Salt la conţinut

Salt la cuprins

Închinarea adevărată se extinde în întreaga lume

Închinarea adevărată se extinde în întreaga lume

 Capitolul douăzeci şi unu

Închinarea adevărată se extinde în întreaga lume

Isaia 60:1–22

1. Ce mesaj încurajator conţine capitolul 60 din Isaia?

CAPITOLUL 60 din cartea Isaia seamănă cu o dramă emoţionantă. În primele versete, atenţia ne este atrasă de o scenă înduioşătoare. Mai multe evenimente se succed cu rapiditate conducându-ne spre un final impresionant. Capitolul descrie într-un limbaj expresiv restabilirea închinării adevărate în Ierusalimul antic şi extinderea ei pe întregul pământ în zilele noastre. Mai mult decât atât, acest capitol vorbeşte despre binecuvântările eterne rezervate tuturor închinătorilor loiali ai lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi poate avea un rol în împlinirea acestei fascinante părţi din profeţia lui Isaia. Să o examinăm deci cu atenţie!

Lumina străluceşte în întuneric

2. Ce poruncă primeşte o femeie care zace în întuneric, şi de ce trebuie să se supună ea fără întârziere?

2 Cuvintele introductive din acest capitol al cărţii Isaia sunt adresate unei femei aflate în suferinţă. Din câte se pare, ea stă culcată pe pământ într-un întuneric dens. Deodată, întunericul e străpuns de lumină, iar Iehova îi spune prin intermediul lui Isaia: „Ridică-te, o, femeie, răspândeşte lumină, deoarece lumina ta a venit şi peste tine a strălucit gloria lui Iehova“ (Isaia 60:1, NW). „Femeia“ figurativă trebuie să se ridice în picioare şi să reflecte gloria lui Dumnezeu! De ce trebuie să facă ea lucrul acesta fără întârziere? Profeţia  continuă astfel: „Căci iată, întunericul va acoperi pământul şi negură mare popoarele; dar DOMNUL va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine“ (Isaia 60:2). „Femeia“ trebuie să ‘răspândească lumină’ pentru cei aflaţi în jurul ei care bâjbâie încă în întuneric. Cu ce rezultat? „Şi naţiuni vor veni cu siguranţă la lumina ta şi regi la strălucirea luminii tale“ (Isaia 60:3, NW). Aceste cuvinte introductive constituie tema, care va fi analizată mai în detaliu în versetele următoare, şi anume: extinderea închinării adevărate pe tot pământul!

3. a) Cine este „femeia“? b) De ce zăcea „femeia“ în întuneric?

3 Deşi vorbeşte despre evenimente viitoare, Iehova îi spune „femeii“ că lumina ei „a venit“. Lucrul acesta arată că profeţia se va împlini cu siguranţă. „Femeia“ la care se face referire aici este Sionul, sau Ierusalimul, capitala lui Iuda (Isaia 52:1, 2; 60:14). Ierusalimul reprezintă întreaga naţiune. Când are loc prima împlinire a acestei profeţii, „femeia“ este găsită în întuneric, unde a stat de când Ierusalimul a fost distrus în 607 î.e.n. Totuşi, în 537 î.e.n., o rămăşiţă fidelă de evrei exilaţi s-au întors la Ierusalim şi au restabilit închinarea pură. În cele din urmă, Iehova a făcut ca lumina sa să strălucească peste această „femeie“, iar poporul său restabilit a devenit o sursă de lumină în mijlocul naţiunilor aflate în întuneric spiritual.

O împlinire mai mare

4. Cine de pe pământ reprezintă astăzi „femeia“, şi la cine se aplică, prin extensie, cuvintele profetice?

4 Aceste cuvinte profetice ne interesează nu numai pentru împlinirea pe care au avut-o asupra Ierusalimului din vechime. Astăzi „femeia“ cerească a lui Iehova este reprezentată  pe pământ de „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16). De-a lungul existenţei sale, de la Penticosta din 33 e.n. până în prezent, această naţiune spirituală a ajuns să numere în total 144 000 de membri unşi cu spirit, „care au fost cumpăraţi de pe pământ“ cu perspectiva de a guverna cu Cristos în cer (Revelaţia 14:1, 3). Împlinirea modernă a capitolului 60 din Isaia se concentrează asupra creştinilor unşi care trăiesc pe pământ în timpul ‘ultimelor zile’ (2 Timotei 3:1). Profeţia se aplică prin extensie şi la însoţitorii acestora, ‘marea mulţime’ de „alte oi“. — Revelaţia 7:9; Ioan 10:11, 16.

