon a avut o serie uimitoare de reuşite profesionale (citeşte Eclesiastul 2:4–10). Totuşi, Solomon a conchis: „Apoi m-am uitat la toate lucrările pe care le făcusem cu mîinile mele şi la efortul cu care le făcusem; şi iată, totul era deşertăciune şi goană după vînt şi nu era nici un cîştig sub soare (mi-am dat seama că aceasta nu însemna nimic, Today’s English Version)“. — Eclesiastul 2:11.

 Un loc de muncă poate aduce, cu siguranţă, atît bogăţie, cît şi faimă, însă nu-ţi poate satisface ‘necesităţile spirituale’ (Matei 5:3NW) Satisfacţia îi ocoleşte, prin urmare, pe aceia care îşi leagă viaţa doar de reuşita socială.

O carieră care satisface

Regele Solomon sfătuieşte: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12:13). La ora actuală, obligaţia principală a creştinilor este să predice mesajul Regatului (Matei 24:14). Tinerii care îşi iau în serios datoria faţă de Dumnezeu se simt obligaţi să se implice cît pot mai mult în această lucrare — chiar dacă nu au o înclinaţie naturală spre predicare (compară cu 2 Corinteni 5:14). În loc să presteze o muncă laică cu normă întreagă, mii de tineri au ales serviciul de pionier, sau de evanghelizatori cu timp integral. Alţii slujesc ca misionari sau la birourile de filială ale Societăţii Watch Tower.

Emily, care a renunţat la un post de secretară a unui director pentru a deveni pionieră, spune: „Am cultivat o adevărată dragoste pentru munca aceasta“. Într-adevăr, ministerul cu timp integral este cariera cea mai pasionantă şi mai plină de satisfacţii care poate exista! Şi ce alt privilegiu mai mare ar putea avea cineva decît acela de a fi ‘lucrător împreună’ cu Dumnezeu? — 1 Corinteni 3:9.

Studiile superioare — un avantaj?

Cei mai mulţi miniştri-pionieri se întreţin din munca cu jumătate de normă. Dar ce se întîmplă dacă, mai tîrziu, va trebui să întreţii o familie? Cu siguranţă că nimeni nu ar regreta vreodată faptul că şi-a dedicat anii tinereţii în serviciul lui Dumnezeu! Totuşi, nu ar fi mai înţelept pentru un tînăr  să obţină mai întîi o diplomă universitară şi să continue ceva mai tîrziu ministerul?

Biblia nu precizează, evident, cu exactitate cîţi ani de şcoală trebuie să urmeze un tînăr creştin. Şi nici nu condamnă instruirea. Iehova, „Marele Instructor“, îşi încurajează poporul să citească bine şi să se exprime cu claritate (Isaia 30:20NW; Psalmul 1:2; Evrei 5:12). În plus, instruirea ne poate ajuta să-i înţelegem mai bine pe oameni, precum şi lumea în care trăim.

Totuşi, merită o diplomă universitară imensa investiţie de timp şi de bani necesară obţinerii ei? * Cu toate că statisticile arată că absolvenţii de facultate obţin salarii mai mari şi suferă mai puţin din cauza şomajului decît absolvenţii de liceu, cartea Planning Your College Education ne aminteşte că aceste statistici prezintă doar nişte cifre aproximative. Numai o minoritate dintre absolvenţii universitari obţin, în realitate, salarii fabuloase; ceilalţi au salarii mult mai modeste. În plus, veniturile mari atribuite absolvenţilor de facultate pot fi datorate nu numai nivelului de instruire, ci şi unor factori cum sînt „capacităţi ieşite din comun, motivaţia individului, ofertele de muncă din zonă . . . talente speciale“.

„O diplomă [universitară] nu mai garantează reuşita pe piaţa forţei de muncă“, spune Ministerul Muncii din Statele Unite. „Numărul [absolvenţilor de facultate] angajaţi în activităţi profesionale, tehnice şi administrative . . . a scăzut deoarece aceste activităţi nu au luat o amploare atît de mare încît să absoarbă valurile succesive de absolvenţi. În consecinţă, aproximativ unul din cinci absolvenţi [de facultate] care au intrat pe piaţa forţei de muncă între 1970 şi 1984 a acceptat un loc de muncă ce, în mod obişnuit, nu necesita o diplomă universitară. Acest excedent de absolvenţi se pare că va continua pînă pe la mijlocul anilor ’90.“

 Alte fapte demne de analizat

O diplomă universitară poate sau nu să-ţi mărească şansele de angajare. Un fapt este însă dincolo de orice îndoială: „Timpul s-a scurtat“ (1 Corinteni 7:29)! Oricare ar fi avantajele pe care le aduce facultatea, cei patru ani sau mai mulţi petrecuţi aici ar fi oare cea mai bună întrebuinţare dată acestui timp scurt care a mai rămas? — Efeseni 5:16.

Te va îndrepta instruirea superioară spre ţelurile tale spirituale sau te va îndepărta de ele? Nu uita, veniturile mari nu reprezintă o prioritate creştină (1 Timotei 6:7, 8). Totuşi, un sondaj efectuat de conducerea unei universităţi din S.U.A. a dezvăluit că studenţii de astăzi ‘au drept unică ambiţie cariera lor, fiind preocupaţi doar de succesul material şi de ei înşişi’. Un grup de studenţi a spus: „Banii. Se pare că nu vorbim decît despre bani“. Cum te-ar putea afecta faptul de a te afla într-o atmosferă de intensă competiţie şi de materialism egoist?

