Salt la conţinut

Salt la cuprins

O planetă extraordinară

O planetă extraordinară

 Capitolul 10

O planetă extraordinară

1, 2. Ce spun cu privire la Pămînt unii observatori ai acestuia?

PLANETA noastră‚ Pămîntul‚ este într-adevăr o minune‚ un magnific şi rar giuvaer în spaţiu. Astronauţii au spus că Pămîntul‚ cu cerul său albastru şi cu norii săi albi‚ este „într-adevăr planeta cea mai atrăgătoare“.⁠1

2 Dar ea este mult mai mult decît numai o planetă frumoasă. Conform afirmaţiei lui Lewis Thomas‚ redactor la revista Discover‚ „cea mai mare dintre toate enigmele cosmologice şi ştiinţifice care scapă tuturor tentativelor noastre de-a o elucida‚ este Pămîntul“. Şi el adaugă: „Noi abia acum am început să înţelegem cît este el de uimitor şi minunat; el ne provoacă stupefacţie; în albastrul său veşmînt atmosferic‚ este cea mai uluitoare dintre planetele care gravitează în jurul soarelui; Pămîntul îşi fabrică şi îşi respiră propriul său oxigen‚ fixează în sol azotul din aer‚ determinîndu-şi el însuşi climatul.“⁠2

3. Ce afirmă o carte referitor la Pămînt şi de ce?

3 Un alt aspect foarte interesant constă în faptul că‚ dintre toate planetele sistemului solar‚ Pămîntul este unica planetă pe care savanţii au găsit viaţă‚ care se manifestă într-o abundentă şi minunată diversitate de organisme microscopice‚ insecte‚ plante‚ peşti‚ păsări‚ animale şi oameni. Ba mai mult‚ el este un imens şi bogat depozit‚ care adăposteşte tot ceea ce este necesar întreţinerii acestei vieţi infinit de variate. Pe bună dreptate scrie cartea The Earth (Pămîntul) despre planeta noastră că „Pămîntul este minunea universului‚ o sferă unică“.⁠3

4. Ce ilustrare se poate folosi pentru a scoate în evidenţă caracterul unic al pămîntului şi la ce concluzie se ajunge în mod inevitabil?

 4 Să ilustrăm caracterul unic al pămîntului: Imaginaţi-vă că v-aţi afla într-un deşert arid‚ fără nici cea mai mică urmă de viaţă. Deodată‚ aţi descoperi o casă splendidă şi perfect dotată cu aer condiţionat‚ încălzire‚ instalaţii sanitare şi curent electric; cu frigiderul şi cămările pline de alimente‚ iar în pivniţă rezervoare cu ţiţei şi tot felul de provizii stocate. Să presupunem că aţi întreba atunci pe cineva dintre cei prezenţi de unde provin toate aceste lucruri într-un deşert atît de arid. Cum aţi reacţiona dacă vi s-ar răspunde: „Acestea au apărut aşa‚ din întîmplare.“ Aţi crede lucrul acesta? Sau v-aţi gîndi mai degrabă că cineva a făcut proiectul casei şi a construit-o?

5. Care ilustrare biblică se potriveşte foarte bine pămîntului?

5 Toate celelalte planete explorate de către savanţi s-au dovedit a fi lipsite de viaţă. În schimb‚ aceasta abundă pe pămînt‚ unde este întreţinută de către diferite cicluri foarte complexe‚ care furnizează lumina‚ aerul‚ căldura‚ apa şi alimentele‚ şi toate acestea într-un echilibru perfect. Nu este oare aceasta dovada că el a fost construit în mod special pentru a găzdui viaţa‚ asemenea unei magnifice locuinţe? Este deci foarte logic să afirmăm şi noi împreună cu unul dintre scriitorii Bibliei: „Orice casă este construită de către cineva dar cel  care a construit toate lucrurile este Dumnezeu.“ Da‚ pămîntul‚ „casa“ infinit mai vastă şi mai uimitoare‚ presupune neapărat existenţa unui creator şi constructor extrem de inteligent‚ Dumnezeu. — Evrei 3:4.