5. Când a zăcut în întuneric rămăşiţa Israelului lui Dumnezeu, şi când a strălucit peste ea lumina lui Iehova?

5 Pentru scurt timp, la începutul secolului al XX-lea, cei din Israelul lui Dumnezeu care se aflau atunci pe pământ au stat, figurat vorbind, culcaţi în întuneric. La sfârşitul primului război mondial ei se aflau în starea descrisă în mod simbolic în cartea Revelaţia: cadavrele lor zăceau „pe strada principală a marelui oraş care, în sens spiritual, se numeşte Sodoma şi Egipt“ (Revelaţia 11:8). În 1919 însă, Iehova a făcut să strălucească lumina sa peste ei. Ca urmare a acestui fapt, ei s-au ridicat în picioare şi au reflectat lumina lui Dumnezeu, proclamând fără teamă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. — Matei 5:14–16; 24:14.

6. Cum a reacţionat lumea în general la mesajul despre prezenţa în calitate de rege a lui Isus, dar cine au fost cei atraşi la lumina lui Iehova?

6 Influenţată de Satan, căpetenia „conducătorilor mondiali ai acestui întuneric“, omenirea în general a refuzat să ia în considerare mesajul despre prezenţa în calitate de rege a lui Isus Cristos, „lumina lumii“ (Efeseni 6:12; Ioan 8:12; 2 Corinteni 4:3, 4). Cu toate acestea, milioane de oameni au fost atraşi la lumina lui Iehova, între aceştia fiind „regi“  (cei ce au devenit moştenitori unşi ai Regatului ceresc) şi „naţiuni“ (marea mulţime de alte oi).

Extinderea, un motiv de bucurie

7. Ce privelişte emoţionantă vede „femeia“?

7 Dezvoltând tema formulată în Isaia 60:3, Iehova îi dă „femeii“ o altă poruncă: „Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte!“ „Femeia“ dă ascultare poruncii. O privelişte emoţionantă îi apare înaintea ochilor: copiii ei se întorc acasă! „Toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe“ (Isaia 60:4). Din 1919, când Regatul a început să fie proclamat la scară mondială, mii de ‘fii’ şi ‘fiice’ unse s-au alăturat Israelului lui Dumnezeu. În felul acesta, Iehova a luat măsuri pentru a completa numărul profeţit de 144 000 al celor ce vor guverna cu Cristos. — Revelaţia 5:9, 10.

8. Ce motiv de bucurie are Israelul lui Dumnezeu din 1919?

8 Această creştere a fost un motiv de bucurie. „Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci belşugul mării se va întoarce spre tine şi bogăţia popoarelor va veni la tine“ (Isaia 60:5). Strângerea celor unşi pe parcursul anilor ’20 şi ’30 i-a adus multă bucurie Israelului lui Dumnezeu. Dar ei au mai avut un motiv să se bucure. Îndeosebi de la jumătatea anilor ’30, oameni care cândva făcuseră parte din „marea“ omenirii înstrăinate de Dumnezeu au ieşit din toate naţiunile pentru a se alătura în închinare Israelului lui Dumnezeu (Isaia 57:20; Hagai 2:7). Aceştia nu îi mai slujesc lui Dumnezeu fiecare în felul lui. Dimpotrivă, ei vin la „femeia“ lui Dumnezeu şi devin membri ai turmei unite a lui Iehova. Drept urmare, toţi slujitorii lui Dumnezeu iau parte la extinderea închinării adevărate.

 Naţiuni se îndreaptă spre Ierusalim

9, 10. Cine sunt cei care se văd venind spre Ierusalim, şi cum îi primeşte Iehova?

