După Matei 14:1-36

14  În timpul acela, Irod, conducătorul Galileei, a auzit vestea despre Isus+  și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morți și de aceea poate el să facă aceste lucrări de putere*+”.  Irod îl arestase pe Ioan, îl pusese în lanțuri și îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său+.  Căci Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție+”.  Dar Irod, deși voia să-l omoare, se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet+.  Însă, în timp ce se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod+, fiica Irodiadei a dansat cu acea ocazie înaintea oaspeților. Lui Irod i-a plăcut atât de mult+,  încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.  Atunci, la îndemnul mamei sale, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul+”.  Lucrul acesta l-a mâhnit pe rege, dar, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*, a poruncit să-i fie dat capul lui Ioan. 10  Și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11  Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea i l-a dus mamei sale. 12  Mai târziu, discipolii lui au venit, i-au luat corpul și l-au înmormântat; apoi s-au dus să-l anunțe pe Isus. 13  Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur, dar mulțimile au aflat și au venit după el pe jos din orașe+. 14  Când a coborât din barcă, a văzut o mare mulțime. I s-a făcut milă de ei+ și i-a vindecat pe bolnavi+. 15  Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu. Dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare+”. 16  Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce”. 17  Ei i-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18  El a zis: „Aduceți-i aici la mine”. 19  Și a spus mulțimilor să se întindă pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-și privirea spre cer, a spus o rugăciune+; după aceea a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. 20  Astfel, toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: 12 coșuri pline+. 21  Cei care au mâncat au fost aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii+. 22  Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe malul opus, în timp ce el avea să dea drumul mulțimilor+. 23  După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage+. Când s-a înserat, era singur acolo. 24  Barca era deja la multe sute de metri de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. 25  Dar, în timpul celei de-a patra străji a nopții, el a venit la ei umblând pe mare. 26  Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă*!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. 27  Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți+!”. 28  Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. 29  El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. 30  Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. 31  Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii+?”. 32  După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. 33  Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu+!”. 34  Și, după ce au traversat marea, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret+. 35  Recunoscându-l, oamenii din locul acela au răspândit vestea în tot ținutul dimprejur și i-au adus la el pe toți cei care erau bolnavi. 36  Și îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veșmântului+. Toți cei care îi atingeau se vindecau complet.

Note de subsol

Sau „aceste miracole”.
Sau „celor întinși la masă cu el”.
Sau „o iluzie”, adică o iluzie optică.

Note de studiu

Regele Irod: Adică Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul, „Irod”.) Matei și Luca folosesc titlul oficial roman al lui Antipa de „tetrarh”, sau „conducător”. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:1; Lu 3:1.) Tetrarhia lui cuprindea Galileea și Pereea. Totuși, lui Irod Antipa i se spunea de obicei „rege”. Acest titlu este folosit o dată de Matei (Mt 14:9) și este singurul folosit de Marcu cu privire la Irod Antipa (Mr 6:22, 25, 26, 27).

Irod: Adică Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul.)

conducătorul: Lit. „tetrarhul”. Termenul înseamnă „conducător al unui sfert” dintr-o provincie. El desemna un conducător al unei regiuni mai mici sau un prinț peste un anumit teritoriu care guverna doar cu acordul autorităților romane. Tetrarhia lui Irod Antipa cuprindea Galileea și Pereea. (Compară cu nota de studiu de la Mr 6:14.)

Botezătorul: Sau „Cufundătorul”. Din câte se pare, termenul era folosit ca apelativ, ceea ce arată că botezul prin cufundare în apă era o caracteristică distinctivă a lui Ioan. În una dintre lucrările sale, istoricul evreu Flavius Josephus vorbește despre „Ioan, poreclit Botezătorul”. (Antichități iudaice, XVIII, V, 2)

Ioan: Echivalentul în limba română al numelui ebraic „Iehohanan”, sau „Iohanan”, care înseamnă „Iehova a arătat favoare”, „Iehova a fost binevoitor”.

Ioan Botezătorul: Vezi notele de studiu de la Mt 3:1.

Irod: Adică Irod Antipa. (Vezi Glosarul.)

