După Matei 15:1-39

15  Atunci au venit la Isus niște farisei și niște scribi din Ierusalim+ și au zis:  „De ce încalcă discipolii tăi tradiția strămoșilor? De exemplu, nu-și spală mâinile+ înainte să mănânce+”.  El le-a răspuns: „Dar voi de ce încălcați poruncile lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre+?  De exemplu, Dumnezeu a zis: «Să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta»+ și «Cine își defăimează* tatăl sau mama să fie omorât*»+.  Dar voi ziceți: «Cine îi spune tatălui sau mamei lui: „Orice lucru pe care îl am și care ți-ar putea fi de folos este un dar dedicat lui Dumnezeu+”,  acela nu mai trebuie să-și onoreze tatăl». Astfel, ați anulat cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre+.  Ipocriților, bine a profețit Isaia despre voi când a zis+:  «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este foarte departe de mine.  În zadar mi se închină ei, fiindcă predau porunci omenești ca doctrine+»”. 10  Apoi a chemat la el mulțimea și le-a zis: „Ascultați și înțelegeți+: 11  Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură îl întinează+”. 12  Atunci discipolii s-au apropiat și i-au zis: „Știi că fariseii s-au poticnit* când au auzit ce ai spus+?”. 13  El a răspuns: „Orice plantă pe care n-a sădit-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcină. 14  Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe. Iar dacă un orb îl călăuzește pe alt orb, amândoi vor cădea în groapă*+”. 15  Petru i-a spus: „Explică-ne ce ai vrut să spui+”. 16  Atunci el a spus: „Nici voi nu reușiți încă să înțelegeți+? 17  Nu știți că orice intră în gură trece prin stomac și ajunge în hazna*? 18  Însă orice iese din gură vine din inimă și aceste lucruri îl întinează pe om+. 19  De exemplu, din inimă ies gândurile rele+: omorurile, adulterul, imoralitatea sexuală, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. 20  Acestea îl întinează pe om, dar a mânca fără a avea mâinile spălate nu-l întinează pe om”. 21  Plecând de acolo, Isus s-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului+. 22  Și iată că o femeie feniciană din regiunea aceea a venit și a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demonizată și suferă cumplit+”. 23  Dar el nu i-a spus niciun cuvânt. Astfel, discipolii săi s-au apropiat și l-au rugat: „Spune-i să plece, pentru că strigă întruna după noi”. 24  El a răspuns: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel+”. 25  Dar femeia a venit și s-a plecat înaintea lui, zicând: „Doamne, ajută-mă!”. 26  El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”. 27  Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor+”. 28  Atunci Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare îți este credința! Să fie cum dorești”. Și fiica ei s-a vindecat chiar în momentul acela. 29  După ce a plecat de acolo, Isus s-a dus în apropierea Mării Galileei+, a urcat pe munte și s-a așezat acolo. 30  Atunci au venit la el mari mulțimi, aducând cu ele șchiopi, ciungi, orbi și muți, precum și mulți alți bolnavi. Îi puneau la picioarele lui, iar el îi vindeca+. 31  Văzând că muții vorbeau, că ciungii erau însănătoșiți, că șchiopii umblau și că orbii vedeau, mulțimea a rămas uimită și îl glorifica pe Dumnezeul Israelului+. 32  Dar Isus și-a chemat discipolii și a spus: „Mi-e milă de mulțimea aceasta+, pentru că stau deja de trei zile cu mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să le dau drumul nemâncați*, ca nu cumva să leșine pe drum+”. 33  Însă discipolii l-au întrebat: „Unde să găsim în locul acesta retras suficientă pâine pentru a sătura o mulțime atât de mare+?”. 34  Isus le-a zis: „Câte pâini aveți?”. Ei au răspuns: „Șapte. Și câțiva pești mici”. 35  Atunci el a spus mulțimii să se întindă pe pământ, 36  a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a adus mulțumiri, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor+. 37  Toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: șapte coșuri mari, pline+. 38  Cei care au mâncat erau 4 000 de bărbați, precum și femei și copii. 39  În cele din urmă, după ce a dat drumul mulțimilor, Isus a urcat în barcă și s-a dus în regiunea Magadanului+.

Note de subsol

Sau „trebuie să moară negreșit”.
Sau „își insultă”, „își vorbește de rău”.
Sau „s-au simțit jigniți”.
Sau „șanț”.
Sau „latrină”, „closet”.
Sau „postind”.

