După Marcu 11:1-33

11  Când se apropiau de Ierusalim și erau aproape de Betfaghe și de Betania,+ situate pe Muntele Măslinilor, el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi+  zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, imediat ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat niciun om până acum. Dezlegați-l și aduceți-l aici.  Iar dacă cineva vă va spune: «De ce faceți asta?», să ziceți: «Domnul are nevoie de el și îl va trimite imediat înapoi»”.  Ei au plecat și au găsit măgărușul pe strada laterală, legat afară, la o poartă, și l-au dezlegat.+  Dar unii dintre cei ce stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?”.  Ei le-au zis ce le spusese Isus, iar oamenii aceia i-au lăsat să plece.  Au adus măgărușul+ la Isus, și-au pus mantiile pe el și Isus a încălecat pe el.+  Și mulți și-au întins mantiile pe drum,+ iar alții au tăiat de pe câmp ramuri înfrunzite.+  Cei care mergeau în față și cei care veneau în urmă strigau: „Salvează, te rugăm!+ Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova!+ 10  Binecuvântat este Regatul care va veni, cel al tatălui nostru David!+ Salvează, te rugăm, tu, care ești în înălțimi*!”. 11  Și el a intrat în Ierusalim, s-a dus în templu, s-a uitat în jur la toate lucrurile, dar, pentru că era deja târziu, a plecat cu Cei doisprezece la Betania.+ 12  A doua zi, în timp ce plecau din Betania, i s-a făcut foame.+ 13  A zărit de la distanță un smochin care avea frunze și s-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era sezonul smochinelor. 14  Atunci i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine vreodată!”.+ Discipolii săi au auzit aceasta. 15  Și au ajuns la Ierusalim. El a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei+ 16  și nu lăsa pe nimeni să ducă vreo unealtă prin templu. 17  El preda și le zicea: „Nu este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate națiunile»?+ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+ 18  Preoții principali și scribii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-l omoare,+ căci se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uluită de învățătura sa.+ 19  Când s-a făcut seară, ei au plecat din oraș. 20  În ziua următoare, dis-de-dimineață, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era deja uscat din rădăcini.+ 21  Amintindu-și cele întâmplate, Petru i-a zis: „Rabi, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”.+ 22  Isus le-a zis: „Să aveți credință în Dumnezeu! 23  Adevărat vă spun că, dacă cineva îi zice muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și nu se îndoiește în inima lui, ci are credință că ceea ce zice se va întâmpla, așa se va întâmpla.+ 24  De aceea, vă spun: Toate lucrurile pe care le cereți când vă rugați, cereți-le cu credință și considerați că le-ați și primit, și le veți avea.+ 25  Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile”.+ 26  —— 27  Și au venit din nou la Ierusalim. În timp ce el mergea prin templu, preoții principali, scribii și bătrânii au venit 28  și i-au zis: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat autoritatea să le faci?”.+ 29  Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare. Răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30  Botezul lui Ioan+ era din cer sau de la oameni? Răspundeți-mi”.+ 31  Ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut pe Ioan?». 32  Dar să îndrăznim oare să spunem: «De la oameni»?”. Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan fusese, într-adevăr, profet.+ 33  De aceea, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”.

Note de subsol

Sau „în locurile cele mai înalte”.

Note de studiu

Betania: Sat aflat pe versantul est-sud-estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ 3 km de Ierusalim. (Ioa 11:18) În Betania era casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr, unde, din câte se pare, locuia Isus când se afla în Iudeea. (Ioa 11:1) În prezent, pe locul unde s-a aflat Betania se găsește un oraș, al cărui nume arab înseamnă „Locul lui Lazăr”.

Când: Evenimentele descrise în Mr 11:1-11 au avut loc pe parcursul zilei de 9 nisan. (Vezi Ap. A7 și B12.)

Betfaghe: Numele acestui sat de pe Muntele Măslinilor provine din ebraică și înseamnă, probabil, „Casa smochinelor timpurii”. Potrivit tradiției, Betfaghe se afla între Ierusalim și Betania, pe versantul sud-estic al Muntelui Măslinilor, aproape de vârf, la circa 1 km de Ierusalim. (Mt 21:1; Lu 19:29; vezi Ap. A7, harta 6)

Betania: Vezi nota de studiu de la Mt 21:17.

un măgăruș: Când descriu acest eveniment, Marcu, Luca (19:35) și Ioan (12:14, 15) menționează un singur animal, măgărușul. Matei (21:2-7) adaugă un detaliu suplimentar, menționând că acolo era și măgărița. (Vezi notele de studiu de la Mt 21:2, 5.)

o măgăriță legată și cu ea un măgăruș: Numai în relatarea lui Matei sunt menționați și măgărița, și măgărușul. (Mr 11:2-7; Lu 19:30-35; Ioa 12:14, 15) Din câte se pare, Marcu, Luca și Ioan menționează un singur animal întrucât Isus a mers călare doar pe măgăruș. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:5.)

pe un măgar, da, pe un măgăruș: În Mt 21:2, 7 sunt menționate două animale. Totuși, profeția din Za 9:9 precizează că regele vine călare pe un singur animal. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:2.)