îl arestase pe Ioan . . . și îl aruncase în închisoare: Biblia nu menționează unde a avut loc acest lucru. Josephus spune că Ioan a fost închis și ucis în fortăreața Machaerus, care se găsea la est de Marea Moartă. (Antichități iudaice, XVIII, V, 2) Este posibil ca Ioan să fi stat o vreme în acea închisoare. (Mt 4:12) Totuși, când a fost executat, Ioan era închis, probabil, în Tiberiada, un oraș situat pe țărmul vestic al Mării Galileei. Motivele care au dus la această concluzie sunt următoarele: 1) În timp ce era în închisoare, Ioan a auzit despre lucrările lui Isus și i-a trimis pe discipolii săi la el. (Mt 11:1-3) Astfel, se pare că Ioan era închis aproape de locul în care predica Isus în Galileea. 2) Marcu afirmă că la ospățul dat cu ocazia zilei de naștere a lui Irod erau prezenți „bărbații de seamă din Galileea”, ceea ce arată că ospățul a avut loc la reședința lui Irod din Tiberiada. Evident, Ioan era închis în apropierea acelui loc. (Mr 6:21-29; Mt 14:6-11)

Irodiadei, soția lui Filip, fratele său: Irod Antipa s-a îndrăgostit de Irodiada, soția fratelui său vitreg, Irod Filip. Irodiada a divorțat de Filip, Antipa a divorțat de soția lui, după care s-au căsătorit. Ioan Botezătorul a fost arestat pentru că a criticat această căsătorie imorală, care era contrară legii evreiești.

ziua lui de naștere: Din câte se pare, acest eveniment s-a sărbătorit la reședința lui Irod Antipa din Tiberiada, un oraș situat pe țărmul vestic al Mării Galileei. Unul dintre motivele care au dus la această concluzie este acela că, așa cum afirmă Marcu, la ospăț erau prezenți bărbații de seamă din Galileea. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:36.) Biblia menționează doar două aniversări ale unor zile de naștere: cea despre care se vorbește aici, când Ioan a fost decapitat, și cea a unui faraon, când a fost omorât marele brutar al suveranului egiptean. (Ge 40:18-22) Aceste două evenimente au ceva în comun: în fiecare caz a avut loc un mare ospăț și s-au acordat favoruri; în plus, în ambele ocazii a fost omorât un om.

îl arestase pe Ioan . . . și îl aruncase în închisoare: Biblia nu menționează unde a avut loc acest lucru. Josephus spune că Ioan a fost închis și ucis în fortăreața Machaerus, care se găsea la est de Marea Moartă. (Antichități iudaice, XVIII, V, 2) Este posibil ca Ioan să fi stat o vreme în acea închisoare. (Mt 4:12) Totuși, când a fost executat, Ioan era închis, probabil, în Tiberiada, un oraș situat pe țărmul vestic al Mării Galileei. Motivele care au dus la această concluzie sunt următoarele: 1) În timp ce era în închisoare, Ioan a auzit despre lucrările lui Isus și i-a trimis pe discipolii săi la el. (Mt 11:1-3) Astfel, se pare că Ioan era închis aproape de locul în care predica Isus în Galileea. 2) Marcu afirmă că la ospățul dat cu ocazia zilei de naștere a lui Irod erau prezenți „bărbații de seamă din Galileea”, ceea ce arată că ospățul a avut loc la reședința lui Irod din Tiberiada. Evident, Ioan era închis în apropierea acelui loc. (Mr 6:21-29; Mt 14:6-11)

se sărbătorea ziua de naștere: Din câte se pare, acest eveniment a avut loc la reședința lui Irod Antipa din Tiberiada. (Vezi notele de studiu de la Mt 14:3; Mr 6:21.) Biblia menționează doar două aniversări ale unor zile de naștere: cea despre care se vorbește aici, când Ioan a fost decapitat, și cea a unui faraon, când a fost omorât marele brutar al suveranului egiptean. (Ge 40:18-22) Aceste două evenimente au ceva în comun: în fiecare caz a avut loc un mare ospăț și s-au acordat favoruri; în plus, în ambele ocazii a fost omorât un om.

