Geneza 35:1-29

  • Iacob îndepărtează dumnezeii străini (1-4)

  • Iacob se întoarce la Betel (5-15)

  • Nașterea lui Beniamin; moartea Rahelei (16-20)

  • Cei 12 fii ai lui Israel (21-26)

  • Moartea lui Isaac (27-29)

35  După aceea, Dumnezeu i-a zis lui Iacob: „Ridică-te, urcă la Betel+ și locuiește acolo. Și fă-i acolo un altar adevăratului Dumnezeu, care ți s-a arătat când fugeai de fratele tău, Esau!”.+  Atunci Iacob le-a zis celor din casa lui și tuturor celor ce erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii străini din mijlocul vostru,+ curățați-vă și schimbați-vă veșmintele  și să ne ridicăm și să urcăm la Betel. Acolo îi voi face un altar adevăratului Dumnezeu, care mi-a răspuns în ziua necazului meu și care a fost cu mine oriunde* am mers”.+  Astfel, ei i-au dat lui Iacob toți dumnezeii străini pe care îi aveau și cerceii* din urechi, iar Iacob i-a îngropat* sub copacul cel mare de lângă Sihem.  Când au pornit la drum, Dumnezeu a făcut să se abată groaza peste orașele din jurul lor, astfel că fiii lui Iacob n-au fost urmăriți.  Iacob a ajuns în cele din urmă la Luz,+ adică la Betel, în țara Canaanului, împreună cu toți oamenii care erau cu el.  Acolo a construit un altar și a pus acelui loc numele El-Betel*, pentru că acolo i se dezvăluise adevăratul Dumnezeu când fugea de fratele său.+  Mai târziu, Debora,+ doica Rebecăi, a murit și a fost înmormântată la poalele dealului pe care era situat Betelul, sub un stejar. De aceea, Iacob a pus stejarului numele Alon-Bacut*.  Dumnezeu i s-a arătat din nou lui Iacob când acesta se întorcea din Padan-Aram și l-a binecuvântat. 10  Și Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacob.+ Însă nu te vei mai numi Iacob, ci numele tău va fi Israel”. Și de atunci l-a numit Israel.+ 11  Și Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic.+ Îți voi înmulți urmașii, iar ei vor deveni numeroși. Din tine vor ieși națiuni*,+ da, multe națiuni, și regi se vor naște din tine*.+ 12  Cât despre țara pe care le-am dat-o lui Avraam și lui Isaac, țara aceea ți-o voi da ție și descendenței* tale”.+ 13  Apoi Dumnezeu a plecat de la el, înălțându-se din locul în care îi vorbise. 14  Atunci Iacob a ridicat un stâlp de aducere-aminte în locul în care îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră; a turnat pe el o ofrandă de băutură și a turnat pe el și ulei.+ 15  Și Iacob a continuat să numească locul în care îi vorbise Dumnezeu „Betel”.+ 16  Apoi au plecat de la Betel. Mai aveau de mers până la Efrata, când a venit vremea ca Rahela să nască; și ea a avut o naștere grea. 17  Dar, în timp ce se chinuia să nască, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci vei avea și acest fiu”.+ 18  Și, în ultimele clipe ale vieții ei* (pentru că era pe moarte), ea i-a pus numele Ben-Oni*, însă tatăl lui l-a numit Beniamin*.+ 19  Astfel, Rahela a murit și a fost înmormântată pe drumul spre Efrata, adică Betleem.+ 20  Și Iacob a ridicat un stâlp pe mormântul ei; acesta este stâlpul de la mormântul Rahelei până în ziua de azi. 21  După aceea, Israel a plecat și și-a așezat cortul dincolo de turnul Eder. 22  Odată, în timp ce Israel locuia în ținutul acela, Ruben s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său, iar Israel a auzit despre lucrul acesta.+ Iacob a avut 12 fii. 23  Fiii născuți de Lea au fost Ruben, întâiul născut al lui Iacob,+ apoi Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. 24  Fiii născuți de Rahela au fost Iosif și Beniamin. 25  Fiii născuți de Bilha, slujitoarea Rahelei, au fost Dan și Neftali. 26  Fiii născuți de Zilpa, slujitoarea Leei, au fost Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacob, care i s-au născut în Padan-Aram. 27  În cele din urmă, Iacob a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre,+ la Chiriat-Arba, adică Hebron, unde atât Avraam, cât și Isaac locuiseră ca străini.+ 28  Și Isaac a trăit 180 de ani.+ 29  Apoi Isaac și-a dat ultima suflare și a murit; și a fost adăugat la poporul său*, după o viață lungă și fericită*. Esau și Iacob, fiii lui, l-au înmormântat.+

Note de subsol

Sau „pe drumul pe care”.
În vechime, la unele popoare, cerceii erau folosiți ca amulete.
Sau „i-a ascuns”.
Însemnând „Dumnezeul din Betel”.
Însemnând „Stejarul plânsului”.
Sau „triburi”.
Lit. „vor ieși din coapsele tale”.
Lit. „seminței”.
Sau „pe când își dădea sufletul”.
Însemnând „Fiul jalei mele”.
Însemnând „Fiul mâinii drepte”.
Expresie poetică folosită cu referire la moarte.
Lit. „bătrân și plin de zile”.