Note de studiu

nu-și spală mâinile: Aceste cuvinte nu se referă la spălarea mâinilor din motive de igienă, ci mai degrabă la o curățare ceremonială impusă de tradiție. Mai târziu, Talmudul babilonian (Sota, 4b) afirma că aceia care mâncau cu mâinile nespălate erau la fel de vinovați ca aceia care întrețineau relații sexuale cu o prostituată. De asemenea, Talmudul preciza că acela care tratează cu superficialitate spălarea mâinilor „va fi dezrădăcinat de pe lumea asta”.

un dar dedicat lui Dumnezeu: Scribii și fariseii susțineau că banii, bunurile sau orice alt lucru pe care o persoană i-l dedica lui Dumnezeu aparținea templului. Potrivit acestei tradiții, un fiu care rezerva un anumit lucru pentru templu îl putea păstra și îl putea folosi în scopuri personale. Din câte se pare, unii își dedicau bunurile lui Dumnezeu pentru a se eschiva de la responsabilitatea de a le purta de grijă părinților. (Mt 15:6)

ipocriții: Termenul grecesc hypokritḗs se referea inițial la actorii de teatru greci (și, mai târziu, romani) care purtau măști mari, menite să amplifice vocea. Termenul a ajuns să fie folosit în sens figurat cu referire la cei care își ascund adevăratele intenții sau personalitatea prefăcându-se. Aici, Isus îi numește ‘ipocriți’ pe conducătorii religioși evrei. (Mt 6:5, 16)

Ipocriților: Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.

ce ai vrut să spui: Lit. „ilustrarea”. Sau „parabola”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

ilustrări: Sau „parabole”. Termenul grecesc parabolḗ, care înseamnă literalmente „a pune lângă (împreună)”, se poate referi la o parabolă, un proverb sau o ilustrare. Isus a explicat deseori un lucru ‘punându-l lângă’, sau comparându-l, cu un lucru asemănător. (Mr 4:30) Ilustrările sale erau narațiuni scurte, de obicei fictive, din care se putea desprinde o învățătură morală sau un adevăr spiritual.

adulterul: Termenul grecesc redat prin „adulter” (moikheía) este aici la plural și poate fi tradus prin „acte (cazuri) de adulter”. (Vezi Glosarul.)

imoralitatea sexuală: Termenul grecesc porneía este aici la plural și poate fi tradus prin „acte (cazuri) de imoralitate sexuală”. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:32 și Glosarul.)

imoralitatea sexuală: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc porneía, un termen general, care se referă la toate relațiile sexuale condamnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea includ adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea. (Vezi Glosarul.)

fiul lui David: Această expresie arată că Isus era descendentul din linia genealogică a lui David care trebuia să moștenească Regatul, potrivit legământului încheiat cu David. (2Sa 7:11-16; Ps 89:3, 4)

iată: Termenul grecesc idoú, redat aici prin „iată”, este folosit deseori pentru a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, încurajând cititorul să-și imagineze scena sau să remarce un detaliu al relatării. De asemenea, este folosit pentru a sublinia ceva important ori pentru a introduce ceva nou sau surprinzător. În Scripturile grecești creștine, acest termen apare de cele mai multe ori în evanghelia lui Matei, în evanghelia lui Luca și în cartea Revelația. În Scripturile ebraice se folosește frecvent un echivalent al acestuia.

siro-feniciană: Acest cuvânt compus, format prin alăturarea termenilor „sirian” și „fenician”, a apărut, probabil, datorită faptului că Fenicia făcea parte din provincia romană Siria. (Vezi nota de studiu de la Mt 15:22, unde femeia este numită „feniciană”, sau „canaanită”.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Numindu-l pe Isus „Fiul lui David” (Mt 15:22), această femeie neevreică l-a recunoscut, fără îndoială, ca fiind promisul Mesia. Ea s-a plecat înaintea lui nu pentru că l-a considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-a considerat un reprezentant al lui Dumnezeu. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 14:33; 18:26.)

iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.

feniciană: Sau „canaanită”. În greacă, khananaía. Regiunea numită „Fenicia” în zilele lui Isus era cunoscută și cu numele de „Canaan”, întrucât primii locuitori ai Feniciei fuseseră descendenți ai lui Canaan, un nepot al lui Noe. (Ge 9:18; 10:6; vezi nota de studiu de la Mr 7:26, unde femeia este numită „siro-feniciană”)

Fiul lui David: Vezi notele de studiu de la Mt 1:1; 15:25.

s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”. Acești oameni l-au recunoscut pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Ei s-au plecat înaintea lui nu pentru că l-au considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-au considerat „Fiul lui Dumnezeu”. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 18:26.)

să-i aducem omagiu: Sau „să ne plecăm înaintea lui”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, termenul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, astrologii voiau să afle unde este „regele iudeilor”. Așadar, este clar că aici verbul se referă la faptul de a-i aduce omagiu unui rege uman, nu închinare unui dumnezeu. Verbul este folosit cu același sens în Mr 15:18, 19, unde se arată că soldații „s-au plecat” înaintea lui Isus și l-au numit „rege al iudeilor” în semn de batjocură. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:26.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, verbul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, termenul indică gestul prin care un sclav arăta respect și supunere față de cel care avea autoritate asupra lui. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Numindu-l pe Isus „Fiul lui David” (Mt 15:22), această femeie neevreică l-a recunoscut, fără îndoială, ca fiind promisul Mesia. Ea s-a plecat înaintea lui nu pentru că l-a considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-a considerat un reprezentant al lui Dumnezeu. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 14:33; 18:26.)