9 Pentru a descrie această extindere, Iehova foloseşte ilustrări pe care contemporanii lui Isaia le pot înţelege cu uşurinţă. De pe Muntele Sion, de unde se putea vedea mai bine, „femeia“ priveşte cu atenţie mai întâi spre est. Ce vede ea? „Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi din Efa; vor veni toţi din Seba, aducând aur şi tămâie, şi vor vesti laudele DOMNULUI“ (Isaia 60:6). Caravanele de cămile ale negustorilor ambulanţi din diferite triburi merg agale pe drumurile care duc la Ierusalim (Geneza 37:25, 28; Judecătorii 6:1, 5; 1 Împăraţi 10:1, 2). Cămilele „inundă“ regiunea asemenea unei revărsări de ape! Caravanele aduc daruri scumpe, în semn că negustorii vin cu intenţii paşnice. Aceştia vor să i se închine lui Iehova şi să-i dea cele mai valoroase lucruri ale lor.

10 Dar nu vin numai negustori. „Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta.“ Într-adevăr, la Ierusalim vin şi triburi de păstori. Ei aduc daruri din bunurile lor cele mai de preţ — turmele de oi — şi se oferă să slujească. Cum îi va primi Iehova? Iată ce spune el: „Se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie şi voi înfrumuseţa casa slavei Mele“ (Isaia 60:7). Iehova primeşte darurile lor, care vor fi folosite în închinarea pură. — Isaia 56:7; Ieremia 49:28, 29.

11, 12. a) Ce vede „femeia“ când îşi îndreaptă privirea spre vest? b) De ce se grăbesc atât de mulţi spre Ierusalim?

11 Iehova îi porunceşte „femeii“ să privească spre vest, după care o întreabă: „Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?“ Iehova însuşi răspunde: „Căci insulele Mă vor aştepta pe Mine şi corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe  fiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele DOMNULUI, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te-a preamărit“. —Isaia 60:8, 9.

12 Imaginaţi-vă că staţi alături de această „femeie“ şi priviţi cu atenţie spre vest, spre Marea cea Mare. Ce vedeţi? Pe luciul apei pluteşte în depărtare un nor format din mici pete albicioase. De la distanţă seamănă cu nişte păsări, dar, pe măsură ce se apropie, vă daţi seama că sunt corăbii care înaintează cu toate pânzele ridicate. Corăbiile vin „de departe“ (Isaia 49:12) *. Înaintând cu viteză spre Sion, ele sunt atât de multe, încât par a fi un stol de porumbei voiajori în drum spre casă. De ce vin corăbiile în mare grabă? Pentru că sunt nerăbdătoare să dea jos încărcătura de închinători ai lui Iehova care vin din porturi aflate la mari distanţe. Într-adevăr, toţi noii veniţi — atât israeliţi, cât şi străini, din est sau din vest, din ţări apropiate sau îndepărtate — se grăbesc să meargă la Ierusalim pentru a se dedica complet numelui lui Iehova, Dumnezeul lor. — Isaia 55:5.

13. Cine sunt în zilele noastre „fiii“ şi „fiicele“, şi pe cine reprezintă „bogăţia popoarelor“?

13 Ce imagine plină de forţă găsim în Isaia 60:4–9! Aici este prezentată extinderea la scară mondială care are loc de când „femeia“ lui Iehova a început să răspândească lumină în întunericul acestei lumi! Mai întâi vin „fiii“ şi „fiicele“ Sionului ceresc, cei ce au devenit creştini unşi. În 1931, ei s-au identificat în mod public ca Martori ai lui Iehova. Apoi un nor de oameni umili, „bogăţia popoarelor“ şi „belşugul  mării“, s-au grăbit să i se alăture rămăşiţei fraţilor lui Cristos. * Astăzi, toţi aceşti slujitori ai lui Iehova care vin din cele patru colţuri ale pământului şi care provin din toate categoriile sociale se alătură Israelului lui Dumnezeu, aducându-i laude Suveranului lor Domn, Iehova, şi preamărind numele Său, cel mai măreţ nume din întregul univers.

