După Luca 20:1-47

20  Într-una din acele zile, în timp ce îi învăța pe oameni în templu și anunța vestea bună, preoții principali și scribii împreună cu bătrânii au venit 2  și i-au zis: „Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat această autoritate?”.+ 3  El le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare, iar voi să-mi răspundeți: 4  Botezul* lui Ioan era din cer sau de la oameni?”. 5  Atunci ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-ați crezut pe Ioan?». 6  Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă sunt convinși că Ioan a fost profet”.+ 7  De aceea, au răspuns că nu știau de unde era. 8  Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”. 9  Atunci el a spus poporului următoarea ilustrare: „Un om a plantat o vie,+ a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate pentru mult timp.+ 10  La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea o parte din rodul viei. Însă, după ce l-au bătut, viticultorii l-au trimis de acolo cu mâna goală.+ 11  Dar omul a mai trimis un sclav. Și pe acela l-au bătut, l-au umilit* și l-au trimis de acolo cu mâna goală. 12  Totuși, el a trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au aruncat afară și pe acela. 13  Atunci proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, cel iubit.+ Poate că pe el îl vor respecta». 14  Când l-au văzut, viticultorii au început să vorbească între ei zicând: «Acesta este moștenitorul. Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră». 15  Și l-au aruncat afară din vie și l-au omorât.+ Ce le va face deci proprietarul viei acelor viticultori? 16  Va veni și îi va omorî, iar via o va da altora”. Auzind aceste cuvinte, ei au zis: „Să nu se întâmple niciodată așa ceva!”. 17  Dar el s-a uitat țintă la ei și le-a zis: „Atunci ce înseamnă ceea ce este scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală»?+ 18  Cine cade peste acea piatră va fi sfărâmat,+ iar cel peste care cade ea va fi zdrobit”. 19  Dându-și seama că spusese această ilustrare gândindu-se la ei, scribii și preoții principali au vrut să pună mâna pe el chiar în momentul acela, dar se temeau de popor.+ 20  După ce l-au urmărit cu atenție, au trimis niște oameni plătiți în secret pentru a se preface că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui+ și să-l predea autorităților și guvernatorului. 21  Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că ceea ce spui și predai este corect, că nu ești părtinitor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. 22  Este permis* să plătim impozite Cezarului sau nu?”. 23  Dar el și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis: 24  „Arătați-mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el?”. Ei au zis: „Ale Cezarului”. 25  El le-a spus: „Dați deci neapărat Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ 26  Astfel, ei n-au putut să-l prindă în capcană prin cuvintele lui înaintea poporului, ci, uimiți de răspunsul său, au tăcut. 27  Totuși, unii dintre saduchei, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+ 28  „Învățătorule, Moise ne-a scris: «Dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași».+ 29  Iată că erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii. 30  De aceea, a luat-o de soție al doilea, 31  apoi al treilea. Astfel, toți cei șapte au luat-o de soție și au murit fără să lase copii. 32  În cele din urmă, a murit și femeia. 33  Prin urmare, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”. 34  Isus le-a zis: „Copiii acestui sistem se căsătoresc și sunt dați în căsătorie, 35  dar cei care sunt considerați demni de sistemul viitor și de învierea din morți nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie.+ 36  De fapt, ei nici nu vor mai putea să moară, pentru că vor fi ca îngerii și vor fi copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii. 37  Dar că morții vor fi sculați a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini,+ când îl numește pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob».+ 38  El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el toți sunt vii”.+ 39  Atunci unii dintre scribi au zis: „Învățătorule, ai vorbit bine”. 40  Și n-au mai avut curajul să-i pună nicio întrebare. 41  Dar el i-a întrebat: „De ce se spune că Cristosul este fiul lui David?+ 42  Căci David însuși spune în cartea Psalmilor: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea 43  până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale”».+ 44  Așadar, David îl numește «Domn». Atunci cum este el fiul lui?”. 45  Apoi, în timp ce tot poporul asculta, le-a zis discipolilor săi: 46  „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi și să fie salutați în piețe, să stea pe scaunele din față în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină,+ 47  care devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.

Note de subsol

^ Sau „Cufundarea”, „Scufundarea”.
^ Sau „l-au dezonorat”, „l-au tratat în mod înjositor”.
^ Sau „corect”.
^ Sau „bunurile”.

Note de studiu

preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.

scribii: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.

bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.

ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

a arendat-o: Vezi nota de studiu de la Mt 21:33.

pentru mult timp: Numai Luca adaugă această expresie în ilustrarea despre viticultorii ucigași. (Compară cu relatările paralele din Mt 21:33 și Mr 12:1.)

piatra unghiulară principală: Vezi nota de studiu de la Mt 21:42.

dinar: Această monedă romană de argint, care avea o inscripție cu numele Cezarului, reprezenta moneda cu care evreii plăteau impozitul perceput de romani. (Mt 22:17, 19; Lu 20:22) În zilele lui Isus, cei ce lucrau în agricultură primeau de regulă un dinar pentru o zi de muncă de 12 ore. În Scripturile grecești creștine, valorile monetare și prețurile sunt deseori exprimate în dinari. (Mt 20:2; Mr 6:37; 14:5; Re 6:6) În Israel se foloseau diferite tipuri de monede de cupru și de argint, inclusiv monede de argint bătute în Tir, cu care se plătea taxa pentru templu. Însă, pentru plata taxelor cerute de Roma, evreii foloseau, din câte se pare, dinarii de argint, ce aveau imprimat chipul Cezarului. (Vezi Glosarul și Ap. B14.)

chipul și inscripția: Vezi nota de studiu de la Mt 22:20.

Dați: Vezi nota de studiu de la Mt 22:21.

Cezarului ce este al Cezarului: Aceasta este singura ocazie consemnată în Scripturi (menționată și în relatările paralele din Mt 22:21 și Mr 12:17) când Isus face referire la împăratul roman. Ceea „ce este al Cezarului” include atât plata pentru serviciile furnizate de guvernele laice, cât și onoarea și supunerea relativă care trebuie să le fie acordate acestor autorități. (Ro 13:1-7)

lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu: Vezi nota de studiu de la Mt 22:21.

saduchei: Acesta este singurul loc din evanghelia lui Luca în care se face referire la saduchei. (Vezi Glosarul.) Numele lor (în greacă, Saddoukaíos) vine probabil de la Țadoc (redat deseori prin Saddoúk în Septuaginta), care a fost numit mare preot în zilele lui Solomon și ai cărui descendenți au slujit, din câte se pare, ca preoți timp de secole. (1Re 2:35)

înviere: Termenul grecesc anástasis înseamnă literalmente „sculare”, „ridicare”. El apare de aproximativ 40 de ori în Scripturile grecești creștine și este folosit cu referire la învierea morților. (Mt 22:23, 31; Lu 20:33; Fa 4:2; 24:15; 1Co 15:12, 13) În Septuaginta, în Is 26:19, este folosită forma verbală a termenului anástasis pentru a se reda verbul ebraic care înseamnă „a trăi” din expresia: „Morții tăi vor trăi”. (Vezi Glosarul.)

au luat-o de soție: Vezi nota de studiu de la Mr 12:21.

Copiii: Sau „oamenii”. Lit. „fiii”. În acest context, termenul grecesc pentru „fiu” nu este folosit cu sens literal. El include nu numai bărbați, ci și femei, așa cum indică termenul grecesc tradus prin dați în căsătorie, care este folosit cu referire la femei. Sintagma „copiii acestui sistem” reprezintă o expresie idiomatică ce îi desemnează pe oamenii ale căror atitudini și mod de viață reflectă caracteristicile actualului sistem.

acestui sistem: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. În acest context, se referă la actualul sistem. (Vezi notele de studiu de la Mt 12:32; Mr 10:30 și Glosarul, „Sistem(e)”.)

sistemul viitor: Termenul grecesc aiṓn, care are sensul de bază „eră”, se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. Aici se referă la sistemul viitor, care va fi condus de Dumnezeu și în care va avea loc învierea din morți. (Vezi notele de studiu de la Mt 12:32; Mr 10:30 și Glosarul, „Sistem(e)”.)

copii: Lit. „fii”. Termenul grecesc pentru „fiu” apare de două ori în acest verset. În unele contexte, el este folosit în sens mai larg, nu doar cu referire la descendenții imediați de sex masculin. (Vezi nota de studiu de la Lu 20:34.)

a dezvăluit chiar Moise: Vezi nota de studiu de la Mr 12:26.

când îl numește pe Iehova „Dumnezeul lui Avraam”: Sau „când spune: «Iehova, Dumnezeul lui Avraam»”. Isus explică aici că Moise s-a referit la Iehova ca fiind Dumnezeul patriarhilor după mult timp de la moartea acestora. Isus citează din Ex 3:6. Versetele anterioare (Ex 3:4, 5) arată că „Iehova” este cel care vorbește, iar în versetul 6, Iehova îi spune lui Moise: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob”. La vremea aceea, Avraam murise de 329 de ani, Isaac de 224 de ani și Iacob de 197 de ani. Totuși, Iehova nu a spus: ‘Eu am fost Dumnezeul lor’, ci: ‘Eu sunt Dumnezeul lor’. Utilizarea numelui Iehova în contextul versetului din Ex 3:6 este unul dintre motivele pentru care Traducerea lumii noi folosește aici numele Iehova. (Vezi Ap. C1 și C3, partea introductivă; Lu 20:37.)

