Cîntarea 215
Să le arătăm altora îndurare
1. Cînd Iehova‚ demult‚ hotărîse
Pe cei răi să-i distrugă-n potop‚
El lui Noe o arcă să-şi facă-i
Porunci şi s-anunţe-al său scop.
Şi-a respins oare el misiunea
Fi’ndcă n-a construit pîn-atunci?
Nu‚ ci el profită de-ndurare‚
Dînd urmare divinei porunci.
2. Astăzi iar un sistem vechi apune
Şi-acest ordin Iehova a dat:
Vestea despre sfîrşit să răsune
Şi oricine să fie-anunţat.
Ai spus oare: „Eu nu pot să predic‚
Îmi e greu a vorbi‚-s ne’nvăţat“?
Dacă eşti aprobat de Iehova‚
De-al său spirit vei fi ajutat.
3. Adevăr şi-ndurare-mpreună-s
Şi în „ţară“ avem bucurii‚
O trăire e‚ anticipată‚
A promisei lui Teocraţii.
Deci şi noi s-arătăm îndurare‚
Îndemnîndu-i pe toţi cei smeriţi:
„Pe deplin dedicaţi-vă-ndată
Şi Regatul ceresc să-l serviţi!“