6. Cum recunosc unii că pămîntul dezvăluie existenţa unui proiect inteligent?

6 Cu cît mai mult cercetează savanţii pămîntul şi viaţa pe care acesta o adăposteşte‚ cu atît mai mult îşi dau seama că toate acestea au fost minunat concepute. Unul dintre redactorii revistei Scientific American îşi exprima uimirea prin cuvintele: „Cînd examinăm universul şi determinăm numeroasele accidente fizice şi astronomice care s-au produs spre folosul nostru‚ sîntem tentaţi să conchidem că universul a trebuit să ştie că noi vom exista.“⁠4 Iar Science News admite: „Se pare că astfel de condiţii‚ atît de particulare şi de precise‚ nu au putut apărea deloc din întîmplare.“⁠5

Distanţa optimă dintre pămînt şi soare

7. Cum primeşte pămîntul de la soare exact cantitatea de energie de care are nevoie‚ sub formă de lumină şi căldură?

7 Pentru ca viaţa să fie posibilă pe pămînt‚ acesta trebuia să îndeplinească anumite condiţii foarte precise. Să analizăm‚ de exemplu‚ cantitatea de lumină şi căldură provenită de la soare. Planeta noastră‚ în realitate‚ nu primeşte decît o infimă parte din energia produsă de soare‚ dar aceasta este exact cantitatea necesară întreţinerii vieţii. Explicaţia constă în faptul că pămîntul se află la distanţa optimă de soare‚ în medie la 149.600.000  de kilometri. Dacă el ar fi mai aproape sau mai departe de soare‚ atunci fie că ar fi prea cald‚ fie că ar fi prea rece‚ iar viaţa nu ar putea exista.

8. De ce este atît de importantă viteza cu care pămîntul îşi parcurge orbita în jurul soarelui?

8 Pămîntul efectuează o rotaţie completă în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 107.000 de kilometri pe oră. Aceasta este exact viteza necesară pentru a contrabalansa atracţia soarelui şi pentru a menţine globul la distanţa ideală de soare. Dacă această viteză s-ar micşora‚ planeta noastră s-ar apropia de soare şi‚ cu timpul‚ ar deveni un deşert pîrjolit ca Mercur‚ planeta cea mai apropiată de soare. Temperatura diurnă a lui Mercur depăşeşte 300 de grade. În schimb‚ dacă pămîntul şi-ar mări viteza de revoluţie‚ el s-ar îndepărta de soare şi ar putea deveni un deşert de gheaţă ca Pluton‚ planeta cea mai îndepărtată de soare‚ a cărei temperatură este de aproximativ 185 de grade sub zero.

9. De ce este important ca pămîntul să efectueze o rotaţie completă în jurul axei sale cu o regularitate bine definită?

9 Pe de altă parte‚ la fiecare 24 de ore pămîntul execută o rotaţie completă în jurul axei sale‚ rotaţie care determină alternativ şi cu regularitate apariţia zilei şi a nopţii. Dar ce s-ar întîmpla dacă nu ar efectua această  rotaţie în jurul propriei axe decît o dată pe an? O parte a pămîntului ar rămîne expusă la soare pe parcursul întregului an şi probabil că ar deveni un deşert fierbinte‚ în timp ce partea cealaltă‚ rămînînd în întuneric în acelaşi interval de timp‚ ar deveni şi ea un pustiu‚ însă unul de gheaţă. Puţine forme de viaţă ar putea supravieţui în condiţii atît de extreme. Practic‚ nici una.

10. Ce influenţă are înclinaţia axei pămîntului asupra climei şi recoltelor?

10 Axa în jurul căreia se roteşte pămîntul are o înclinaţie de 23‚5 grade faţă de soare. Fără această înclinaţie anotimpurile nu ar putea avea loc‚ iar clima ar fi aceeaşi pe tot parcursul anului. Desigur că aceste condiţii nu ar exclude viaţa‚ însă aceasta ar fi‚ fără îndoială‚ mai puţin plăcută‚ iar în numeroase regiuni ale globului ciclurile recoltelor ar fi complet dereglate. Dacă axa pămîntului ar fi mai înclinată decît este acum‚ verile ar fi extrem de fierbinţi iar iernile foarte aspre. Aşadar‚ la originea anotimpurilor atît de variate şi atît de plăcute se află acea înclinaţie de 23‚5 grade. În multe locuri de pe pămînt oamenii se pot bucura de o primăvară plăcută‚ caracterizată prin trezirea la viaţă a plantelor şi a copacilor precum şi de înflorirea splendidelor flori; de o vară călduroasă‚ care permite tot felul de activităţi în  aer liber; de o toamnă mai degrabă răcoroasă‚ pe parcursul căreia frunzele îmbracă splendide culori schimbătoare; şi de o iarnă care oferă impresionantul spectacol al munţilor‚ al pădurilor şi cîmpiilor acoperite de zăpadă.