14. Ce se înţelege prin faptul că noii veniţi „se suie pe altarul“ lui Dumnezeu?

14 Ce înseamnă însă că noii veniţi dintre popoare „se vor sui pe altarul“ lui Dumnezeu? Pe altar se puneau jertfele. Apostolul Pavel a folosit o expresie care face referire la jertfe când a scris: „Vă implor . . . să vă prezentaţi corpurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: un serviciu sacru cu capacitatea voastră de a raţiona“ (Romani 12:1). Creştinii adevăraţi sunt gata să facă sacrificii (Luca 9:23, 24). Ei îşi folosesc timpul, energia şi talentele pentru a promova închinarea pură (Romani 6:13). Procedând astfel, ei îi oferă lui Dumnezeu jertfe de laudă plăcute (Evrei 13:15). Cât de încurajator este faptul că milioane de închinători ai lui Iehova de astăzi, tineri şi vârstnici, îşi pun dorinţele personale pe un loc secundar acordând prioritate intereselor Regatului lui Dumnezeu! Ei manifestă un autentic spirit de sacrificiu de sine. — Matei 6:33; 2 Corinteni 5:15.

Noii veniţi iau parte la extindere

15. a) Cum a manifestat Iehova îndurare faţă de străini în vechime? b) În timpurile moderne, cum iau parte „străinii“ la „zidirea“ închinării adevărate?

15 Cei nou-veniţi îşi oferă atât serviciile, cât şi bunuri materiale pentru a o ajuta pe „femeia“ lui Iehova. „Străinii îţi  vor zidi zidurile şi regii lor îţi vor sluji; căci în indignarea mea te voi fi lovit, dar în bunăvoinţa mea mă voi îndura sigur de tine“ (Isaia 60:10, NW). Iehova a manifestat îndurare în secolul al VI-lea î.e.n., când străinii au luat parte la lucrările de construcţie din Ierusalim (Ezra 3:7; Neemia 3:26). În împlinirea mai mare din zilele noastre, „străinii“, sau marea mulţime, ajută rămăşiţa unsă să „zidească“ închinarea adevărată. Ei îi ajută pe cei cu care studiază Biblia să cultive calităţi creştine, zidind astfel congregaţiile creştine şi consolidând „zidurile“ organizaţiei lui Iehova, asemănate aici cu zidurile unei cetăţi (1 Corinteni 3:10–15). Ei zidesc şi în sens literal, lucrând din greu la construirea de Săli ale Regatului, Săli de congrese şi filiale ale Watch Tower Society. Astfel ei li se alătură fraţilor lor unşi îngrijindu-se de necesităţile organizaţiei lui Iehova aflate într-o continuă creştere. — Isaia 61:5.

16, 17. a) Cum au fost ţinute deschise „porţile“ organizaţiei lui Dumnezeu? b) Cum au slujit unii „regi“ Sionului? c) Ce se va întâmpla cu cei ce încearcă să închidă „porţile“ pe care Iehova vrea să le lase deschise?

16 În fiecare an, ca urmare a programului de zidire spirituală, sute de mii de ‘străini’ încep să se asocieze cu organizaţia lui Iehova, calea fiind deschisă încă pentru mulţi alţii. Iehova spune: „Porţile tale vor sta mereu deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor şi împăraţii lor cu suita lor [şi regii lor se vor afla în frunte, NW]“ (Isaia 60:11). Dar cine sunt „regii“ care s-au aflat în frunte când au fost aduse în Sion resursele naţiunilor? În antichitate, Iehova a mişcat inima unor conducători ca să intre în „slujba“ Sionului. Cirus, de exemplu, a luat iniţiativa să-i trimită pe evrei înapoi la Ierusalim pentru a reconstrui templul. Mai târziu, Artaxerxes a contribuit cu bani şi bunuri materiale şi l-a trimis pe Neemia să reconstruiască  zidurile Ierusalimului (Ezra 1:2, 3; Neemia 2:1–8). Cu adevărat, „inima împăratului este ca un râu de apă în mâna DOMNULUI“ (Proverbele 21:1) Dumnezeul nostru poate să-i determine chiar şi pe conducătorii puternici să acţioneze în armonie cu voinţa sa.

