Salt la conţinut

Salt la cuprins

Trebuie să plec de-acasă?

Trebuie să plec de-acasă?

 Capitolul 7

Trebuie să plec de-acasă?

„Dragă mamă şi tată,

M-am hotărît, în cele din urmă, să plec de-acasă. Cum v-am mai spus, nu fac asta pentru a vă supăra şi nici pentru a mă răzbuna pe voi. Nu pot fi fericită cu restricţiile pe care mi le impuneţi. Poate că nici plecînd nu voi fi mai fericită, dar vreau s-o aflu singură.“

AŞA începea scrisoarea de adio a unei fete de 17 ani către părinţii ei. În fosta R.F.G., de exemplu, fiecare a treia fată şi fiecare al patrulea băiat între 15 şi 24 de ani nu mai locuiesc deja cu părinţii. Poate că şi tu te-ai gîndit să pleci de-acasă.

Dumnezeu a prevăzut că dorinţa de a se căsători va fi motivul pentru care „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa“ (Geneza 2:23, 24). Există şi alte motive valabile pentru a pleca de acasă, cum ar fi extinderea serviciului pentru Dumnezeu (Marcu 10:29, 30). Pentru mulţi tineri însă, plecarea de acasă este, pur şi simplu, o cale de a ieşi din ceea ce ei consideră a fi o situaţie intolerabilă. Un tînăr spune: „Pur şi simplu vrei să fii mai independent. Faptul de a locui împreună cu părinţii nu te mai satisface. Eşti pus mereu pe ceartă, iar ei nu-ţi înţeleg necesităţile. În plus, te simţi atît de îngrădit deoarece trebuie întotdeauna să le dai socoteală părinţilor pentru tot ceea ce faci“.

Eşti pregătit pentru a fi independent?

Dar, faptul că doreşti independenţă înseamnă oare că eşti şi pregătit pentru ea? Pe de-o parte, a trăi pe cont propriu ar putea să nu fie un lucru chiar atît de uşor pe cît crezi. Adesea, este dificil să găseşti de lucru. Chiriile au crescut considerabil. Şi ce se văd obligaţi să facă, de cele mai multe  ori, tinerii care se confruntă cu dificultăţi economice? Autorii cărţii Pulling Up Roots spun: „Ei se întorc acasă şi se aşteaptă ca părinţii să-şi reia povara de a-i întreţine“.

Pe de altă parte, ce se poate spune despre maturitatea ta mentală, afectivă şi spirituală? Poate că te crezi adult, dar părinţii tăi mai pot vedea în tine unele ‘trăsături caracteristice copilului’ (1 Corinteni 13:11NW). Şi nu sînt, realmente, părinţii tăi cei mai în drept să aprecieze de cîtă libertate eşti tu pregătit să dispui? A te împotrivi opiniei lor şi a decide să pleci ar deschide calea dezastrului! — Proverbele 1:8.

„Nu mă înţeleg cu părinţii“

Aşa stau lucrurile în cazul tău? Chiar dacă este aşa, acesta nu este un motiv să începi să-ţi faci valiza. Ca tînăr, mai ai nevoie de părinţi şi probabil că vei beneficia de discernămîntul şi înţelepciunea lor încă mulţi ani (Proverbele 23:22). Ar trebui să-i excluzi din viaţa ta numai pentru că ai ajuns la nişte neînţelegeri în relaţiile cu ei?

Un tînăr din Germania pe nume Karsten, care a plecat de acasă pentru a urma o carieră ca ministru cu timp integral, s-a exprimat astfel: „Să nu pleci niciodată de-acasă numai pentru că nu te înţelegi cu părinţii. Dacă nu te poţi înţelege cu ei, cum vei fi vreodată în stare să te înţelegi cu alţi oameni? Plecarea de-acasă nu-ţi va rezolva problema. Dimpotrivă, va demonstra doar că nu eşti suficient de matur pentru a sta pe propriile tale picioare şi te va conduce spre o şi mai mare înstrăinare de părinţii tăi“.