Uluitoarea noastră atmosferă

11. În ce privinţă este unică atmosfera pămîntului?

11 Atmosfera pămîntului‚ de asemenea‚ este unică şi într-adevăr extraordinară. Nici o altă planetă a sistemului solar nu beneficiază de o asemenea atmosferă. Nici măcar Luna‚ fapt care explică de ce astronauţii au nevoie de un combinezon spaţial pentru a supravieţui pe acest estru. Dimpotrivă‚ pe pămînt acest combinezon este inutil‚ deoarece atmosfera conţine într-o proporţie ideală gazele absolut necesare vieţii. Unele dintre aceste gaze în stare pură sînt mortale‚ dar‚ întrucît le găsim combinate într-o proporţie adecvată‚ putem respira la adăpost de orice pericol.

12. (a) Care este dovada că noi dispunem exact de cantitatea de oxigen necesară? (b) Ce rol capital joacă azotul?

 12 Unul dintre aceste gaze‚ oxigenul‚ constituie 21 % din volumul aerului pe care îl respirăm. Fără el animalele şi oamenii ar muri în cîteva minute. Dar prea mult oxigen ar periclita viaţa. De ce? Deoarece oxigenul pur devine toxic atunci cînd este inspirat mai mult timp. Pe de altă parte‚ cu cît proporţia de oxigen creşte‚ cu atît mai uşor se aprind obiectele. Aşadar‚ dacă în atmosferă ar exista mai mult oxigen‚ materialele combustibile s-ar aprinde pe neaşteptate‚ provocînd incendii care ar fi greu de stăpînit. Dar‚ ca o dovadă de înţeleaptă prevedere‚ oxigenul este amestecat cu alte gaze‚ mai ales cu azot‚ care constituie 78 la sută din volumul atmosferei. Totodată‚ azotul nu este doar un simplu diluant. În timpul furtunilor‚ milioanele de fulgere care brăzdează cerul aproape peste tot pe glob cauzează combinarea azotului cu oxigenul. Compuşii rezultaţi sînt împrăştiaţi pe pămînt‚ prin intermediul ploii‚ unde servesc de îngrăşămînt vegetaţiei.

13. De ce este indispensabil pentru viaţă faptul ca bioxidul de carbon să fie prezent într-o proporţie bine definită?

13 Bioxidul de carbon reprezintă mai puţin de unu la sută din atmosferă. Ce utilitate poate avea o cantitate atît de neînsemnată? Fără acest bioxid de carbon viaţa vegetală ar înceta. Fapt este că plantele trebuie să-l absoarbă înainte de a elimina oxigenul. Oamenii şi animalele inspiră acest oxigen şi expiră bioxidul de carbon. O proporţie mai mare de bioxid de carbon în atmosferă ar fi nefastă animalelor şi omului. În proporţie mai mică‚ bioxidul de carbon ar fi insuficient pentru existenţa vegetaţiei. Ce ciclu minunat şi precis! Viaţa vegetală‚ animală şi umană poate exista graţie acestuia.

14, 15. În ce fel serveşte atmosfera drept scut?

14 Atmosfera însă nu serveşte numai producerii hranei indispensabile vieţii; ea mai este şi un scut al pămîntului. La o distanţă de douăzeci de kilometri deasupra globului‚ un strat subţire de ozon filtrează dăunătoarele radiaţii solare. În lipsa acestui strat de ozon‚ radiaţiile solare ar putea distruge viaţa de pe pămînt. Atmosfera mai joacă un rol protector şi împotriva bombardamentelor cu meteoriţi. Majoritatea acestora nu ating niciodată  pămîntul‚ deoarece se dezintegrează în atmosferă. Noi îi vedem ca pe nişte stele căzătoare. Dacă nu ar fi atmosfera‚ pămîntul ar fi bombardat de milioane de meteoriţi care ar cauza mari pagube vieţii şi bunurilor materiale.

15 În afară de rolul ei protector‚ atmosfera îl mai are şi pe acela de izolator termic‚ împiedicînd pierderea căldurii în spaţiul glacial. Cît despre atmosfera însăşi‚ ea rămîne în jurul globului graţie forţei gravitaţionale a pămîntului. Această forţă este suficientă pentru a reţine atmosfera‚ dar nu atît de puternică încît să ne împiedice libertatea de mişcare.