17 În timpurile moderne mulţi „regi“, sau autorităţi laice, au încercat să închidă „porţile“ organizaţiei lui Iehova.  Cu toate acestea, unii au slujit Sionului luând decizii datorită cărora „porţile“ au rămas deschise (Romani 13:4). În 1919, autorităţile laice i-au eliberat pe Joseph Rutherford şi pe colaboratorii lui, care fuseseră închişi pe nedrept (Revelaţia 11:13). Guvernele omeneşti ‘au înghiţit’ potopul de persecuţii dezlănţuit de Satan după azvârlirea lui din cer (Revelaţia 12:16). Unele guverne au promovat toleranţa  religioasă, uneori special în favoarea Martorilor lui Iehova. Acest fel de slujire le-a uşurat mulţimilor de oameni umili intrarea pe „porţile“ deschise ale organizaţiei lui Iehova. Dar ce se poate spune despre împotrivitorii care încearcă să închidă aceste „porţi“? Ei nu vor reuşi niciodată. Cu referire la ei, Iehova spune: „Neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji vor pieri şi neamurile acelea vor fi în totul ruinate“ (Isaia 60:12). Toţi cei ce luptă împotriva „femeii“ lui Dumnezeu — fie persoane, fie organizaţii — vor fi distruşi în final în apropiatul război de la Armaghedon. — Revelaţia 16:14, 16.

18. a) Ce se înţelege prin promisiunea potrivit căreia în Israel vor creşte arbori maiestuoşi? b) Ce este „locul picioarelor“ lui Iehova în zilele noastre?

18 După acest avertisment, profeţia vorbeşte din nou despre bucurie şi prosperitate. Iehova îi spune „femeii“ sale: „Gloria Libanului va veni la tine, ienupărul, frasinul şi chiparosul, în acelaşi timp, pentru a înfrumuseţa locul sanctuarului meu; şi eu voi glorifica locul picioarelor mele“ (Isaia 60:13, NW). Arborii maiestuoşi simbolizează frumuseţea şi rodnicia (Isaia 41:19; 55:13). Cuvântul „sanctuar“ şi expresia „locul picioarelor mele“ din acest verset se referă la templul din Ierusalim (1 Cronici 28:2; Psalmul 99:5). Cu toate acestea, apostolul Pavel a explicat că templul din Ierusalim a fost o reprezentare simbolică, prefigurând un templu spiritual mai mare, care reprezintă măsurile luate pentru a ne putea apropia de Dumnezeu în închinare pe baza jertfei lui Cristos (Evrei 8:1–5; 9:2–10, 23). Astăzi Iehova glorifică ‘locul picioarelor sale’, sau curţile pământeşti ale acestui mare templu spiritual. Acestea devin atât de atrăgătoare, încât oameni din toate naţiunile vin să ia parte la închinarea adevărată adusă aici. — Isaia 2:1–4; Hagai 2:7.

19. Ce vor fi obligaţi împotrivitorii să recunoască, şi când vor face ei în cele din urmă lucrul acesta?

 19 Îndreptându-şi din nou atenţia spre împotrivitori, Iehova spune: „Fiii celor ce te-au întristat vor veni plecaţi înaintea ta şi toţi cei care te dispreţuiau vor veni să se plece la picioarele tale; şi te vor numi «Cetatea DOMNULUI [oraşul lui Iehova, NW]», «Sionul Sfântului lui Israel»“ (Isaia 60:14). Văzând marea creştere şi modul de viaţă superior de care se bucură poporul lui Dumnezeu graţie binecuvântării sale, unii împotrivitori vor fi obligaţi să se plece înaintea „femeii“ şi să o cheme în ajutor. Lucrul acesta înseamnă că ei vor fi obligaţi să recunoască — în cele din urmă, la Armaghedon — că rămăşiţa unsă şi însoţitorii ei sunt cu adevărat reprezentanţii organizaţiei cereşti a lui Dumnezeu, „oraşul lui Iehova, Sionul Sfântului lui Israel“.

