Revelația lui Ioan (Apocalipsa) 14:1-20

  • Mielul și cei 144 000 (1-5)

  • Mesaje transmise de trei îngeri (6-12)

    • Un înger cu o veste bună (6, 7)

  • Fericiți sunt cei care mor în unitate cu Cristos (13)

  • Două recolte ale pământului: secerișul și culesul viei (14-20)

14  Apoi m-am uitat și iată că Mielul+ stătea pe muntele Sion+ și cu el erau 144 000,+ care aveau scrise pe frunte numele său și numele Tatălui său.+  Și am auzit venind din cer un sunet ca vuietul multor ape și ca zgomotul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al unor cântăreți care se acompaniază la harpă.  Ei cântă înaintea tronului și înaintea celor patru creaturi vii+ și a bătrânilor+ ceea ce pare a fi o cântare nouă.+ Nimeni nu putea să învețe această cântare decât cei 144 000,+ care au fost cumpărați de pe pământ.  Ei sunt cei care nu s-au pângărit cu femei; de fapt, sunt virgini.+ Ei sunt cei care îl urmează neîncetat pe Miel oriunde merge.+ Au fost cumpărați+ dintre oameni ca prime roade+ pentru Dumnezeu și pentru Miel,  iar în gura lor nu s-a găsit înșelătorie; ei sunt fără pată.+  Și am văzut alt înger, care zbura prin mijlocul cerului* cu o veste bună veșnică pentru a o anunța locuitorilor pământului, oricărei națiuni, trib, limbă și popor.+  El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie, pentru că a sosit ora judecății sale!+ Închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul, marea+ și izvoarele de apă!”.  Și a urmat alt înger, al doilea, care zicea: „A căzut!+ A căzut Babilonul cel Mare,+ cetatea care a făcut ca toate națiunile să bea din vinul pasiunii ei*, vinul imoralității ei sexuale*!”.+  Și a urmat alt înger, al treilea, care zicea cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei+ și imaginii ei și primește un semn pe frunte sau pe mână,+ 10  va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este turnat nediluat în paharul mâniei Sale,+ și va fi chinuit cu foc și sulf+ sub privirile îngerilor sfinți și sub privirile Mielului. 11  Fumul chinului lor se va ridica pentru totdeauna, da, veșnic.+ Cei ce se închină fiarei și imaginii ei și primesc semnul numelui ei+ nu vor avea odihnă nici ziua, nici noaptea. 12  De aceea au nevoie de perseverență sfinții,+ cei care respectă poruncile lui Dumnezeu și țin cu tărie la credința+ în* Isus”. 13  Și am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Fericiți sunt cei care mor de acum înainte în unitate cu Domnul!+ Da – spune spiritul – să se odihnească de munca lor grea, fiindcă lucrurile pe care le-au făcut îi însoțesc”. 14  Apoi m-am uitat și iată: un nor alb. Pe nor stătea cineva care semăna cu un fiu al omului;+ el avea o coroană de aur pe cap și o seceră ascuțită în mână. 15  Din sanctuarul templului a ieșit alt înger, care striga cu glas tare către cel ce stătea pe nor: „Folosește-ți secera și seceră! A sosit ora secerișului, căci secerișul pământului este întru totul copt!”.+ 16  Și cel care stătea pe nor și-a trecut secera peste pământ și pământul a fost secerat. 17  Și din sanctuarul templului, care este în cer, a ieșit alt înger; avea și el o seceră ascuțită. 18  De la altar a ieșit alt înger, care avea autoritate asupra focului. El a strigat cu glas tare către cel care avea secera ascuțită: „Folosește-ți secera ascuțită și culege ciorchinii viței-de-vie a pământului, pentru că strugurii ei s-au copt!”.+ 19  Îngerul și-a trecut secera peste pământ, a cules vița-de-vie a pământului și a aruncat-o în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu.+ 20  Strugurii au fost călcați în teasc în afara orașului, iar din teasc a ieșit sânge până la frâiele cailor, pe o distanță de 1 600 de stadii*.

Note de subsol

Sau „prin aer”, „pe deasupra capului”.
Sau „vinul mâniei”.
În greacă, porneía. Vezi Glosarul.
Lit. „lui”.
Circa 296 km. Un stadiu echivala cu 185 m. Vezi Ap. B14.