16. Ce putem spune despre frumuseţea cerului?

16 Atmosfera‚ nu numai că este indispensabilă vieţii ci‚ datorită faptului că cerul se schimbă constant‚ ea constituie una dintre cele mai frumoase privelişti existente. Întinderea şi splendoarea cerului sfidează imaginaţia‚ pămîntul fiind astfel înconjurat de un cer de o infinită frumuseţe şi incomparabile culori. La răsărit o văpaie aurie anunţă un nou revărsat de zori‚ în timp ce la apus cerul îi spune zilei la revedere într-o revărsare de roz‚ portocaliu‚ roşu şi purpuriu. Norii albi şi pufoşi prezic o frumoasă zi de primăvară sau de vară‚ în timp ce toamna‚ o perdea de norişori albi anunţă apropiata instalare a iernii. Noaptea‚ cerul înstelat oferă un spectacol superb‚ iar clarul de lună este de o frumuseţe fără seamăn.

17. Ce comentariu‚ privitor la cer‚ a făcut cineva şi cui i se cuvine onoarea?

 17 Într-adevăr‚ atmosfera terestră este indispensabilă şi minunată în acelaşi timp şi aceasta în toate privinţele. Un colaborator al unui ziar medical englez a făcut odată următorul comentariu: „Dacă luăm bine seama‚ cerul este o realizare miraculoasă. El funcţionează tot atît de exact ca orice alt lucru din natură‚ îndeplinindu-şi toate atribuţiile pentru care a fost conceput. Mă îndoiesc că cineva ar putea găsi vreodată mijlocul de a-i aduce vreo îmbunătăţire‚ afară de faptul de a muta‚ ocazional‚ cîte un norişor ici şi colo.“⁠6 Aceste cuvinte ne fac să ne gîndim la exprimările unui bărbat care a trăit în urmă cu mai multe mii de ani şi care‚ atunci cînd a fost pus în faţa acestor remarcabile fenomene cereşti‚ le-a recunoscut drept „lucrări prodigioase ale Celui care este perfect în cunoştinţă“. Fără nici o îndoială că el se referea la „Creatorul cerurilor‚ Cel Mare care le-a întins“. — Iov 37:16; Isaia 42:5.

Apa — o substanţă extraordinară

18. Care sînt unele caracteristici ale apei‚ care fac din aceasta o substanţă extraordinară?

18 Pămîntul conţine imense cantităţi de apă ale cărei proprietăţi sînt indispensabile vieţii. Apa‚ care există în cantităţi mult mai mari decît oricare altă substanţă‚ prezintă caracteristici foarte avantajoase. Ea există sub formă gazoasă (vaporii de apă)‚ lichidă şi solidă (gheaţa)‚ deci la orice temperatură înregistrată pe pămînt. De altfel‚ miile de substanţe diferite necesare vieţii umane‚ animale şi vegetale trebuie să fie vehiculate de către un lichid‚ fie el sîngele‚ fie seva. Apa este elementul ideal în acest scop‚ deoarece ea poate dizolva mai multe substanţe decît oricare alt lichid. Fără apă‚ organismele vii nu s-ar putea hrăni deoarece ele au nevoie de acest element pentru a dizolva substanţele cu care se nutresc ele.

19. Care este uimitoarea reacţie a apei atunci cînd ajunge la punctul de îngheţ şi de ce este important lucrul acesta?

19 Îngheţarea apei este un alt fenomen extraordinar. Cînd apa unui lac sau apa mării se răceşte‚ ea devine mai grea‚ deci se lasă la fund‚ fapt care provoacă urcarea apei mai calde şi mai uşoare la suprafaţă. Însă‚ atunci cînd apa se apropie de punctul ei de îngheţ‚ procesul este invers. Răcindu-se şi mai mult‚ ea devine de data aceasta mai  uşoară şi urcă‚ transformîndu-se în gheaţa care pluteşte la suprafaţă. Aceasta are‚ la rîndul ei‚ un efect izolant‚ împiedicînd îngheţarea apelor mai adînci‚ protejînd astfel viaţa subacvatică. Fără această extraordinară proprietate a apei‚ gheaţa ar cuprinde iarnă de iarnă tot mai mult spaţiu spre fundul apei‚ unde razele soarelui nu ar mai putea-o topi. Cu timpul‚ apele rîurilor‚ lacurilor şi chiar ale oceanelor ar îngheţa iar pămîntul ar deveni o planetă de gheaţă‚ improprie vieţii.