rege: Titlul oficial roman al lui Irod Antipa era „tetrarh”, așa cum arată nota de studiu de la Mt 14:1. Totuși, de obicei i se spunea „rege”.

jurămintelor: Aici se folosește pluralul „jurăminte”, spre deosebire de Mt 14:7, unde termenul apare la singular. Aceasta ar putea arăta că Irod și-a întărit promisiunea cu jurăminte repetate.

conducătorul: Lit. „tetrarhul”. Termenul înseamnă „conducător al unui sfert” dintr-o provincie. El desemna un conducător al unei regiuni mai mici sau un prinț peste un anumit teritoriu care guverna doar cu acordul autorităților romane. Tetrarhia lui Irod Antipa cuprindea Galileea și Pereea. (Compară cu nota de studiu de la Mr 6:14.)

I s-a făcut milă: Sau „A simțit compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)

a simțit milă: Verbul grecesc splagkhnízomai, tradus prin „a simți milă”, este înrudit cu termenul splágkhna, care înseamnă „intestine”. Acest verb descrie un sentiment profund, simțit în adâncul ființei, o emoție intensă. În limba greacă este unul dintre termenii care transmit cel mai intens sentimentul de compasiune.

Dați-le voi ceva să mănânce: Acesta este singurul miracol al lui Isus consemnat în toate cele patru evanghelii. (Mt 14:15-21; Mr 6:35-44; Lu 9:10-17; Ioa 6:1-13)

pești: În timpurile biblice, peștele se pregătea, de obicei, pe grătar ori se săra și se usca. În general, peștele se consuma cu pâine. Peștii pe care i-a folosit Isus erau, probabil, sărați și uscați.

a spus o rugăciune: Sau „a rostit o binecuvântare”. Termenul grecesc folosit în acest context înseamnă literalmente „a binecuvânta”. Din câte se pare, el se referă aici la o rugăciune prin care i s-au adus lui Dumnezeu laude și mulțumiri.

a frânt pâinile: De obicei, pâinile erau plate și crocante și, prin urmare, era ceva obișnuit ca pâinea să fie frântă, adică ruptă, înainte de a fi consumată. (Mt 15:36; 26:26; Mr 6:41; 8:6; Lu 9:16)

coșuri: Când menționează cele două ocazii în care Isus a hrănit în mod miraculos mulțimile (vezi notele de studiu de la Mt 14:20; 15:37; 16:10 și relatările paralele din Mr 6:43; 8:8, 19, 20), evangheliile fac de fiecare dată distincție între tipurile de coșuri folosite pentru strângerea resturilor. În episodul în care Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați este folosit termenul grecesc kóphinos (tradus prin „coș”); în episodul în care a hrănit 4 000 de bărbați este folosit termenul grecesc sphyrís (tradus prin „coșuri mari”). Acest lucru arată că scriitorii fie au fost prezenți la fața locului, fie au primit informațiile de la martori oculari demni de încredere.

coșuri: Este posibil ca acestea să fi fost coșuri mici de răchită, care aveau un mâner făcut din funie pentru a fi mânuite ușor de cei care călătoreau. Se crede că aveau o capacitate de aproximativ 7,5 l. (Vezi notele de studiu de la Mt 16:9, 10.)

coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. (Vezi notele de studiu de la Mt 15:37; 16:9.)

precum și femei și copii: Când vorbește despre acest miracol, doar Matei menționează femeile și copiii. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 15 000 de persoane.

multe sute de metri: Lit. „multe stadii”. Un stadiu (în greacă, stádion) echivala cu 185 m, adică a opta parte dintr-o milă romană.

celei de-a patra străji: Adică de la aproximativ ora 3 dimineața până la răsărit, aproximativ ora 6. Această diviziune a timpului corespundea sistemului greco-roman, care împărțea noaptea în patru străji. Înainte, evreii împărțeau noaptea în trei străji, fiecare având circa patru ore (Ex 14:24; Ju 7:19), dar, pe vremea lui Isus, ei adoptaseră deja sistemul roman.­

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, verbul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, termenul indică gestul prin care un sclav arăta respect și supunere față de cel care avea autoritate asupra lui. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2.)

