Prima scrisoare a lui Ioan 4:1-21

  • Să verificăm declarațiile inspirate (1-6)

  • A-l cunoaște și a-l iubi pe Dumnezeu (7-21)

    • „Dumnezeu este iubire” (8, 16)

    • „În iubire nu există teamă” (18)

4  Iubiții mei frați, să nu credeți orice declarație inspirată*,+ ci verificați declarațiile inspirate* ca să vedeți dacă provin de la Dumnezeu,+ pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși.+  Iată cum puteți ști dacă o declarație inspirată este de la Dumnezeu: Orice declarație inspirată care recunoaște că Isus Cristos a venit în carne provine de la Dumnezeu.+  Dar orice declarație inspirată care nu-l recunoaște pe Isus nu provine de la Dumnezeu.+ Aceasta este declarația inspirată a anticristului, cea despre care ați auzit că vine,+ iar acum este deja în lume.+  Voi proveniți de la Dumnezeu, copilașilor, și i-ați învins pe oamenii aceștia*,+ pentru că cine este în unitate cu voi+ este mai mare decât cine este în unitate cu lumea.+  Ei provin din lume+ și, de aceea, vorbesc ceea ce provine din lume, iar lumea îi ascultă.+  Noi provenim de la Dumnezeu. Cine ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu ne ascultă;+ cine nu provine de la Dumnezeu nu ne ascultă.+ În felul acesta deosebim declarația inspirată a adevărului de declarația inspirată a rătăcirii.+  Iubiții mei frați, să continuăm să ne iubim unii pe alții,+ pentru că iubirea este de la Dumnezeu, iar cine iubește a fost născut din Dumnezeu și îl cunoaște pe Dumnezeu.+  Cine nu iubește n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.+  Prin aceasta a fost dezvăluită iubirea lui Dumnezeu față de noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său unic-născut+ pentru ca noi să obținem viață prin el.+ 10  În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit pe noi și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de împăcare*+ pentru păcatele noastre.+ 11  Iubiții mei frați, dacă așa ne-a iubit Dumnezeu, și noi avem obligația să ne iubim unii pe alții.+ 12  Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu.+ Dacă noi continuăm să ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea sa este făcută perfectă în noi.+ 13  Prin aceasta știm că rămânem în unitate cu el și el în unitate cu noi: prin faptul că ne-a dat spiritul său. 14  Mai mult decât atât, noi înșine am văzut și depunem mărturie că Tatăl și-a trimis Fiul ca salvator al lumii.+ 15  Dacă cineva recunoaște că Isus este Fiul lui Dumnezeu,+ Dumnezeu rămâne în unitate cu el și el în unitate cu Dumnezeu.+ 16  Noi am ajuns să cunoaștem iubirea pe care o are Dumnezeu față de noi și să credem în ea.+ Dumnezeu este iubire,+ iar cine rămâne în iubire rămâne în unitate cu Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în unitate cu el.+ 17  În felul acesta a fost făcută perfectă iubirea în noi, ca să putem vorbi cu libertate*+ în ziua de judecată; pentru că, așa cum este el, așa suntem și noi în lumea aceasta. 18  În iubire nu există teamă,+ ci iubirea perfectă alungă teama, pentru că teama este o piedică*. Într-adevăr, cine se teme n-a fost făcut perfect în iubire.+ 19  Noi iubim pentru că el ne-a iubit primul.+ 20  Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu”, dar își urăște fratele, este un mincinos.+ Fiindcă cine nu-și iubește fratele,+ pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-l vede.+ 21  Și am primit de la el această poruncă: Cine îl iubește pe Dumnezeu trebuie să-și iubească și fratele.+

Note de subsol

Lit. „orice spirit”.
Lit. „spiritele”.
Adică pe profeții falși.
Sau „jertfă de ispășire”, „mijloc de îmbunare”.
Sau „ca să avem încredere”.
Sau „ne împiedică să acționăm”.