20. Cum se formează ploaia‚ şi în ce fel depune mărturie dimensiunea picăturilor de ploaie despre o inteligenţă superioară?

20 Un alt fenomen extraordinar este acela care face posibil ca şi regiunile îndepărtate de mări‚ de lacuri sau rîuri‚ să primească apa indispensabilă vieţii. Sub efectul căldurii solare‚ în fiecare secundă miliarde de litri de apă se transformă în vapori. Aceştia‚ fiind mai uşori ca aerul‚ se ridică sub formă de nori‚ care sînt deplasaţi de vînturi şi curenţi. În anumite condiţii‚ aceşti vapori de apă vor cădea din nou pe pămînt sub formă de ploaie. Totodată‚ picăturile de ploaie nu depăşesc o anumită mărime. Să ne imaginăm dezastrul pe care l-ar cauza acestea dacă ar atinge dimensiuni gigantice! Dimpotrivă‚ ploaia cade în general liniştit‚ cu stropi mici‚ aşa încît rareori culcă la pămînt chiar şi un fir de iarbă sau firavele flori. Apa depune mărturie‚ evident‚ despre o inteligenţă superioară‚ plină de atenţie. — Psalm 104:1, 10–14; Ecleziast 1:7.

„Solul productiv“

21, 22. În ce fel evidenţiază înţelepciune compoziţia ’solului productiv‘?

21 Unul dintre scriitorii Bibliei vorbeşte despre Dumnezeu ca despre „Acela care a stabilit în mod solid solul productiv prin înţelepciunea sa“ (Ieremia 10:12). Or‚  acest „sol productiv“‚ solul pămîntului‚ este într-adevăr impresionant. Compoziţia sa‚ care reflectă înţelepciune‚ oferă tot ceea ce este necesar creşterii plantelor. Acestea combină elementele nutritive şi apa din sol cu bioxidul de carbon din aer‚ în prezenţa luminii‚ pentru a produce hrana. — Vezi Ezechiel 34:26, 27.

22 Solul conţine elementele chimice indispensabile perpetuării vieţii umane şi animale. Totuşi‚ pentru ca aceste elemente să poată fi asimilate de corp‚ ele trebuie să fie transformate de către vegetaţie. La aceasta îşi aduc aportul nişte minuscule organisme vii care pot fi găsite cu milioanele într-o lingură de pămînt! Ele există sub o formă infinit de variată‚ fiecare lucrînd fie la transformarea frunzelor sau a ierbii moarte precum şi a altor resturi în materie utilizabilă‚ fie la aerisirea solului pentru ca aerul şi apa să poată pătrunde în el. Anumite bacterii transformă azotul în compuşi de care plantele au nevoie pentru a creşte. Stratul arabil al solului este ameliorat de către rîme şi insecte care scormonesc solul‚ scoţînd în permanenţă la suprafaţă particulele de dedesubt.

23. Care sînt posibilităţile de regenerare ale pămîntului?

23 Este adevărat că din cauza unei utilizări incorecte sau din cauza altor factori‚ o parte a solului poate fi deteriorată‚ însă această stare nu rămîne în permanenţă. Realitatea este că pămîntul are uimitoare posibilităţi de regenerare. Lucrul acesta se poate vedea‚ de exemplu‚ acolo unde el a fost devastat de incendii sau erupţii vulcanice. Cu timpul‚ vegetaţia reapare. Pămîntul mai poate fi readus la normal  şi printr-o evitare a poluării‚ chiar şi în regiunile unde acesta a devenit pustiu şi steril. Dar în ceea ce priveşte consecinţele unei rele utilizări a solului‚ este important de ştiut că Creatorul globului nostru are în mod precis scopul de a-i ‚distruge pe cei ce distrug pămîntul‘ şi de a face din acesta o locuinţă eternă pentru om‚ aşa cum a fost amenajat el la origine. — Apocalips 11:18; Isaia 45:18.

Să fie o simplă întîmplare?

