După Marcu 1:1-45

1  Începutul veștii bune* despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu:  În cartea profetului Isaia este scris: („Iată că îl trimit pe mesagerul meu înaintea ta*, iar el îți va pregăti calea.”)+  „Glasul cuiva strigă în pustiu: «Pregătiți calea lui Iehova*! Faceți drepte cărările sale!»”.+  Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul ca simbol al căinței pentru iertarea păcatelor.+  Toți cei din ținutul Iudeei și toți locuitorii Ierusalimului se duceau la Ioan. Ei își mărturiseau deschis păcatele și erau botezați* de el în râul Iordan.+  Ioan purta un veșmânt din păr de cămilă și o centură de piele în jurul mijlocului;+ el mânca lăcuste și miere sălbatică.+  Și predica: „După mine vine cineva mai puternic decât mine, iar eu nu sunt demn să mă aplec ca să-i dezleg curelele de la sandale.+  Eu v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu spirit sfânt”.+  În zilele acelea, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de Ioan în Iordan.+ 10  Imediat ce s-a ridicat din apă, el a văzut cerurile deschizându-se și spiritul coborând peste el, ca un porumbel.+ 11  Și din ceruri s-a auzit un glas: „Tu ești Fiul meu, cel iubit! Eu te-am aprobat”.+ 12  Imediat, spiritul l-a impulsionat să se ducă în pustiu. 13  El a rămas în pustiu 40 de zile și acolo a fost ispitit de Satan.+ Era cu animalele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.+ 14  După ce Ioan a fost arestat, Isus s-a dus în Galileea.+ Acolo, el a predicat vestea bună a lui Dumnezeu,+ 15  zicând: „Timpul fixat a sosit și Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat. Căiți-vă+ și credeți în vestea bună!”. 16  În timp ce mergea de-a lungul Mării Galileei, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui,+ aruncându-și plasele de pescuit în mare,+ fiindcă erau pescari.+ 17  Isus le-a zis: „Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni!”.+ 18  Și ei și-au lăsat imediat plasele de pescuit și l-au urmat.+ 19  Mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau în barca lor și își reparau plasele de pescuit.+ 20  El i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă împreună cu angajații lui și l-au urmat. 21  Și au intrat în Capernaum. De îndată ce a început sabatul, el a intrat în sinagogă și a început să predea.+ 22  Oamenii erau uluiți de modul său de a preda, pentru că el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii.+ 23  Chiar atunci, în sinagoga lor era un om stăpânit de un spirit necurat, care a strigat: 24  „Ce-avem noi de-a face cu tine, Isus Nazarineanule?+ Ai venit să ne distrugi? Știu prea bine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!”.+ 25  Dar Isus l-a mustrat zicând: „Taci și ieși din el!”. 26  Și spiritul necurat, după ce i-a provocat omului convulsii și a urlat cât a putut de tare, a ieșit din el. 27  Și toți erau atât de uluiți, încât au început să vorbească între ei și să zică: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă*! El le poruncește cu autoritate chiar și spiritelor necurate, iar ele îl ascultă”. 28  Și vestea despre el s-a răspândit repede peste tot, în tot ținutul Galileei. 29  După ce au plecat din sinagogă, Isus, Iacov și Ioan s-au dus împreună cu Simon și cu Andrei la casa acestora.+ 30  Soacra+ lui Simon zăcea în pat cu febră; imediat, ei i-au vorbit lui Isus despre ea. 31  Atunci el s-a dus la ea, a luat-o de mână și a ridicat-o. Și febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. 32  După lăsarea serii, când soarele apusese, oamenii au început să aducă la el toți bolnavii și demonizații.+ 33  Tot orașul era adunat la ușa casei. 34  Astfel, el a vindecat mulți oameni care sufereau de diferite boli+ și a scos mulți demoni, dar nu-i lăsa pe demoni să vorbească, fiindcă știau că el era Cristos*. 35  Dis-de-dimineață, în timp ce era încă întuneric, s-a ridicat, a ieșit și a plecat într-un loc retras, iar acolo a început să se roage.+ 36  Dar Simon și cei ce erau cu el s-au dus să-l caute 37  și, după ce l-au găsit, i-au zis: „Toți te caută”. 38  Însă el le-a spus: „Să ne ducem în altă parte, în localitățile învecinate, ca să predic și acolo, căci de aceea am venit”.+ 39  Și a străbătut toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demonii.+ 40  Și la el a venit un lepros, care l-a implorat în genunchi zicându-i: „Dacă vrei, poți să mă cureți”.+ 41  Atunci Isus, cuprins de milă, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Vreau! Fii curățat!”.+ 42  Și imediat lepra i-a dispărut și el a devenit curat. 43  Isus l-a trimis îndată de acolo, poruncindu-i cu fermitate: 44  „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului și oferă pentru purificarea ta lucrurile pe care le-a poruncit Moise,+ ca mărturie pentru ei*”.+ 45  Dar, după ce a plecat, omul a început să le vorbească tuturor despre cele întâmplate și să răspândească vestea peste tot, astfel că Isus nu mai putea să intre în niciun oraș fără să treacă neobservat. De aceea, el rămânea în locuri retrase, în afara orașelor. Totuși, oamenii veneau la el din toate părțile.+

