Eclesiastul 7:1-29

  • Un nume bun și ziua morții (1-4)

  • Mustrarea unui înțelept (5-7)

  • Mai bun este sfârșitul decât începutul (8-10)

  • Avantajul înțelepciunii (11, 12)

  • Zile bune și zile rele (13-15)

  • Evită extremele (16-22)

  • Constatări ale convocatorului (23-29)

7  Mai mult valorează un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii.  Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul fiecărui om; cel viu să ia aminte la lucrul acesta.  Mai bună este supărarea decât râsul,+ căci, prin întristarea feței, inima devine mai bună.+  Inima înțelepților este în casa de jale, dar inima celor fără minte este în casa de veselie*.+  Mai bine să asculți mustrarea unui înțelept+ decât să asculți lauda* celor fără minte.  Căci râsul celui fără minte este ca pârâitul spinilor care ard sub oală;+ și aceasta este deșertăciune.  Asuprirea îl poate face pe cel înțelept să se poarte nebunește, iar mita corupe inima.+  Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Mai bine să fii răbdător decât să ai spiritul trufaș.+  Nu te grăbi* să te mânii*,+ căci mânia locuiește în sânul celor fără minte*.+ 10  Nu zice: „Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi asta.+ 11  Înțelepciunea, alături de o moștenire, este bună și este folositoare pentru cei ce văd lumina zilei*. 12  Fiindcă înțelepciunea aduce ocrotire,+ așa cum și banul aduce ocrotire,+ dar avantajul cunoștinței este că înțelepciunea îl ține în viață pe cel ce o are.+ 13  Ia aminte la lucrarea adevăratului Dumnezeu, fiindcă cine poate îndrepta ce a făcut el strâmb?+ 14  Într-o zi bună fii și tu bun,+ iar în ziua necazului* gândește-te că Dumnezeu a făcut-o și pe una, și pe cealaltă,+ pentru ca oamenii să nu fie siguri de* nimic din ceea ce li se va întâmpla în viitor.+ 15  De-a lungul vieții mele deșarte+ le-am văzut pe toate: de la omul drept care piere în dreptatea lui+ până la omul rău care trăiește mult timp, în ciuda răutății lui.+ 16  Nu fi exagerat de drept+ și nu te arăta peste măsură de înțelept.+ De ce să-ți atragi singur nenorocirea?+ 17  Nu fi exagerat de rău și nu fi nebun.+ De ce să mori înainte de vreme?+ 18  Cel mai bine este să ții seama de primul avertisment*, fără să-l ignori pe al doilea*;+ fiindcă cel care se teme de Dumnezeu va ține cont de amândouă. 19  Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni puternici dintr-un oraș.+ 20  Căci nu există om drept pe pământ care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.+ 21  Nu pune la inimă toate cuvintele pe care le spun oamenii,+ ca să nu-l auzi pe slujitorul tău vorbindu-te de rău*; 22  căci știi bine în inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.+ 23  Mi-am folosit înțelepciunea ca să le încerc pe toate acestea și am zis: „Voi dobândi înțelepciune”. Dar ea era departe de mine. 24  Lucrurile care s-au întâmplat și există sunt departe* și nespus de adânci. Cine poate să le pătrundă?+ 25  Mi-am îndreptat inima să cunosc, să cercetez, să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să înțeleg ce rău este să fii fără minte și ce prostie este să fii nebun.+ 26  Și am aflat că mai amară decât moartea e femeia care este ca o plasă de vânătoare, a cărei inimă este ca năvoadele și ale cărei mâini sunt ca niște lanțuri. Cel ce îi este plăcut adevăratului Dumnezeu scapă de ea,+ dar păcătosul se lasă prins de ea.+ 27  „Iată ce-am aflat”, spune convocatorul.+ „Am cercetat lucrurile unul câte unul ca să ajung la o concluzie, 28  dar ceea ce am căutat* fără încetare nu am găsit: Din o mie de oameni, un bărbat* am găsit, dar o femeie n-am găsit. 29  Iată doar ce-am aflat: Adevăratul Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepți,+ dar ei și-au urmat propriile planuri.”+

Note de subsol

Sau „o reputație bună”. Lit. „un nume”.
Sau „distracție”.
Lit. „cântecul”.
Lit. „Nu te grăbi în spiritul tău”.
Sau „să te ofensezi”.
Sau, posibil, „este semnul celui fără minte”.
Adică pentru cei vii.
Sau „nenorocirii”.
Sau „să nu afle”.
Adică cel menționat în v. 16.
Adică cel menționat în v. 17.
Lit. „blestemându-te”.
Sau „inaccesibile”.
Sau „sufletul meu a căutat”.
Sau „un bărbat drept”.