După Matei 14:1-36
Note de subsol
Note de studiu
Irod: Adică Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul.)
conducătorul: Lit. „tetrarhul”. Termenul înseamnă „conducător al unui sfert” dintr-o provincie. El desemna un conducător al unei regiuni mai mici sau un prinț peste un anumit teritoriu care guverna doar cu acordul autorităților romane. Tetrarhia lui Irod Antipa cuprindea Galileea și Pereea. (Compară cu nota de studiu de la Mr 6:14.)
Ioan Botezătorul: Vezi notele de studiu de la Mt 3:1.
Irod: Adică Irod Antipa. (Vezi Glosarul.)
îl arestase pe Ioan . . . și îl aruncase în închisoare: Biblia nu menționează unde a avut loc acest lucru. Josephus spune că Ioan a fost închis și ucis în fortăreața Machaerus, care se găsea la est de Marea Moartă. (Antichități iudaice, XVIII, V, 2) Este posibil ca Ioan să fi stat o vreme în acea închisoare. (Mt 4:12) Totuși, când a fost executat, Ioan era închis, probabil, în Tiberiada, un oraș situat pe țărmul vestic al Mării Galileei. Motivele care au dus la această concluzie sunt următoarele: 1) În timp ce era în închisoare, Ioan a auzit despre lucrările lui Isus și i-a trimis pe discipolii săi la el. (Mt 11:1-3) Astfel, se pare că Ioan era închis aproape de locul în care predica Isus în Galileea. 2) Marcu afirmă că la ospățul dat cu ocazia zilei de naștere a lui Irod erau prezenți „bărbații de seamă din Galileea”, ceea ce arată că ospățul a avut loc la reședința lui Irod din Tiberiada. Evident, Ioan era închis în apropierea acelui loc. (Mr 6:21-29; Mt 14:6-11)
Irodiadei, soția lui Filip, fratele său: Irod Antipa s-a îndrăgostit de Irodiada, soția fratelui său vitreg, Irod Filip. Irodiada a divorțat de Filip, Antipa a divorțat de soția lui, după care s-au căsătorit. Ioan Botezătorul a fost arestat pentru că a criticat această căsătorie imorală, care era contrară legii evreiești.
se sărbătorea ziua de naștere: Din câte se pare, acest eveniment a avut loc la reședința lui Irod Antipa din Tiberiada. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:3; Mr 6:21.) Biblia menționează doar două aniversări ale unor zile de naștere: cea despre care se vorbește aici, când Ioan a fost decapitat, și cea a unui faraon, când a fost omorât marele brutar al suveranului egiptean. (Ge 40:18-22) Aceste două evenimente au ceva în comun: în fiecare caz a avut loc un mare ospăț și s-au acordat favoruri; în plus, în ambele ocazii a fost omorât un om.
rege: Titlul oficial roman al lui Irod Antipa era „tetrarh”, așa cum arată nota de studiu de la Mt 14:1. Totuși, de obicei i se spunea „rege”.
jurămintelor: Aici se folosește pluralul „jurăminte”, spre deosebire de Mt 14:7, unde termenul apare la singular. Aceasta ar putea arăta că Irod și-a întărit promisiunea cu jurăminte repetate.
I s-a făcut milă: Sau „A simțit compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)
Dați-le voi ceva să mănânce: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii. (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13)
pești: În timpurile biblice, peștele se pregătea, de obicei, pe grătar ori se săra și se usca. În general, peștele se consuma cu pâine. Peștii pe care i-a folosit Isus erau, probabil, sărați și uscați.
a spus o rugăciune: Sau „a rostit o binecuvântare”. Termenul grecesc folosit în acest context înseamnă literalmente „a binecuvânta”. Din câte se pare, el se referă aici la o rugăciune prin care i s-au adus lui Dumnezeu laude și mulțumiri.
a frânt pâinile: De obicei, pâinile erau plate și crocante și, prin urmare, era ceva obișnuit ca pâinea să fie frântă, adică ruptă, înainte de a fi consumată. (Mt 15:36; 26:26; Mr 6:41; 8:6; Lu 9:16)
coșuri: Este posibil ca acestea să fi fost coșuri mici de răchită, care aveau un mâner făcut din funie pentru a fi mânuite ușor de cei care călătoreau. Se crede că aveau o capacitate de aproximativ 7,5 l. (Vezi notele de studiu de la Mt 16:9, 10.)
precum și femei și copii: Când vorbește despre acest miracol, doar Matei menționează femeile și copiii. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 15 000 de persoane.
multe sute de metri: Lit. „multe stadii”. Un stadiu (în greacă, stádion) echivala cu 185 m, adică a opta parte dintr-o milă romană.
celei de-a patra străji: Adică de la aproximativ ora 3 dimineața până la răsărit, aproximativ ora 6. Această diviziune a timpului corespundea sistemului greco-roman, care împărțea noaptea în patru străji. Înainte, evreii împărțeau noaptea în trei străji, fiecare având circa patru ore (Ex 14:24; Ju 7:19), dar, pe vremea lui Isus, ei adoptaseră deja sistemul roman.
s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”. Acești oameni l-au recunoscut pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Ei s-au plecat înaintea lui nu pentru că l-au considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-au considerat „Fiul lui Dumnezeu”. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 18:26.)
Ghenezaret: Câmpie mică, măsurând aproximativ 5 km lungime și 2,5 km lățime, situată pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei. În Lu 5:1, Marea Galileei este numită „lacul Ghenezaret”.
Multimedia

Aceste fotografii arată aversul și reversul unei monede din aliaj de cupru, care a fost făcută cam în perioada în care Isus își desfășura serviciul pământesc. Moneda a fost realizată la porunca lui Irod Antipa, care era tetrarhul, sau conducătorul, Galileei și al Pereei. Din câte se pare, Isus trecea prin Pereea, teritoriul lui Irod, și se îndrepta spre Ierusalim când fariseii i-au spus că Irod voia să-l omoare. În răspunsul său, Isus l-a numit pe Irod ‘vulpe’. (Vezi nota de studiu de la Lu 13:32.) Întrucât majoritatea supușilor lui Irod erau evrei, monedele bătute de el aveau imprimate simboluri care nu îi ofensau, de pildă o ramură de palmier (1) și o cunună de frunze (2).

Vedere panoramică a Mării Galileei și a câmpiei unde se crede că Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii.

Printre peștii întâlniți în Israel se numără plătica, crapul, bibanul și tilapia. De regulă, peștele se consuma fript sau era sărat și uscat. Pâinea se cocea zilnic și era făcută din făină de grâu sau orz proaspăt măcinat. De obicei, se consuma pâine nedospită (în ebraică, mațțáh). Aluatul era făcut dintr-un amestec de făină și apă și nu conținea plămădeală.

În Biblie sunt folosiți termeni diferiți pentru a descrie diverse tipuri de coșuri. De exemplu, după ce Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați, bucățile rămase au fost adunate în 12 coșuri; termenul grecesc folosit aici desemnează, din câte se pare, niște coșuri de nuiele relativ mici, care puteau fi duse în mână. Totuși, când se vorbește despre cele șapte coșuri în care s-au strâns bucățile rămase după ce Isus a hrănit aproximativ 4 000 de bărbați, este folosit alt termen grecesc. (Mr 8:8, 9) Acesta desemnează un coș mare, sau un coș pentru provizii. Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost lăsat jos printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Fa 9:25)