Poate că universităţile nu mai sînt scena unor manifestaţii tumultuoase ca în anii ’60. Dar diminuarea febrei universitare nu înseamnă nicidecum că atmosfera din campusuri este sănătoasă. Un studiu asupra vieţii din campusurile universitare conchidea: „Studenţii au încă o libertate aproape fără limite în problemele de ordin personal şi social“. Drogurile şi alcoolul sînt folosite fără restricţii, iar promiscuitatea este o regulă — nu o excepţie. Dacă aceasta este situaţia şi în facultăţile din ţara ta, viaţa pe care ai duce-o acolo nu ţi-ar zădărnici oare eforturile tale de a rămîne curat pe plan moral? — 1 Corinteni 6:18.

Un alt motiv de îngrijorare îl constituie legătura absolut evidentă dintre instruirea superioară şi „îndepărtarea progresivă de principiile religioase fundamentale“ (The Sacred in a Secular Age). Presiunile exercitate în permanenţă asupra lor pentru a obţine note mari i-au determinat pe unii  tineri creştini să-şi neglijeze activităţile spirituale şi să devină astfel vulnerabili la atacurile gîndirii laice promovate în facultăţi. Credinţa unora a suferit un naufragiu. — Coloseni 2:8.

Alternative la instruirea superioară

Ţinînd cont de aceste fapte, mulţi tineri creştini au renunţat la o instruire superioară. Mulţi au descoperit că instruirea oferită în congregaţiile Martorilor lui Iehova — în special cu ocazia Şcolii de Minister Teocratic, care se ţine săptămînal — le-a fost de mare ajutor în găsirea unui loc de muncă. Deşi nu posedă diplome universitare, aceşti tineri învaţă să fie echilibraţi, pricepuţi în a se exprima şi chiar capabili să îşi asume responsabilităţi. În plus, în timpul liceului unii urmează cursuri de dactilografie, de programatori, de mecanici auto, de reparaţii utilaje etc. Aceste calificări îi pot ajuta să se angajeze în locuri de muncă cu jumătate de normă care sînt adeseori foarte solicitate. Şi, deşi mulţi tineri dispreţuiesc activităţile care îi obligă ‘să muncească cu mîinile lor’, Biblia onorează faptul de a ‘munci din greu’ (Efeseni 4:28NW; compară cu Proverbele 22:29). Isus Cristos însuşi a învăţat atît de bine o meserie, încît a ajuns să fie numit „tîmplarul“ (Marcu 6:3)!

Este adevărat că, în unele ţări, absolvenţii de facultate au inundat piaţa forţei de muncă în aşa măsură încît este greu să găseşti chiar şi un loc de muncă obişnuit dacă nu ai o instruire suplimentară. Există însă adeseori cursuri de calificare, şcoli tehnice sau de artă, precum şi cursuri universitare intensive unde se dobîndesc calificările necesare cu un minim de timp şi de bani. Nu uita, aşadar, niciodată că există un element pe care statisticile referitoare la locurile de muncă nu-l iau în considerare: promisiunile lui Dumnezeu de a se îngriji de necesităţile celor care acordă prioritate intereselor spirituale. — Matei 6:33.

Perspectivele de angajare şi sistemele de învăţămînt diferă de la un loc la altul. Tinerii au aptitudini şi înclinaţii diferite.  Şi, chiar dacă o carieră în ministerul creştin este recomandată ca fiind binefăcătoare, aceasta rămîne, totuşi, o problemă de alegere personală. Tu şi părinţii tăi trebuie, aşadar, să cîntăriţi cu grijă toţi factorii implicaţi înainte de a decide durata studiilor tale. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“, în ce priveşte această alegere. — Galateni 6:5.

Dacă părinţii tăi, de exemplu, insistă ca tu să urmezi o facultate, nu ai de ales, ci trebuie să asculţi de ei atîta timp cît te afli sub autoritatea lor (Efeseni 6:1–3). * Poate că vei putea continua să locuieşti acasă şi vei evita să devii captiv în mediul universitar. Fii selectiv în alegerea cursurilor, axîndu-te mai degrabă pe învăţarea unei meserii, de exemplu, decît a filozofiilor lumeşti. Veghează asupra asocierilor tale (1 Corinteni 15:33). Rămîi tare din punct de vedere spiritual prin participarea la întruniri şi în serviciul de teren, precum şi prin studiu personal. Unii tineri care au fost obligaţi să urmeze o facultate au reuşit să facă pionierat alegîndu-şi un program de cursuri adecvat.

Alege-ţi cariera cu grijă şi sub rugăciune, astfel încît ea nu numai să-ţi aducă fericire personală, dar şi să îţi permită să strîngi „comori în cer“. — Matei 6:20.

[Note de subsol]

^ par. 15 În Statele Unite, studiile universitare costă, în medie, peste 10 000 de dolari pe an! Studenţii au nevoie de mulţi bani pentru a-şi plăti datoriile.

^ par. 26 Poate că nu va fi necesar să obţii o diplomă în urma unor cursuri pentru a-i satisface pe părinţii tăi. În Statele Unite, o diplomă de tehnician, de exemplu, este acceptată de patroni, iar aceasta poate fi obţinută în doi ani.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce carierele laice, cel mai adesea, nu aduc fericire personală?

◻ De ce toţi tinerii temători de Dumnezeu ar trebui să aibă în vedere o carieră în ministerul cu timp integral?

◻ Care sînt pretinsele binefaceri ale unei instruiri superioare? Se dovedesc întotdeauna adevărate asemenea pretenţii?

◻ Căror pericole te poate expune instruirea superioară?

◻ Ce alte posibilităţi, în afara studiilor universitare, poate avea un tînăr?

[Text generic pe pagina 175]

Un loc de muncă poate aduce, cu siguranţă, atît bogăţie, cît şi faimă, însă nu-ţi poate satisface ‘necesităţile spirituale’

[Text generic pe pagina 177]

„O diplomă [universitară] nu mai garantează reuşita pe piaţa forţei de muncă“