24. Ce întrebare se poate ridica referitor la simpla întîmplare?

24 Să revenim‚ aşadar‚ la cele de mai înainte şi să reflectăm la unele puncte: Să fie doar o simplă întîmplare faptul că pămîntul se află la o distanţă ideală de soarele care îi furnizează energia necesară sub formă de  lumină şi căldură? Oare întîmplarea l-a făcut să-şi parcurgă orbita în jurul soarelui cu o viteză optimă‚ să facă o rotaţie completă în jurul propriei axe în decurs de 24 de ore şi să aibă o înclinaţie a axei la un unghi ideal? Întîmplător este oare dotat pămîntul cu o atmosferă care îl protejează şi care face posibilă viaţa graţie unui amestec de gaze bine proporţionat? Este întîmplător faptul că pămîntul dispune de apa şi de solul indispensabile obţinerii hranei‚ că produce atîtea fructe‚ legume şi alte produse alimentare atît de delicioase şi într-o multitudine de culori? Întîmplarea să fie oare la originea cerului‚ a munţilor‚ a rîurilor‚ a lacurilor‚ a florilor‚ a plantelor şi arborilor de o rară frumuseţe precum şi la originea atîtor alte lucruri vii atît de plăcute?

25. La ce concluzie cu privire la planeta noastră a ajuns un mare număr de oameni?

25 Mulţi oameni afirmă că toate acestea nu pot fi nicidecum consecinţele unei întîmplări oarbe. Ei văd în acestea mai degrabă pecetea indiscutabilă a unei creaţii deliberate‚ raţionale şi inteligente. Recunoscînd faptul acesta‚ şi beneficiind de toate aceste lucruri‚ ei consideră că este cît se poate de corect ca oamenii să se ’teamă de Dumnezeu şi să-l glorifice‘‚ fiindcă el este Acela „care a făcut cerul şi pămîntul şi marea şi izvoarele de apă“. — Apocalips 14:7.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 129]

„Pămîntul este minunea universului‚ o sferă unică“

[Text generic pe pagina 135]

Fără oxigen oamenii şi animalele ar muri în cîteva minute

[Text generic pe pagina 137]

„Cerul este o realizare miraculoasă“

[Text generic pe pagina 137]

Fără apă nici animalele nici plantele nu ar putea absorbi elementele nutritive de care au nevoie

[Text generic pe pagina 141]

Pămîntul poartă pecetea incontestabilă a unei creaţii raţionale

 [Fotografie pe toată pagina 128]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 131]

Viteza orbitală a pămîntului îl menţine pe acesta exact la distanţa optimă de soare

[Legenda fotografiei de la pagina 136]

Noaptea cerul poate fi de o frumuseţe cu totul deosebită

[Legenda ilustraţiei de la pagina 138]

Răcindu-se‚ apa coboară‚ dar chiar înainte de a îngheţa ea urcă din nou. Această proprietate nu permite ca pămîntul să devină o planetă complet îngheţată

[Legenda ilustraţiei de la pagina 139]

Lumina soarelui‚ bioxidul de carbon din aer‚ apa şi elementele chimice ale solului se combină în mod miraculos pentru a produce hrană

[Legenda fotografiilor de la pagina 140]

Pămîntul are uimitoare posibilităţi de regenerare. În scurt timp vegetaţia reapare

[Legenda fotografiei de la pagina 141]

Întîmplarea oarbă să fie oare la originea tuturor lucrurilor delicioase care ne încîntă?

[Legenda ilustraţiei/Diagrama de la pagina 130]

Dacă orice casă are neapărat un arhitect şi un constructor‚ ce să spunem despre pămînt care este mult mai complex şi mai bine echipat?

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Cărămidă

Lucarnă

Şindrilă

Streşină

Burlan

Tencuială exterioară

Şipcă

Perete de scîndură

A, A-10

13, 1

12, 12

E E E E

[Legenda ilustraţiilor/Diagrama de la paginile 132, 133]

Înclinaţia axei pămîntului face posibilă succesiunea splendidelor anotimpuri

Vara

Toamna

Iarna

Primăvara

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

O înclinaţie de 23‚5°

[Legenda ilustraţiei/Diagrama de la pagina 134]

Anumite gaze ar fi mortale în stare pură‚ dar amestecate între ele în atmosferă‚ fac viaţa posibilă

Compoziţia atmosferei pămîntului

78 % azot

21 % oxigen

1 % alte gaze

[Diagrama]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Atmosfera apără pămîntul de radiaţiile dăunătoare şi de meteoriţi