Geneza 19:1-38

  • Doi îngeri vin la Lot (1-11)

  • Lot și familia lui sunt îndemnați să plece (12-22)

  • Sodoma și Gomora sunt distruse (23-29)

    • Soția lui Lot se transformă într-un stâlp de sare (26)

  • Lot și fiicele lui (30-38)

    • Originea moabiților și a amoniților (37, 38)

19  Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Lot stătea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ.+  Și a zis: „Vă rog, domnii mei, veniți în casa slujitorului vostru, rămâneți peste noapte și vi se vor spăla picioarele. Apoi vă veți trezi devreme și vă veți continua drumul”. Dar ei au spus: „Nu, vom înnopta în piața publică”.  Însă el a insistat atât de mult, încât s-au dus la el acasă. Apoi a pregătit un ospăț pentru ei și a copt pâine nedospită, iar ei au mâncat.  Nici nu apucaseră să se culce, că bărbații din oraș – toți bărbații din Sodoma, de la băiat până la bătrân, ca o gloată – au și înconjurat casa.  Și strigau la Lot și-i ziceau: „Unde sunt bărbații care au venit la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară ca să avem relații sexuale cu ei”.+  Atunci Lot a ieșit la ei, în pragul casei, și a închis ușa în urma lui.  Și a spus: „Vă rog, frații mei, nu faceți nelegiuirea asta.  Iată că am două fiice, care n-au avut niciodată relații sexuale cu vreun bărbat. Lăsați-mă, vă rog, să le aduc afară la voi ca să faceți cu ele ce credeți voi că este bine. Numai să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci au venit la adăpostul* acoperișului meu”.+  Însă ei au spus: „Dă-te la o parte!”. Și au mai zis: „Străinul ăsta retras a venit să locuiască aici și îndrăznește și să ne judece! Acum ție îți vom face mai rău decât lor”. Și s-au năpustit spre* Lot vrând să spargă ușa. 10  Atunci bărbații din casă și-au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru și au închis ușa. 11  Iar pe bărbații de la intrarea casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, astfel că ei au obosit tot încercând să găsească intrarea. 12  Apoi bărbații din casă i-au zis lui Lot: „Mai ai pe cineva aici? Gineri, fii sau fiice – ia-i pe toți cei din oraș care sunt ai tăi și scoate-i din locul acesta! 13  Căci vom distruge locul acesta, fiindcă strigătul împotriva locuitorilor lui este foarte puternic înaintea lui Iehova+ și Iehova ne-a trimis să distrugem orașul”. 14  Lot s-a dus deci și le-a vorbit ginerilor lui, care urmau să se căsătorească cu fiicele lui; și le zicea: „Haideți! Ieșiți din locul acesta, pentru că Iehova o să distrugă orașul!”. Dar ginerii săi au luat în glumă cuvintele lui.+ 15  La ivirea zorilor, îngerii au început să-l grăbească pe Lot, spunându-i: „Haide! Ia-ți soția și cele două fiice, care sunt aici cu tine, ca să nu mori din cauza nelegiuirii orașului!”.+ 16  Dar el întârzia. Atunci, datorită îndurării lui Iehova față de el,+ bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lui, i-au scos de acolo și i-au lăsat în afara orașului.+ 17  Imediat ce i-au scos la marginea orașului, unul dintre ei a zis: „Scapă-ți viața*! Nu te uita în urmă+ și nu te opri nicăieri în ținutul Iordanului!+ Fugi în regiunea muntoasă, ca să nu mori!”. 18  Atunci Lot le-a zis: „Nu acolo, Iehova, te rog! 19  Slujitorul tău a găsit favoare în ochii tăi și tu îmi arăți o mare bunătate* păstrându-mă* în viață,+ dar nu pot fugi în regiunea muntoasă, căci mă tem că mă va ajunge nenorocirea și voi muri.+ 20  Te rog! Orașul acesta este aproape și pot să fug acolo; și este doar un oraș mic. Aș putea, te rog, să fug acolo? Este doar un oraș mic. Așa, voi rămâne în viață*”. 21  Atunci el i-a zis: „Foarte bine, voi ține seama de tine+ și în această privință și nu voi distruge orașul despre care vorbești.+ 22  Grăbește-te! Fugi acolo, căci nu pot face nimic până nu ajungi acolo!”.+ De aceea, orașul a fost numit Țoar*.+ 23  Soarele se ridicase deasupra țării când Lot a ajuns la Țoar. 24  Atunci Iehova a făcut să plouă peste Sodoma și Gomora cu sulf și cu foc; ploaia venea de la Iehova, din ceruri.+ 25  Și el a distrus aceste orașe, da, întregul ținut al Iordanului, cu toți locuitorii orașelor și vegetația de acolo.+ 26  Soția lui Lot, care era în urma lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare.+ 27  Avraam s-a trezit dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iehova.+ 28  Când s-a uitat în jos, spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul Iordanului, a văzut ridicându-se de pe pământ un fum gros, ca fumul gros al unui cuptor!+ 29  Astfel, când a distrus orașele din ținutul Iordanului, Dumnezeu și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din orașele pe care le-a distrus, orașele din regiunea în care locuise Lot.+ 30  Mai târziu, Lot a plecat din Țoar cu cele două fiice ale lui și s-a stabilit în regiunea muntoasă,+ căci se temea să locuiască în Țoar.+ Astfel, a locuit într-o peșteră împreună cu cele două fiice ale lui. 31  Și cea întâi născută i-a spus celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân, iar în ținutul acesta nu este niciun bărbat care să aibă relații sexuale cu noi, după obiceiul întregului pământ. 32  Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să avem urmași de la tatăl nostru”. 33  Astfel, în noaptea aceea i-au dat tatălui lor să bea mult vin. Apoi cea întâi născută a intrat și s-a culcat cu tatăl ei, însă el n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. 34  A doua zi, cea întâi născută i-a spus celei mai mici: „Iată că eu m-am culcat cu tatăl meu noaptea trecută. Să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta. Apoi intră tu și culcă-te cu el ca să avem urmași de la tatăl nostru”. 35  Așadar, și în noaptea aceea i-au dat tatălui lor să bea mult vin. Apoi cea mică s-a dus și s-a culcat cu el, însă el n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. 36  Și cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37  Cea întâi născută a dat naștere unui fiu și i-a pus numele Moab.+ El este tatăl moabiților de astăzi.+ 38  Cea mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ami. El este tatăl amoniților+ de astăzi.

Note de subsol

Lit. „umbra”.
Sau „l-au împins cu putere pe”.
Sau „sufletul”.
Sau „iubire loială”.
Sau „păstrându-mi sufletul”.
Sau „sufletul meu va trăi”.
Însemnând „Ceea ce este mic”.