Note de subsol

Sau „evangheliei”.
Lit. „înaintea feței tale”.
Sau „cufundați”.
Sau „un nou mod de a învăța”.
Sau, posibil, „știau cine era el”.
Probabil cu referire la preoți.

Note pentru studiu

Multimedia

Pustiu
Pustiu

Termenii din limbile originale redați în Biblie prin „pustiu” (midbár, în ebraică, și érēmos, în greacă) se referă în general la un teritoriu necultivat și slab populat, care, în multe cazuri, era un teren arid, cu tufișuri și iarbă sau chiar cu pășuni. Dar termenii pot face referire și la regiuni total lipsite de apă, care pot fi considerate pe bună dreptate deșerturi. În general, pustiul la care se face referire în evanghelii este pustiul Iudeei. Aici a trăit și a predicat Ioan și tot aici Isus a fost ispitit de Diavol. (Mr 1:12)

Îmbrăcămintea și înfățișarea lui Ioan Botezătorul
Îmbrăcămintea și înfățișarea lui Ioan Botezătorul

Ioan purta un veșmânt țesut din păr de cămilă și avea în jurul mijlocului o centură, sau un brâu, de piele, în care puteau fi ținute obiecte mici. O îmbrăcăminte asemănătoare a purtat și profetul Ilie. (2Re 1:8) Țesătura din păr de cămilă era aspră, iar veșmintele făcute din această țesătură erau purtate de obicei de cei săraci. În schimb, oamenii bogați purtau veșminte moi, făcute din mătase sau din in. (Mt 11:7-9) Întrucât Ioan Botezătorul a fost nazireu din naștere, este posibil ca el să nu-și fi tuns părul niciodată. Din câte se pare, hainele și înfățișarea sa dădeau imediat de înțeles că ducea o viață simplă, complet dedicată înfăptuirii voinței lui Dumnezeu.

Lăcuste
Lăcuste

Așa cum este folosit în Biblie, termenul „lăcuste” se poate referi la mai multe tipuri de insecte cu antene scurte, în special la cele care migrează în roiuri mari. Potrivit unui studiu realizat la Ierusalim, lăcustele de deșert conțin 75% proteine. În Orientul Mijlociu, cei care consumă în prezent lăcuste îndepărtează capul, picioarele, aripile și abdomenul. Partea rămasă, toracele, se consumă crudă sau gătită. Despre aceste insecte bogate în proteine se spune că au un gust asemănător cu al creveților sau al crabilor.

Miere sălbatică
Miere sălbatică

În imaginile alăturate se pot vedea un stup construit de albine sălbatice (1) și un fagure plin cu miere (2). Mierea pe care o consuma Ioan era, probabil, produsă de o specie autohtonă de albine sălbatice, numită Apis mellifera syriaca. Această specie agresivă este bine adaptată la clima caldă și uscată din pustiul Iudeei, dar nu este potrivită pentru apicultură. Totuși, încă din secolul al IX-lea î.e.n., în Israel se creșteau albine în cilindri de lut. Numeroase fragmente ale unor astfel de stupi au fost descoperite în mijlocul unei zone urbane antice (numite în prezent Tel Rehov), din Valea Iordanului. Mierea din acești stupi era produsă de o specie de albine care a fost importată, din câte se pare, de pe teritoriul Turciei din prezent.