Moralitate şi motive

Tinerii au totodată tendinţa de a trece cu vederea pericolele morale pe care le implică plecarea prematură de acasă.  În Luca 15:11–32, Isus vorbeşte despre un tînăr care voia să fie independent şi să trăiască pe cont propriu. Nemaifiind sub influenţa binefăcătoare a părinţilor săi, a început să ‘trăiască în destrăbălare’, căzînd în imoralitate sexuală. În scurt timp, şi-a cheltuit toţi banii. Era atît de greu de găsit de lucru, încît a acceptat chiar o muncă pe care evreii o dispreţuiau: aceea de porcar. Aşa-numitul „fiu risipitor“ sau cheltuitor s-a trezit la realitate. Trecînd peste propria mîndrie, el s-a reîntors acasă şi l-a implorat pe tatăl său să-l ierte.

Deşi această parabolă a fost relatată pentru a scoate în evidenţă îndurarea lui Dumnezeu, ea conţine şi o lecţie practică: plecarea de acasă din motive neîntemeiate poate să-ţi dăuneze pe plan moral şi spiritual! Din nefericire, unii tineri creştini care au pornit pe calea independenţei au suferit o ruinare spirituală. Incapabili să se menţină la linia de plutire pe plan financiar, unii au ajuns să împartă cheltuielile cu alţi tineri, al căror stil de viaţă este contrar principiilor biblice. — 1 Corinteni 15:33.

Un tînăr german pe nume Horst îşi aminteşte de un tînăr de vîrsta lui care a plecat de-acasă: „El a început să trăiască cu prietena lui, deşi nu erau căsătoriţi. Participau la petreceri la care alcoolul curgea din belşug, iar el sfîrşea, adeseori, prin a se îmbăta. Dacă ar mai fi fost acasă, părinţii nu i-ar fi permis nimic din toate acestea“. Horst a conchis: „Într-adevăr, odată ce ai plecat de-acasă, ai mai multă libertate. Dar, ca să fim sinceri pînă la capăt, oare această libertate nu este folosită adesea ca o ocazie pentru a face lucruri rele?“

De aceea, dacă tînjeşti după mai multă libertate, întreabă-te: Pentru ce anume doresc mai multă libertate? Pentru a obţine bunuri materiale sau pentru a putea face lucruri pe care părinţii mei mi le-ar interzice dacă aş fi acasă? Aminteşte-ţi de ceea ce spune Biblia la Ieremia 17:9: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“

 Cum pot deveni adult dacă nu plec de acasă?

Cartea Adolescence comentează: „Simpla plecare din căminul familial nu garantează succesul tranziţiei [spre vîrsta adultă]. Şi nici faptul de a rămîne acasă nu implică imposibilitatea maturizării“. Într-adevăr, maturizarea înseamnă mai mult decît a avea, pur şi simplu, propriii tăi bani, un loc de muncă şi un apartament. În primul rînd, înveţi să trăieşti înfruntînd direct problemele. Nu foloseşte la nimic să fugim de situaţiile care nu sînt pe placul nostru. „Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea lui“, spun Plîngerile 3:27.

Să luăm, de exemplu, cazul părinţilor cu care este greu să te înţelegi sau care sînt foarte severi. Mac, acum în vîrstă de 47 de ani, a avut un tată care îl împovăra cu treburi gospodăreşti după ce sosea de la şcoală. În timpul vacanţelor de vară, pe cînd ceilalţi tineri se jucau, Mac trebuia să lucreze. „Credeam că el este cel mai rău om de pe  pămînt pentru că ne oprea de la joacă şi de la distracţie“, spune Mac. „Mă gîndeam adesea: «De-aş putea pleca de-aici şi să-mi trăiesc viaţa mea proprie!»“ Cu toate acestea, Mac are acum un alt punct de vedere asupra problemei: „Ceea ce a făcut tatăl meu pentru mine este de nepreţuit. M-a învăţat să lucrez din greu şi să suport greutăţile. De atunci încoace a trebuit să fac faţă unor probleme mult mai dificile, dar am ştiut cum să le înfrunt“.

