Eclesiastul 5:1-20

  • Apropie-te de Dumnezeu cu teama cuvenită (1-7)

  • Peste cei mai mici veghează unii mai mari (8, 9)

  • Bogăția este deșartă (10-20)

    • Cei care iubesc banii nu se satură niciodată (10)

    • Somnul lucrătorului este dulce (12)

5  Fii atent la pașii tăi când te duci la casa adevăratului Dumnezeu+ și apropie-te mai degrabă să asculți+ decât să aduci o jertfă, cum fac cei fără minte,+ fiindcă ei nu-și dau seama că ceea ce fac este rău.  Nu te grăbi să deschizi gura și să nu ți se pripească inima să rostească vreun cuvânt înaintea adevăratului Dumnezeu,+ fiindcă adevăratul Dumnezeu este în ceruri, dar tu ești pe pământ. De aceea, cuvintele să-ți fie puține.+  Căci visele vin din mulțimea grijilor,+ iar vorbăria celui fără minte vine din mulțimea cuvintelor.+  Când îi faci o promisiune solemnă lui Dumnezeu, nu întârzia s-o împlinești,+ pentru că el nu-și găsește plăcerea în cei fără minte.+ Împlinește promisiunea pe care o faci.+  Mai bine să nu faci nicio promisiune decât să faci o promisiune și să n-o împlinești.+  Nu lăsa gura să te facă să păcătuiești*+ și nu spune înaintea îngerului* că a fost o greșeală.+ De ce să-l mânii pe adevăratul Dumnezeu prin ceea ce spui, iar el să distrugă lucrarea mâinilor tale?+  Căci, așa cum din mulțimea grijilor vin visele,+ tot așa din mulțimea cuvintelor vine deșertăciunea. Așadar, teme-te de adevăratul Dumnezeu!+  Dacă vezi că săracii sunt asupriți și că nu se face judecată și dreptate în regiunea ta, nu te mira de lucrul acesta.+ Fiindcă peste un demnitar veghează unul mai mare decât el și peste ei sunt alții și mai mari.  Mai mult, roadele pământului sunt pentru toți; chiar și regele mănâncă din ceea ce se cultivă pe ogor.+ 10  Cine iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu se satură de câștig.+ Și aceasta este deșertăciune.+ 11  Când lucrurile bune se înmulțesc, se înmulțesc și cei care le mănâncă.+ Și ce folos are stăpânul lor, decât că se uită la ele?+ 12  Dulce este somnul celui care slujește, indiferent că mănâncă puțin sau mult; dar pe cel bogat nu-l lasă belșugul să doarmă. 13  Am văzut sub soare un mare rău*: bogății strânse de stăpânul lor spre paguba lui. 14  El pierde aceste bogății în urma unei afaceri* nereușite, iar când i se naște un fiu, nu mai are nimic.+ 15  Gol a ieșit omul din pântecele mamei lui și gol se va duce, așa cum a venit.+ Și nu poate lua cu el nimic din toată truda lui.+ 16  Și acesta este un mare rău*: Cum a venit omul, așa se va duce; și ce folos are cel care se trudește în vânt?+ 17  Ba mai mult, în toate zilele, el mănâncă în întuneric, cu multă supărare, boală și mânie.+ 18  Iată ce am văzut că este bine și frumos: Omul să mănânce, să bea și să se bucure de toată truda+ cu care se trudește sub soare în puținele zile de viață pe care i le-a dat adevăratul Dumnezeu, căci aceasta îi este răsplata*.+ 19  De asemenea, când adevăratul Dumnezeu îi dă omului bogății și bunuri+ și îi permite să se folosească de ele, el să-și ia răsplata* și să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu.+ 20  Căci omul nu se gândește prea mult la* zilele trecătoare ale vieții lui, fiindcă adevăratul Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.+

Note de subsol

Sau „să-ți ducă în păcat carnea”.
Sau „mesagerului”.
Sau „o mare nenorocire”.
Sau „activități”.
Sau „o mare nenorocire”.
Sau „partea”.
Sau „partea”.
Sau „nu-și amintește de”.