Sandale
Sandale

În timpurile biblice, sandaua consta dintr-o talpă plată de piele, de lemn sau de fibre vegetale, fixată de picior cu niște curele de piele. Sandalele aveau valoare simbolică în unele tranzacții și erau menționate pentru a ilustra o anumită idee. De exemplu, conform Legii, dacă un bărbat refuza să încheie căsătoria între cumnați cu o văduvă dintre rudele sale, aceasta îi scotea sandaua, iar numele dezonorant cu care avea să fie cunoscută familia lui era „Casa celui căruia i s-a scos sandaua”. (De 25:9, 10) Transferul de proprietate sau transferul dreptului de răscumpărare era reprezentat prin gestul unei persoane de a-i da alteia sandaua sa. (Rut 4:7) Faptul de a-i dezlega cuiva curelele de la sandale sau de a-i duce sandalele era considerat o sarcină umilă, care era îndeplinită, de obicei, de un sclav. Ioan Botezătorul a făcut referire la această practică pentru a arăta că Cristos îi era superior.

Râul Iordan
Râul Iordan

Ioan l-a botezat pe Isus în râul Iordan; nu se știe exact unde a avut loc botezul.

Vedere asupra văii Izreel
Vedere asupra văii Izreel

Fotografia alăturată este făcută de pe o stâncă din apropiere de Nazaret și surprinde o vedere panoramică spre sud. Valea fertilă Izreel, menționată în mai multe relatări biblice, se poate vedea întinzându-se spre est și spre vest. (Ios 17:16; Ju 6:33; Os 1:5) În partea stângă, în depărtare, se remarcă dealul More, pe unul dintre versanții lui aflându-se satul Nein, ce corespunde anticului oraș Nain, unde Isus l-a înviat pe fiul unei văduve. (Ju 7:1; Lu 7:11-15) La mijlocul liniei orizontului se poate vedea muntele Ghilboa. (1Sa 31:1, 8) Având în vedere că Isus a crescut în Nazaret, este posibil ca el să fi venit pe această stâncă din fotografie, de unde a putut vedea mai multe locuri importante din istoria Israelului. (Lu 2:39, 40)

Pustiul Iudeei, la vest de râul Iordan
Pustiul Iudeei, la vest de râul Iordan

În această regiune aridă, Ioan Botezătorul și-a început serviciul, iar Isus a fost ispitit de Diavol.

Aruncarea unei plase de pescuit
Aruncarea unei plase de pescuit

Pescarii de la Marea Galileei foloseau două tipuri de plase de pescuit: una cu ochiuri fine, folosită la prinderea peștilor mici, și alta cu ochiuri largi, folosită la prinderea peștilor mai mari. Spre deosebire de năvod, pentru manevrarea căruia era nevoie de cel puțin o barcă și de un grup de pescari, plasa de pescuit putea fi mânuită de un singur pescar, care stătea într-o barcă sau în picioare pe țărm ori în apropierea țărmului, în apă. Plasa de pescuit putea măsura 6 m sau mai mult în diametru și, pe toată această circumferință, avea prinse pietre sau greutăți de plumb. Dacă era aruncată corect, plasa se întindea bine și lovea apa ca un disc plat. Mai întâi se scufunda marginea cu greutăți și, pe măsură ce plasa se lăsa la fundul apei, peștii erau prinși în interior. Pescarul putea apoi să se scufunde și să scoată peștii prinși în plasă sau putea trage cu grijă plasa la mal. Această tehnică de pescuit presupunea multă îndemânare și eforturi susținute.

Pești din Marea Galileei
Pești din Marea Galileei

Biblia face deseori referire la pești, la pescuit și la pescari în contextele în care este amintită Marea Galileei. În această mare trăiesc circa 20 de specii de pești. Dintre acestea, doar aproximativ 10 sunt căutate de pescari. Din punct de vedere comercial, ele pot fi grupate în trei categorii importante. Prima categorie sunt mrenele (la numărul 1 este prezentat Barbus longiceps), care cuprinde trei specii. Peștii din aceste specii au mustăți la colțurile gurii, de unde și numele lor semitic, biny, care înseamnă „păr”. Mrenele se hrănesc cu moluște, melci și pești mici. Mreana cu cap lung atinge 75 cm lungime și poate cântări peste 7 kg. A doua categorie, care cuprinde cinci specii, sunt peștii tilapia (la numărul 2 este prezentat Tilapia galilea). În arabă, acești pești sunt numiți musht, adică „pieptăn”, deoarece aripioara dorsală a acestora seamănă cu un pieptene. O varietate de tilapia atinge 45 cm lungime și poate cântări aproximativ 2 kg. A treia categorie sunt sardinele de Chineret (la numărul 3 este prezentat Acanthobrama terrae sanctae), care seamănă cu niște heringi mici. Încă din vechime, acest tip de pește se păstrează în saramură.