După Marcu 12:1-44
12 Atunci el a început să le vorbească folosind ilustrări: „Un om a plantat o vie,+ a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o cadă pentru teasc și a ridicat un turn.+ Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate.+
2 La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei o parte din roadele viei.
3 Dar ei l-au prins, l-au bătut și l-au trimis de acolo cu mâna goală.
4 El a trimis din nou un sclav la ei, iar pe acela l-au lovit în cap și l-au umilit.+
5 Și a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a trimis mulți alții; pe unii dintre ei i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.
6 Omul acela mai avea un fiu,+ pe care îl iubea mult. L-a trimis ultimul la ei, zicându-și: «Pe fiul meu îl vor respecta».
7 Dar viticultorii și-au zis unul altuia: «Acesta este moștenitorul.+ Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră».
8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie.+
9 Ce va face proprietarul viei? Va veni și îi va omorî pe viticultori, iar via o va da altora.+
10 N-ați citit niciodată acest pasaj din Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală*.+
11 De la Iehova* a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»?”.+
12 Atunci ei au vrut să-l prindă*, căci au înțeles că spusese ilustrarea gândindu-se la ei. Dar se temeau de mulțime, astfel că l-au lăsat și au plecat.+
13 Apoi i-au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre membrii partidului lui Irod ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui.+
14 Când au sosit, ei i-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu cauți aprobarea nimănui, deoarece nu te uiți la înfățișarea oamenilor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. Este permis* să i se plătească impozit* Cezarului sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim?”. Dându-și seama de ipocrizia lor, el le-a zis: „De ce mă puneți la încercare? Aduceți-mi un dinar* să-l văd”.
16 Ei i-au adus unul, iar el le-a zis: „Ale cui sunt chipul și inscripția aceasta?”. Ei i-au zis: „Ale Cezarului”.
17 Atunci Isus a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ Și au rămas uimiți de răspunsul lui.
18 Atunci saducheii, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+
19 „Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași.+
20 Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit și n-a lăsat urmași.
21 A luat-o de soție al doilea, dar și el a murit fără să lase urmași; la fel și al treilea.
22 Niciunul dintre cei șapte n-a lăsat urmași. Femeia a murit ultima dintre toți.
23 La înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”.
24 Isus le-a zis: „Oare nu de aceea greșiți voi, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?+
25 Deoarece, când se vor scula din morți, nici bărbații nu se vor căsători, nici femeile nu vor fi date în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri.+
26 Dar, cât despre faptul că morții vor fi sculați, n-ați citit în cartea lui Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, că Dumnezeu i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+
27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Cât de mult greșiți!”.+
28 Unul dintre scribi se apropiase și le auzise discuția. Dându-și seama că Isus le răspunsese foarte bine, l-a întrebat: „Care este prima* dintre toate poruncile?”.+
29 Isus a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israel: Iehova*, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova*.
30 Să-l iubești pe Iehova*, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul* tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta».+
31 A doua este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+ Nu există poruncă mai mare decât acestea”.
32 Scribul i-a zis: „Învățătorule, ai vorbit bine, potrivit adevărului: «El este unul singur și nu există altul în afară de el».+
33 A-l iubi cu toată inima, cu toată puterea de înțelegere și cu toată forța și a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți valorează mai mult decât toate ofrandele arse și jertfele”.+
34 Atunci Isus, văzând că răspunsese inteligent, i-a zis: „Nu ești departe de Regatul lui Dumnezeu”. Și nimeni n-a mai avut curajul să-i pună întrebări.+
35 Totuși, continuând să predea în templu, Isus a spus: „De ce spun scribii că Cristosul este fiul lui David?+
36 Prin spiritul sfânt,+ David însuși a spus: «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale”».+
37 David însuși îl numește «Domn»; atunci cum poate el să fie fiul lui?”.+
Și mulțimea aceea mare îl asculta cu plăcere.
38 În timp ce îi învăța, a mai zis: „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi, să fie salutați în piețe,+
39 să stea pe scaunele din față* în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină.+
40 Ei devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.
41 Și el s-a așezat cu fața spre cutiile trezoreriei+ și se uita cum mulțimea punea bani în cutiile trezoreriei. Mulți bogați puneau multe monede.+
42 Și a venit și o văduvă săracă și a pus doi bănuți de valoare foarte mică*.+
43 Atunci Isus i-a chemat la el pe discipolii săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus bani în cutiile trezoreriei.+
44 Căci toți au pus din surplusul lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce avea, tot ce mai avea ca să trăiască”.+
Note de subsol
^ Lit. „capul unghiului”.
^ Sau „să-l aresteze”.
^ Sau „corect”.
^ Sau „impozit pe cap de locuitor”.
^ Sau „cea mai importantă”.
^ Sau „cele mai bune”.
^ Sau „bunurile”.