Ca în paradis

Însă, simplul fapt de a trăi acasă nu îţi garantează maturizarea. Un tînăr spune: „Cînd locuiam acasă cu părinţii mei, trăiam ca într-un paradis. Ei făceau totul pentru mine“. Pentru a deveni matur este necesar să înveţi cum să faci treburile de unul singur. Cu siguranţă că a duce gunoiul sau a spăla hainele nu este tot atît de distractiv ca ascultarea discurilor preferate. Dar ce se poate întîmpla dacă nu înveţi niciodată cum să faci aceste lucruri? Poţi deveni un adult neajutorat, complet dependent de părinţi sau de alte persoane.

Te pregăteşti tu (fie că eşti fată, fie că eşti băiat) pentru eventuala independenţă învăţînd să găteşti, să faci curăţenie, să calci sau să faci reparaţii casnice sau mecanice?

Independenţa financiară

Tinerii din ţările prospere sînt înclinaţi să creadă că banii sînt uşor de cîştigat şi chiar mai uşor de cheltuit. Dacă au un serviciu cu jumătate de normă, sînt dispuşi, adesea, să cheltuie ce au cîştigat pe aparatură stereo şi pe articole de îmbrăcăminte de o anumită marcă. Ce decepţie puternică suferă însă aceşti tineri cînd pleacă de acasă pentru a trăi pe cont propriu! Horst (menţionat anterior) îşi aminteşte: „Spre sfîrşitul lunii [de cînd trăiam pe cont propriu], atît portofelul, cît şi dulapul cu provizii îmi erau goale“.

De ce să nu înveţi cum să-ţi gospodăreşti banii în timp ce locuieşti încă acasă? Părinţii tăi au ani de experienţă în  această privinţă şi te pot ajuta să eviţi multe capcane. Cartea Pulling Up Roots sugerează să le pui întrebări ca acestea: Cît plătim pe lună pentru curent, pentru încălzire, pentru apă, pentru telefon? Ce fel de impozite plătim? Ce chirie plătim? Ai putea fi şocat să afli că tinerii care lucrează au adesea mai mulţi bani de buzunar decît părinţii lor! De aceea, dacă ai un loc de muncă, oferă-te să contribui în mod rezonabil la cheltuielile casei.

Învaţă înainte de a pleca

Nu, nu e nevoie să pleci de acasă pentru a te maturiza. Trebuie însă să depui eforturi susţinute cît timp stai acasă pentru a-ţi dezvolta o bună judecată şi echilibru. Învaţă, de asemenea, cum să te înţelegi cu alţii. Dovedeşte că poţi suporta critica, eşecul sau dezamăgirea. Cultivă ‘bunăvoinţa, bunătatea, blîndeţea şi stăpînirea de sine’ (Galateni 5:22, 23NW). Aceste calităţi sînt adevăratele caracteristici ale unui creştin matur.

Mai devreme sau mai tîrziu, evenimente, cum ar fi căsătoria, te vor face, poate, să părăseşti „cuibul“ din casa părinţilor tăi. Pînă atunci însă, de ce să fii nerăbdător să pleci? Discută problema cu părinţii tăi. Ei ar putea fi fericiţi să rămîi, în special dacă tu contribui cu adevărat la bunăstarea familiei. Cu ajutorul lor poţi continua să creşti, să înveţi, să te maturizezi chiar fiind acasă.

Întrebări pentru discuţie

◻ De ce mulţi tineri sînt nerăbdători să plece de acasă?

◻ De ce majoritatea sînt nepregătiţi pentru aşa ceva?

◻ Care sînt unele dintre pericolele plecării premature de acasă?

◻ Care sînt unele dintre problemele cu care se confruntă fugarii?

◻ Cum este posibil să te maturizezi rămînînd totuşi acasă?

[Text generic pe pagina 57]

„Să nu pleci niciodată de-acasă numai pentru că nu te înţelegi cu părinţii . . . Cum vei fi vreodată în stare să te înţelegi cu alţi oameni?“

 [Chenarul/Fotografia de la paginile 60, 61]

Este fuga o soluţie?

Peste un milion de tineri adolescenţi fug în fiecare an de acasă. Unii fug de situaţii insuportabile — cum ar fi abuzul fizic sau sexual. Însă, cel mai frecvent, fuga este declanşată de dispute cu părinţii cu privire la chestiuni cum ar fi ora la care trebuie să fie acasă seara, notele de la şcoală, lucrările gospodăreşti şi alegerea prietenilor.