s-au plecat înaintea lui: Sau „i-au adus omagiu”. Acești oameni l-au recunoscut pe Isus ca reprezentant al lui Dumnezeu. Ei s-au plecat înaintea lui nu pentru că l-au considerat un dumnezeu sau o divinitate, ci pentru că l-au considerat „Fiul lui Dumnezeu”. (Vezi notele de studiu de la Mt 2:2; 8:2; 18:26.)

s-a plecat înaintea lui: Sau „i-a adus omagiu”, „l-a onorat”. Și în Scripturile ebraice sunt menționate persoane care s-au plecat înaintea profeților, a regilor sau a altor reprezentanți ai lui Dumnezeu. (1Sa 25:23, 24; 2Sa 14:4-7; 1Re 1:16; 2Re 4:36, 37) Fără îndoială, leprosul a înțeles că vorbea cu un reprezentant al lui Dumnezeu care avea puterea de a vindeca. Era cât se poate de potrivit să se plece în semn de respect față de Regele desemnat de Iehova. (Mt 9:18; pentru mai multe informații despre termenul grecesc folosit aici, vezi nota de studiu de la Mt 2:2.)

să-i aducem omagiu: Sau „să ne plecăm înaintea lui”. Când este folosit în legătură cu închinarea adusă unui dumnezeu sau unei zeități, termenul grecesc proskynéō este tradus prin „a se închina”. În acest context însă, astrologii voiau să afle unde este „regele iudeilor”. Așadar, este clar că aici verbul se referă la faptul de a-i aduce omagiu unui rege uman, nu închinare unui dumnezeu. Verbul este folosit cu același sens în Mr 15:18, 19, unde se arată că soldații „s-au plecat” înaintea lui Isus și l-au numit „rege al iudeilor” în semn de batjocură. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:26.)

Ghenezaret: Câmpie mică, măsurând aproximativ 5 km lungime și 2,5 km lățime, situată pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei. În Lu 5:1, Marea Galileei este numită „lacul Ghenezaret”.

Multimedia

Monedă bătută de Irod Antipa
Monedă bătută de Irod Antipa

Aceste fotografii arată aversul și reversul unei monede din aliaj de cupru, care a fost făcută cam în perioada în care Isus își desfășura serviciul pământesc. Moneda a fost realizată la porunca lui Irod Antipa, care era tetrarhul, sau conducătorul, Galileei și al Pereei. Din câte se pare, Isus trecea prin Pereea, teritoriul lui Irod, și se îndrepta spre Ierusalim când fariseii i-au spus că Irod voia să-l omoare. În răspunsul său, Isus l-a numit pe Irod ‘vulpe’. (Vezi nota de studiu de la Lu 13:32.) Întrucât majoritatea supușilor lui Irod erau evrei, monedele bătute de el aveau imprimate simboluri care nu îi ofensau, de pildă o ramură de palmier (1) și o cunună de frunze (2).

Partea nord-estică a Mării Galileei
Partea nord-estică a Mării Galileei

Vedere panoramică a Mării Galileei și a câmpiei unde se crede că Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii.

Pești și pâini
Pești și pâini

Printre peștii întâlniți în Israel se numără plătica, crapul, bibanul și tilapia. De regulă, peștele se consuma fript sau era sărat și uscat. Pâinea se cocea zilnic și era făcută din făină de grâu sau orz proaspăt măcinat. De obicei, se consuma pâine nedospită (în ebraică, mațțáh). Aluatul era făcut dintr-un amestec de făină și apă și nu conținea plămădeală.

Coșuri
Coșuri

În Biblie sunt folosiți termeni diferiți pentru a descrie diverse tipuri de coșuri. De exemplu, după ce Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de bărbați, bucățile rămase au fost adunate în 12 coșuri; termenul grecesc folosit aici desemnează, din câte se pare, niște coșuri de nuiele relativ mici, care puteau fi duse în mână. Totuși, când se vorbește despre cele șapte coșuri în care s-au strâns bucățile rămase după ce Isus a hrănit aproximativ 4 000 de bărbați, este folosit alt termen grecesc. (Mr 8:8, 9) Acesta desemnează un coș mare, sau un coș pentru provizii. Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost lăsat jos printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Fa 9:25)