Salvează, te rugăm: Lit. „Osana”. Termenul grecesc hōsanná provine dintr-o expresie ebraică ce înseamnă „salvează, ne rugăm” sau „salvează, te rugăm”. Aici, termenul este folosit ca o rugăminte adresată lui Dumnezeu pentru salvare sau victorie; era ca și cum mulțimea ar fi cerut: „Te rugăm, acordă-i salvare Fiului lui David”. (Vezi relatarea paralelă din Mt 21:9.) Cu timpul, termenul a ajuns să fie folosit atât în rugăciune, cât și în exprimările de laudă. Expresia ebraică apare în Ps 118:25, care făcea parte din psalmii Hallel, cântați în perioada Paștelui. Prin urmare, în ocazia menționată aici, aceste cuvinte le-au venit imediat în minte evreilor din mulțime. O modalitate prin care Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lor de a-l salva pe Fiul lui David a fost aceea că l-a înviat din morți. În Mr 12:10, 11, Isus însuși a citat cuvintele din Ps 118:22, 23 și le-a aplicat la Mesia.

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:25, 26, versete citate aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)

Regatul care va veni, cel al tatălui nostru David: Cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise susțin această redare, dar câteva manuscrise antice spun: „Regatul tatălui nostru David, care vine în numele Domnului”. Această ultimă redare se găsește și în unele traduceri în limba română. Câteva traduceri ale Scripturilor grecești creștine în ebraică (având simbolurile J7, 8, 10-12, 14, 16, 17 în Ap. C) folosesc aici Tetragrama sau o abreviere a ei și spun: „Regatul tatălui nostru David, care vine în numele lui Iehova”.

A doua zi: Adică 10 nisan. (Vezi Ap. A7 și B12.)

n-a găsit decât frunze: Deși era neobișnuit ca un smochin să dea rod în acea perioadă a anului, pomul avea frunze, ceea ce, în mod normal, însemna că acesta făcuse smochine timpurii. Însă smochinul făcuse doar frunze; astfel, Isus și-a dat seama că pomul nu avea să mai dea rod și că aspectul lui era înșelător. Prin urmare, l-a blestemat și l-a făcut să se usuce. (Mr 11:19-21)

templu: Termenul se referă, probabil, la acea zonă a templului cunoscută cu numele de „Curtea Națiunilor”. (Vezi Ap. B11.)

templu: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.

să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau: Vezi nota de studiu de la Lu 19:45.

schimbătorilor de bani: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.

schimbătorilor de bani: Deși pe vremea aceea existau mai multe tipuri de monede, se pare că doar un tip putea fi folosit pentru plata taxei anuale de la templu sau pentru cumpărarea animalelor de jertfă. Prin urmare, evreii și prozeliții care veneau la Ierusalim trebuiau să schimbe monedele lor în moneda acceptată la templu. Din câte se pare, Isus a considerat că schimbătorii de bani percepeau comisioane exorbitante și că ceea ce făceau aceștia nu era altceva decât extorcare.

să-i dea afară pe cei care vindeau: În 10 nisan 33 e.n., Isus curăță templul a doua oară. Această ocazie este descrisă în evangheliile lui Matei (21:12-17), Marcu (11:15-18) și Luca. Prima oară a curățat templul înainte de Paștele din 30 e.n., episod prezentat în Ioa 2:13-17.

să ducă vreo unealtă prin templu: Din câte se pare, unii foloseau curtea templului ca scurtătură pentru a transporta obiecte în scop personal sau comercial. Isus nu a permis lucrul acesta, întrucât denota lipsă de respect față de casa lui Dumnezeu, care era sfântă. Această acțiune a lui Isus este relatată doar de Marcu.

peșteră de tâlhari: Sau „bârlogul hoților”. Isus a făcut aici referire la Ier 7:11. Probabil că el i-a numit pe negustori și pe schimbătorii de bani „tâlhari” deoarece aceștia obțineau profituri necinstite din vânzarea animalelor de jertfă și percepeau comisioane exorbitante pentru schimbarea monedelor. De asemenea, Isus a fost indignat întrucât casa de rugăciune, locul în care i se aducea închinare lui Iehova, fusese transformată într-un centru comercial.

casă de rugăciune pentru toate națiunile: Dintre cei trei evangheliști care citează versetul din Is 56:7, doar Marcu include expresia „pentru toate națiunile [popoarele]”. (Mt 21:13; Lu 19:46) Templul din Ierusalim trebuia să fie un loc în care atât israeliții, cât și străinii cu teamă de Dumnezeu să i se poată închina și ruga lui Iehova. (1Re 8:41-43) Isus i-a condamnat pe bună dreptate pe iudeii care foloseau templul în scop comercial, făcând din el o peșteră de tâlhari. Acțiunile lor îi împiedicau pe oamenii din toate națiunile să se apropie de Iehova în casa sa de rugăciune, privându-i de ocazia de a ajunge să-l cunoască.

peșteră de tâlhari: Vezi nota de studiu de la Mt 21:13.

seară: Adică spre sfârșitul zilei de 10 nisan. Isus și discipolii săi au plecat din Ierusalim, întorcându-se la Betania, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Se pare că Isus a înnoptat în casa prietenilor săi Lazăr, Maria și Marta. (Vezi Ap. A7 și B12.)

dis-de-dimineață: Adică în 11 nisan. Isus și discipolii săi se întorc la Ierusalim. Este ultima zi a serviciului public al lui Isus, înainte ca el să celebreze Paștele, să instituie Comemorarea morții sale și să fie judecat și executat. (Vezi Ap. A7 și B12.)