Foloseşte resursele disponibile

20. Cum se schimbă complet situaţia „femeii“?

20 Cât de mult se schimbă situaţia „femeii“ lui Dumnezeu. Iehova spune: „De unde erai părăsită şi privită cu ură, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veşnică, o bucurie din generaţie în generaţie. Vei suge laptele popoarelor, vei suge sânul împăraţilor; şi vei şti astfel că Eu sunt DOMNUL, Mântuitorul [Salvatorul, NW] tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov“. — Isaia 60:15, 16.

21. a) Cum devine Ierusalimul antic „o podoabă“? b) Ce binecuvântări a revărsat Iehova peste slujitorii săi începând din 1919, şi cum au supt ei „laptele popoarelor“?

21 Figurat vorbind, timp de 70 de ani, Ierusalimul antic nu a mai existat pe harta lumii ‘şi nimeni nu a trecut prin el’. Începând însă din 537 î.e.n., Iehova a repopulat oraşul, făcându-l „o podoabă“. În mod asemănător, spre sfârşitul primului război mondial, Israelul lui Dumnezeu a trecut  printr-o perioadă de pustiire, în care s-a simţit complet ‘părăsit’. Dar, în 1919, Iehova i-a răscumpărat din captivitate pe slujitorii săi unşi şi, începând de atunci, el i-a binecuvântat cu o creştere fără precedent şi cu prosperitate spirituală. Poporul lui a supt „laptele popoarelor“, folosind pentru promovarea închinării adevărate resursele materiale ale naţiunilor. De exemplu, folosirea cu înţelepciune a tehnologiei moderne a făcut posibilă traducerea şi publicarea Bibliilor şi a literaturii biblice în sute de limbi. Drept urmare, în fiecare an, sute de mii de persoane studiază Biblia cu Martorii lui Iehova şi ajung să înţeleagă că Iehova, prin Cristos, este Salvatorul şi Răscumpărătorul lor. — Faptele 5:31; 1 Ioan 4:14.

Progres în privinţa organizării

22. Ce progres special a promis Iehova?

22 Creşterea numerică a poporului lui Iehova este însoţită de progres în materie de organizare. Iată ce spune Iehova: „În loc de bronz voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, bronz, şi în loc de pietre, fier. Voi pune peste tine ca administratori pacea, şi ca domnitori, dreptatea“ (Isaia 60:17). Înlocuirea bronzului cu aurul este o îmbunătăţire, şi acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte materiale menţionate aici. În armonie cu aceasta, pe parcursul zilelor din urmă, poporul lui Iehova a cunoscut o permanentă îmbunătăţire a modului său de organizare.

23, 24. Ce progrese în materie de organizare a cunoscut poporul lui Iehova începând din 1919?

23 Până în 1919, congregaţiile aveau bătrâni şi diaconi care erau aleşi în mod democratic prin vot. Începând din acel an, în fiecare congregaţie a fost numit în mod teocratic un  director al serviciului pentru a supraveghea activităţile legate de serviciul de predicare. Au existat însă situaţii în care unii bătrâni aleşi prin vot au refuzat să colaboreze cu directorul serviciului. Însă, în 1932, lucrurile s-au schimbat. Prin intermediul revistei Turnul de veghere, membrii congregaţiilor au primit instrucţiuni să nu-i mai aleagă pe bătrâni şi pe diaconi prin vot. Aceştia urmau să aleagă prin vot un comitet pentru serviciu care să lucreze împreună cu directorul serviciului. Acest pas a însemnat un progres considerabil.