Poate că părinţii tăi gîndesc şi privesc lucrurile într-un mod care nu coincide cu al tău. Te-ai gîndit însă la faptul că părinţii tăi au obligaţia înaintea lui Dumnezeu să te crească „în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4)? Astfel, ei s-ar putea să insiste să-i însoţeşti la întrunirile şi activităţile religioase sau chiar să-ţi limitezi asocierea cu alţi tineri (1 Corinteni 15:33). Este acesta un motiv să te răzvrăteşti sau să fugi de acasă? Şi tu ai o obligaţie în faţa lui Dumnezeu: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“. — Efeseni 6:1–3.

În plus, fuga de acasă nu rezolvă nimic. „Fuga îţi creează doar mai multe probleme“, apreciază Amy, care a fugit de acasă la vîrsta de 14 ani. Margaret O. Hyde, în cartea sa My Friend Wants to Run Away, spune: „Unii dintre fugari reuşesc într-adevăr să obţină un loc de muncă şi pot să se întreţină. Pentru majoritatea dintre ei însă, viaţa este mai grea decît era înainte de a pleca de-acasă“. Iar revista ’Teen consemnează: „Adolescenţii nu găsesc libertatea pe străzi. În schimb, găsesc alţi fugari sau tineri alungaţi — ca şi ei — trăind în clădiri abandonate, unde nu sînt ocrotiţi de violatori sau agresori. Ei mai întîlnesc o mulţime de oameni ale căror afaceri murdare constau în a-i exploata pe cei tineri, iar adolescenţii fugari sînt o pradă uşoară“.

Ca fugară, Amy şi-a găsit un „prieten“ de 22 de ani care i-a cerut ca plată pentru adăpost „să aibă relaţii sexuale cu el şi cu nouă prieteni de-ai lui“. De asemenea, ea „se îmbăta şi lua multe droguri“. O altă fată, pe nume Sandi, a fugit de acasă fiindcă bunicul ei  adoptiv o agresase. Ea a devenit o prostituată care trăia pe străzi şi dormea pe băncile din parcuri sau oriunde putea. Aceste cazuri sînt tipice pentru mulţi fugari.

Majoritatea fugarilor nu au o calificare care să le permită să găsească un loc de muncă. De obicei, ei nu au nici actele necesare: certificat de naştere, certificat de asigurare socială, domiciliu stabil. „A trebuit să fur şi să cerşesc, spune Luis, dar mai ales să fur, pentru că nimeni nu-ţi dă nimic.“ Cam 60 la sută dintre fugari sînt fete, dintre care multe se întreţin prin prostituţie. Profesioniştii în pornografie, traficanţii de droguri şi proxeneţii frecventează staţiile de autobuz căutînd fugari pentru a-i exploata. Ei le pot oferi acestor tineri înfricoşaţi un loc de dormit şi hrană. Ei le pot oferi chiar ceea ce le lipsea acasă: sentimentul că sînt iubiţi.

Cu timpul însă, asemenea „binefăcători“ îşi cer plata. Şi aceasta poate consta în a lucra pentru ei ca prostituate, a se implica în perversiuni sexuale sau în a poza pentru fotografii pornografice. Nu este de mirare că mulţi fugari sfîrşesc prin a fi grav vătămaţi sau chiar prin a-şi pierde viaţa!

Este preferabil deci să depui orice efort — şi aceasta înseamnă mai mult decît o singură încercare — ca să vorbeşti cu părinţii tăi. Mărturiseşte-le ce simţi şi ce se întîmplă cu tine (vezi capitolele 2 şi 3). În caz de abuz fizic sau sexual poate fi necesar ajutor din afară.

Oricare ar fi situaţia, vorbeşte, nu fugi. Chiar dacă viaţa acasă nu este ideală, ţine minte că lucrurile pot sta şi mai rău cînd eşti fugar.

[Legenda fotografiilor de la pagina 59]

Deprinderile casnice, necesare pentru a trăi pe cont propriu, pot fi învăţate acasă