Geneza 50:1-26

  • Iosif îl înmormântează pe Iacob în Canaan (1-14)

  • Iosif își asigură frații că i-a iertat (15-21)

  • Ultimele zile ale lui Iosif și moartea sa (22-26)

    • Porunca lui Iosif privitoare la oasele sale (25)

50  Atunci Iosif s-a aruncat peste tatăl său,+ a plâns și l-a sărutat.  Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze+ pe tatăl său. Astfel, doctorii l-au îmbălsămat pe Israel;  au avut nevoie de 40 de zile întregi, fiindcă acesta este timpul necesar pentru îmbălsămare. Și egiptenii l-au plâns 70 de zile.  Când zilele de jale au trecut, Iosif le-a vorbit celor de la curtea* faraonului, zicând: „Dacă am găsit favoare în ochii voștri, transmiteți acest mesaj faraonului:  «Tatăl meu m-a pus să jur,+ spunând: „Iată că eu sunt pe moarte!+ Să mă înmormântezi în locul meu de înmormântare,+ pe care l-am săpat într-o peșteră în țara Canaanului”.+ Lasă-mă, te rog, să urc și să-mi înmormântez tatăl și după aceea mă voi întoarce»”.  Faraonul a răspuns: „Du-te și înmormântează-ți tatăl, așa cum te-a pus să juri!”.+  Astfel, Iosif a urcat să-și înmormânteze tatăl și cu el au mers toți slujitorii faraonului, bătrânii+ de la curtea sa și toți bătrânii țării Egiptului,  precum și toată casa lui Iosif, frații lui și casa tatălui său.+ Nu și-au lăsat în ținutul Gosen decât copilașii, turmele și cirezile.   Cu el au mai urcat care+ și călăreți, astfel că tabăra era foarte mare. 10  Și au ajuns la aria de treierat Atad, în regiunea Iordanului. Acolo l-au jelit foarte tare și cu mult amar, iar Iosif l-a plâns pe tatăl său șapte zile. 11  Locuitorii țării, canaaniții, i-au văzut jelind în aria de treierat Atad și au zis: „Este jale mare la egipteni!”. De aceea, locul a fost numit Abel-Mițraim*; locul se află în regiunea Iordanului. 12  Fiii lui Iacob au făcut exact așa cum le ceruse el.+ 13  Și fiii lui l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Macpela, față în față cu Mamre, teren pe care Avraam îl cumpărase de la Efron, hetitul, ca să aibă o proprietate ca loc de înmormântare.+ 14  După ce și-a înmormântat tatăl, Iosif s-a întors în Egipt cu frații lui și cu toți cei care se duseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl. 15  Văzând că tatăl lor murise, frații lui Iosif au zis: „Poate că Iosif ne urăște și ne va plăti pentru tot răul pe care i l-am făcut”.+ 16  De aceea, au trimis să i se spună lui Iosif: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat această poruncă: 17  «Iată ce să-i spuneți lui Iosif: „Te implor, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut mult rău!”». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea pe care au comis-o slujitorii Dumnezeului tatălui tău”. Când a auzit aceasta, Iosif a plâns. 18  După aceea au venit și frații lui, au căzut la pământ înaintea lui și au zis: „Iată că suntem sclavii tăi!”.+ 19  Atunci Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20  Deși ați vrut să-mi faceți rău,+ Dumnezeu a vrut ca totul să se termine cu bine și să păstreze în viață mulți oameni; și asta face el acum.+ 21  Așadar, nu vă temeți! Eu mă voi îngriji ca voi și copilașii voștri să aveți hrană”.+ Astfel, i-a consolat și le-a vorbit încurajator. 22  Iosif a locuit în continuare în Egipt, el și cei din casa tatălui său. Și Iosif a trăit 110 ani. 23  Iosif a văzut a treia generație a fiilor lui Efraim,+ precum și pe fiii lui Machir,+ fiul lui Manase. Ei au fost pentru Iosif ca propriii lui copii.* 24  În cele din urmă, Iosif le-a spus fraților săi: „Eu sunt pe moarte, însă în mod sigur Dumnezeu își va îndrepta atenția spre voi+ și vă va scoate din țara aceasta ca să vă ducă în țara cu privire la care le-a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob”.+ 25  Iosif i-a pus atunci pe fiii lui Israel să jure și a zis: „Dumnezeu își va îndrepta negreșit atenția spre voi. Să luați oasele mele de aici”.+ 26  Iosif a murit la vârsta de 110 ani. A fost îmbălsămat+ și pus într-un sicriu în Egipt.

Note de subsol

Sau „casa”.
Însemnând „Jalea egiptenilor”.
Lit. „Ei s-au născut pe genunchii lui Iosif.”