24 În 1938, când s-a stabilit ca toţi slujitorii din congregaţie să fie numiţi în mod teocratic, în organizaţie a fost adus mai mult „aur“. Supravegherea congregaţiei a fost încredinţată unui serv de grupă (care mai târziu s-a numit serv de congregaţie) şi mai multor slujitori care îl ajutau, toţi fiind numiţi sub supravegherea ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45–47). * Însă, în 1972, s-a înţeles că modelul biblic era ca fiecare congregaţie să fie supravegheată de un corp de bătrâni, nu de un singur om (Filipeni 1:1). Au urmat alte schimbări atât la nivel de congregaţie, cât şi la nivelul Corpului de Guvernare. De pildă, la 7 octombrie 2000, s-a anunţat că anumiţi membri ai Corpului de Guvernare s-au retras în mod voluntar din consiliile de administraţie ale Watch Tower Society of Pennsylvania şi ale celorlalte asociaţii afiliate. În felul acesta, Corpul de Guvernare, care reprezintă „sclavul fidel şi prevăzător“, poate să acorde mai multă atenţie supravegherii spirituale a ‘congregaţiei lui Dumnezeu’ şi a colaboratorilor ei, alte oi (Faptele 20:28). Toate aceste schimbări au adus îmbunătăţiri, întărind organizaţia lui Iehova şi binecuvântându-i pe închinătorii lui.

25. Cui s-au datorat progresele de natură organizatorică ale poporului lui Iehova, şi care au fost foloasele?

 25 Cui se datorează aceste îmbunătăţiri? Sunt ele rezultatul aptitudinilor organizatorice sau al ingeniozităţii unor oameni? Nu, întrucât Iehova a spus: „Voi aduce aur“. Aceste progrese sunt rezultatul îndrumării divine. Întrucât se supun îndrumării lui Iehova şi fac schimbări, slujitorii săi au parte de mari foloase. În mijlocul lor domneşte pacea, iar iubirea de dreptate îi îmboldeşte să-i slujească lui Iehova.

26. Ce trăsătură care îi caracterizează pe adevăraţii creştini au observat chiar şi împotrivitorii?

26 Pacea lui Dumnezeu îi transformă pe cei care o au. Iată ce promite Iehova: „Nu se va mai auzi vorbindu-se de violenţă în ţara ta, nici de devastare şi ruină în ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale «Mântuire» [Salvare, NW] şi porţile tale «Laud㻓 (Isaia 60:18). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Chiar şi împotrivitorii recunosc că pacea este un semn distinctiv al adevăraţilor creştini (Mica 4:3). Această pace pe care Martorii lui Iehova o au cu Dumnezeu şi pacea care există între ei fac din fiecare întrunire creştină o adevărată oază de înviorare într-o lume violentă (1 Petru 2:17). Ea este o anticipare a păcii care va exista din abundenţă când toţi locuitorii pământului vor fi „persoane învăţate de Iehova“. — Isaia 11:9; 54.13, NW.

Lumina glorioasă a aprobării divine

27. Ce lumină străluceşte în permanenţă peste „femeia“ lui Iehova?

27 Lumina intensă care străluceşte peste Ierusalim este descrisă de Iehova în felul următor: „Nu soarele îţi va mai fi lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci DOMNUL va fi lumina ta veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va  mai retrage; căci DOMNUL va fi lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi“ (Isaia 60:19, 20). Iehova va fi în continuare ‘o lumină veşnică’ pentru „femeia“ lui. El nu va „asfinţi“ niciodată ca soarele şi nici nu ‘se va retrage’ ca luna. * Permanenta lui aprobare este asemănată cu o lumină care străluceşte peste creştinii unşi, reprezentanţii umani ai „femeii“ lui Dumnezeu. Creştinii unşi, împreună cu marea mulţime, se bucură de o lumină spirituală atât de strălucitoare, încât nici cel mai dens întuneric ce ar putea exista pe scena economică sau politică a lumii nu îi va putea reduce intensitatea. Ei au încredere că viitorul pe care Iehova l-a pregătit pentru ei este luminos. — Romani 2:7; Revelaţia 21:3–5.

28. a) Ce promisiune se face cu privire la locuitorii repatriaţi ai Ierusalimului? b) Ce au luat în stăpânire creştinii unşi în 1919? c) Cât timp vor stăpâni ţara cei drepţi?