Adevărat: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Isus a folosit deseori acest cuvânt pentru a introduce o afirmație, o promisiune sau o profeție, subliniind astfel veridicitatea și credibilitatea absolută a celor spuse. Potrivit unor bibliști, modul în care a folosit Isus cuvântul „adevărat”, sau „amin”, este unic în literatura sacră. Când se repetă succesiv (amḗn amḗn), așa cum îl întâlnim de multe ori în Evanghelia după Ioan, expresia rostită de Isus este tradusă prin „foarte adevărat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.)

stați în picioare și vă rugați: La evrei și la multe dintre celelalte națiuni menționate în Biblie nu exista o poziție anume pentru rugăciune. Toate pozițiile în care se rugau denotau respect profund. Faptul de a sta în picioare la rugăciune era o practică obișnuită.

În unele manuscrise antice, aici apare: „Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile”. Aceste cuvinte nu se găsesc în cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise și, fără îndoială, nu fac parte din textul original al cărții lui Marcu. Însă cuvinte asemănătoare se găsesc în Mt 6:15, ca parte a Scripturilor inspirate. (Vezi Ap. A3.)

preoții principali: Această expresie reprezintă traducerea unui termen grecesc care, la singular, este redat prin „mare preot” și se referă la reprezentantul principal al poporului înaintea lui Dumnezeu. Aici termenul apare la plural și se referă la preoții cei mai influenți, inclusiv la foștii mari preoți, și, posibil, la capii celor 24 de grupuri preoțești.

scribii: Inițial, acest termen se referea la copiștii Scripturilor, dar, pe vremea lui Isus, se referea la cei care erau experți în Lege și învățători ai acesteia.

preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.

scribii: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.

bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mr 8:31.

bătrâni: Lit. „bărbații în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mr 11:27; 14:43, 53; 15:1; vezi nota de studiu de la Mt 16:21 și Glosarul, „Bătrân”)

Multimedia

Betfaghe, Muntele Măslinilor și Ierusalimul
Betfaghe, Muntele Măslinilor și Ierusalimul

Acest scurt material video prezintă un drum care duce la Ierusalim dinspre est. El pornește din satul actual et-Tur – despre care se crede că ar corespunde cu Betfaghe, menționat în Biblie – și ajunge până în unul dintre cele mai înalte puncte ale Muntelui Măslinilor. Betania este situată la est de Betfaghe, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Când veneau la Ierusalim, Isus și discipolii săi obișnuiau să înnopteze în Betania, pe locul căreia în prezent se găsește el-ʽAzariyeh (El ʽEizariya), un oraș arab al cărui nume înseamnă „Locul lui Lazăr”. Fără îndoială, Isus era găzduit în casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr. (Mt 21:17; Mr 11:11; Lu 21:37; Ioa 11:1) Când pleca de la ei spre Ierusalim, probabil că Isus urma un traseu asemănător celui prezentat în materialul video. În 9 nisan 33 e.n., când Isus a mers călare pe un măgăruș la Ierusalim, traversând Muntele Măslinilor, este foarte probabil ca el să fi luat măgărușul din Betfaghe și de acolo să fi urmat drumul spre Ierusalim.

1. Drumul de la Betania la Betfaghe

2. Betfaghe

3. Muntele Măslinilor

4. Valea Chedron

5. Muntele Templului

Măgăruș
Măgăruș

Măgarul este un animal copitat, din familia calului. El se distinge de cal prin talia mai mică, coama mai scurtă, urechile mai lungi și coada care are un smoc de păr doar la capăt. Deși prostia și încăpățânarea măgarului sunt proverbiale, în realitate el este mai inteligent decât calul și, de regulă, este un animal răbdător. În timpurile biblice, atât bărbații, cât și femeile, chiar și persoanele de vază, călăreau pe măgari. (Ios 15:18; Ju 5:10; 10:3, 4; 12:14; 1Sa 25:42) Solomon, fiul lui David, a mers spre locul ungerii sale călare pe catârul tatălui său (catârul este un animal hibrid, rezultat din împerecherea unui măgar cu o iapă). (1Re 1:33-40) Așadar, era cât se poate de potrivit ca Isus, mai marele Solomon, să împlinească profeția din Za 9:9 venind călare nu pe un cal, ci pe un măgăruș.