copiilor . . . căței: Întrucât câinii erau animale necurate potrivit Legii mozaice, Scripturile folosesc deseori termenul „câine” în sens depreciativ. (Le 11:27; Mt 7:6; Flp 3:2; Re 22:15) Totuși, atât în relatarea lui Marcu (7:27), cât și în relatarea lui Matei apare diminutivul acestui termen, care înseamnă „cățel” sau „câine de casă”, ceea ce îndulcește comparația. Se pare că Isus a folosit aici un termen plin de afecțiune prin care neevreii făceau referire la câinii lor de casă. Asemănându-i pe israeliți cu niște „copii” și pe neevrei cu niște „căței”, Isus a vrut să arate care era ordinea priorităților. Într-o casă în care existau și copii, și căței, copiii erau hrăniți primii.

ciungii erau însănătoșiți: Aceste cuvinte sunt omise în câteva manuscrise, dar apar în majoritatea manuscriselor timpurii și în multe altele redactate ulterior.

a simțit milă: Verbul grecesc splagkhnízomai, tradus prin „a simți milă”, este înrudit cu termenul splágkhna, care înseamnă „intestine”. Acest verb descrie un sentiment profund, simțit în adâncul ființei, o emoție intensă. În limba greacă este unul dintre termenii care transmit cel mai intens sentimentul de compasiune.

Mi-e milă: Sau „Simt compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)

coșuri: Este posibil ca acestea să fi fost coșuri mici de răchită, care aveau un mâner făcut din funie pentru a fi mânuite ușor de cei care călătoreau. Se crede că aveau o capacitate de aproximativ 7,5 l. (Vezi notele de studiu de la Mt 16:9, 10.)

coș: Aici Luca folosește termenul grecesc sphyrís, care apare și în evangheliile după Matei și Marcu cu referire la cele șapte coșuri în care au fost adunate „bucățile rămase” când Isus a hrănit 4 000 de bărbați. (Vezi nota de studiu de la Mt 15:37.) Acest termen face referire la un coș mare. Când le-a vorbit creștinilor din Corint despre fuga sa, apostolul Pavel a folosit cuvântul grecesc sargánē, care desemnează un coș împletit din frânghii sau din nuiele. Ambii termeni grecești pot fi folosiți pentru redarea aceluiași tip de coș, unul de mari dimensiuni. (2Co 11:32, 33)

coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. Termenul grecesc sphyrís, folosit aici, se referă, din câte se pare, la un tip de coș mai mare decât cele folosite cu o ocazie anterioară, când Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați. (Vezi nota de studiu de la Mt 14:20.) Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost coborât printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Vezi nota de studiu de la Fa 9:25.)

precum și femei și copii: Doar Matei menționează femeile și copiii când prezintă acest miracol. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 12 000 de persoane.

Magadanului: Deși, în prezent, în regiunea din jurul Mării Galileei nu există niciun loc numit Magadan, unii erudiți consideră că Magadanul este unul și același cu Magdala, care corespunde cu Khirbet Majdal (Migdal), localitate situată la aproximativ 6 km N-N-V de Tiberiada. În relatarea paralelă (Mr 8:10), regiunea este numită Dalmanuta. (Vezi Ap. B10.)

Multimedia

Coșuri
Coșuri

În Biblie sunt folosiți termeni diferiți pentru a descrie diverse tipuri de coșuri. De exemplu, după ce Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați, bucățile rămase au fost adunate în 12 coșuri; termenul grecesc folosit aici desemnează, din câte se pare, niște coșuri de nuiele relativ mici, care puteau fi duse în mână. Totuși, când se vorbește despre cele șapte coșuri în care s-au strâns bucățile rămase după ce Isus a hrănit aproximativ 4 000 de bărbați, este folosit alt termen grecesc. (Mr 8:8, 9) Acesta desemnează un coș mare, sau un coș pentru provizii. Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost lăsat jos printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Fa 9:25)

Magadan, pe malul Mării Galileei
Magadan, pe malul Mării Galileei

După ce Isus a hrănit 4 000 de bărbați, precum și femei și copii, el și discipolii săi s-au dus cu barca în regiunea Magadanului, pe malul vestic al Mării Galileei. În relatarea paralelă din Marcu, regiunea este numită Dalmanuta. (Mr 8:10; pentru hărți mai detaliate privitoare la serviciul lui Isus, vezi Apendicele A7-D)