28 În continuare, Iehova spune despre locuitorii Ierusalimului: „Nu vor mai fi decât oameni drepţi în poporul tău: ei vor stăpâni pământul [vor lua în stăpânire ţara, NW] pe vecie, ca lăstar plantat de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să pot fi slăvit“ (Isaia 60:21). Când s-a întors din Babilon, Israelul natural ‘a luat în stăpânire ţara’. Dar pentru evrei, „pe vecie“ a însemnat până în secolul I e.n., când armatele romane au distrus Ierusalimul şi statul iudaic. În 1919, rămăşiţa creştinilor unşi a ieşit din captivitatea spirituală şi a luat în stăpânire o ţară spirituală (Isaia 66:8). În această ţară, sau  domeniu de activitate, există un paradis spiritual a cărui prosperitate nu va avea sfârşit. Spre deosebire de Israelul antic, Israelul spiritual ca grup nu se va dovedi infidel. În plus, profeţia lui Isaia va avea şi o împlinire literală atunci când pământul va deveni un paradis literal în care va fi „belşug de pace“. Atunci oamenii drepţi cu speranţă pământească vor stăpâni pământul pentru totdeauna. — Psalmul 37:11, 29.

29, 30. Cum a devenit „cel mic“ o mie?

29 În încheierea capitolului 60 din Isaia se găseşte o promisiune solemnă, pentru împlinirea căreia Iehova garantează cu propriul său nume. El spune: „Cel mai mic se va face o mie şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, DOMNUL, voi grăbi aceste lucruri, la timpul lor“ (Isaia 60:22). În 1919, când cei unşi care fuseseră împrăştiaţi şi-au reluat activitatea, ei erau „cel mic“. * Dar numărul lor a crescut pe măsură ce au fost strânşi şi ultimii israeliţi spirituali. Şi odată cu strângerea marii mulţimi a avut loc o creştere uluitoare.

30 În scurt timp, multe persoane sincere au fost atrase de pacea şi dreptatea din mijlocul poporului lui Dumnezeu, astfel încât „cel mic“ a devenit literalmente „un neam puternic“. În prezent, acesta este mai numeros decât populaţia multor state suverane din lume. Este cât se poate de limpede că Iehova, prin intermediul lui Isus Cristos, dirijează lucrarea Regatului şi o ‘grăbeşte’. Cât de emoţionant este să vedem extinderea la scară mondială a închinării adevărate şi să luăm parte la ea! Într-adevăr, este o mare bucurie să vedem cum această creştere îi aduce glorie lui Iehova, care a profeţit aceste lucruri cu mult timp înainte.

[Note de subsol]

^ par. 12 Se pare că Tarsisul se afla pe teritoriul Spaniei de astăzi. Însă, potrivit unor lucrări de referinţă, expresia „corăbiile din Tarsis“ se referă la acel tip de corăbii — „vase cu catargul înalt care mergeau pe oceane“ — special „proiectate ca să navigheze până în Tarsis“, cu alte cuvinte, corăbii care puteau să străbată mari distanţe pentru a ajunge în porturi îndepărtate. — 1 Împăraţi 22:48.

^ par. 13 Cu toate că şi înainte de 1930 au existat creştini activi şi zeloşi, cu speranţă pământească — care slujeau alături de Israelul lui Dumnezeu —, numărul lor a crescut simţitor în anii ’30.

^ par. 24 Pe timpul acela, congregaţiile erau numite comunităţi.

^ par. 27 Apostolul Ioan foloseşte un limbaj asemănător când descrie „Noul Ierusalim“, pe cei 144 000 în glorie cerească (Revelaţia 3:12; 21:10, 22–26). Această descriere este potrivită deoarece „Noul Ierusalim“ îi reprezintă pe toţi membrii Israelului lui Dumnezeu după ce aceştia primesc răsplata cerească şi devin împreună cu Isus Cristos partea cea mai importantă a „femeii“ lui Dumnezeu, „Ierusalimul de sus“. — Galateni 4:26.

^ par. 29 În 1918, media celor ce au luat parte în fiecare lună la predicarea cuvântului a fost sub 4 000.

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 305]

„Femeii“ i se porunceşte să se „ridice“

[Legenda ilustraţiei de la paginile 312, 313]

„Corăbiile din Tarsis“ aduc încărcătura lor de închinători ai lui Iehova