fiindcă pentru el toți sunt vii: Sau „fiindcă din punctul său de vedere toți sunt vii”. Biblia arată că oamenii care sunt vii, dar înstrăinați de Dumnezeu sunt morți din punctul său de vedere. (Ef 2:1; 1Ti 5:6) În schimb, slujitorii aprobați ai lui Iehova care mor continuă să fie vii din punctul său de vedere, deoarece scopul său de a-i învia se va împlini în mod sigur. (Ro 4:16, 17)

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 110:1, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). Totuși, conform Ap. A5, majoritatea traducerilor Bibliei nu folosesc numele lui Dumnezeu în secțiunea numită, de regulă, Noul Testament, nici măcar în citatele din Scripturile ebraice. În majoritatea Bibliilor apare doar termenul „Domnul”. Însă, așa cum se arată în Ap. C, unele traduceri ale Bibliei folosesc în Scripturile grecești creștine redări precum Iehova, Iahve, Yahweh, יהוה (YHWH, sau Tetragrama) sau DOMNUL și ADONAI, scrise cu majuscule pentru a arăta că este vorba despre substitute ale numelui divin. Unele ediții ale Bibliei King James Version din secolul al XVII-lea conțin titlul „DOMNUL”, scris cu majuscule, aici și în alte trei ocurențe din Scripturile grecești creștine în care este citat Ps 110:1. (Mt 22:44; Mr 12:36; Fa 2:34) Edițiile ulterioare au folosit același mod de redare. În Scripturile ebraice, în King James Version, grafia „DOMNUL” indică locurile în care în textul ebraic original apărea numele divin. Prin urmare, se pare că traducătorii au folosit aceeași grafie în unele versete din Scripturile grecești creștine deoarece au considerat că acestea se refereau la Iehova. De asemenea, este interesant că în ediția New King James Version, publicată inițial în 1979, se folosește grafia „DOMNUL” în toate ocurențele în care acest termen apare în citate din Scripturile ebraice și face referire la numele divin.

piețe: Vezi nota de studiu de la Mt 23:7.

scaunele din față: Vezi nota de studiu de la Mt 23:6.

Multimedia

Scaunele din față în sinagogă
Scaunele din față în sinagogă

Reconstituirea prezentată în acest material video se bazează, în parte, pe ruinele unei sinagogi din secolul I, descoperite la Gamla (Gamala), oraș situat la aproximativ 10 km nord-est de Marea Galileei. Nicio sinagogă din secolul I nu a rămas intactă până în zilele noastre; din acest motiv, nu se știe sigur cum arătau sinagogile la vremea aceea. Sinagoga prezentată în acest material video include anumite elemente care, fără îndoială, se regăseau în multe sinagogi.

1. Scaunele din față, sau locurile cele mai bune din sinagogă, erau situate, probabil, pe platforma vorbitorului sau lângă aceasta.

2. Platforma de unde se citea din Scripturi putea fi poziționată diferit de la o sinagogă la alta.

3. Locurile situate de-a lungul peretelui le erau rezervate, se pare, celor care aveau o poziție importantă în comunitate. Ceilalți stăteau, probabil, așezați pe covorașe puse direct pe pardoseală. Din câte se pare, sinagoga din Gamla avea patru rânduri de locuri.

4. Arca, un fel de dulap sau de ladă, în care se țineau sulurile sacre, se găsea, probabil, pe peretele din spate.

Modul în care erau dispuse locurile în sinagogă le amintea mereu celor prezenți că unii ocupau o poziție mai importantă decât alții – subiect pe care discipolii lui Isus l-au adus în discuție de multe ori. (Mt 18:1-4; 20:20, 21; Mr 9:33, 34; Lu 9:46-48)

Locurile de seamă la cină
Locurile de seamă la cină

În secolul I, oamenii obișnuiau să mănânce stând întinși la masă. Toți cei aflați la masă se sprijineau cu cotul stâng pe o pernă și luau alimentele cu mâna dreaptă. Potrivit obiceiului greco-roman, într-o încăpere tipică de luat masa erau trei divane așezate în jurul unei mese joase. Romanii numeau acest tip de cameră „tricliniu” (termenul latin triclinium provenind dintr-un termen grecesc care înseamnă „cameră cu trei divane”). La o astfel de masă încăpeau, în general, nouă persoane, câte trei pe un divan. Însă, cu timpul, au început să se folosească divane mai lungi, pe care puteau sta mai multe persoane. În mod tradițional, fiecare loc din încăperea de luat masa indica un anumit grad de onoare atribuit cuiva. Un divan reprezenta poziția cea mai puțin onorabilă (A), unul reprezenta poziția intermediară (B), iar altul cea mai onorabilă poziție (C). Și locurile de pe divan aveau diferite grade de importanță. Fiecare persoană aflată la masă era considerată superioară celei de la dreapta ei și inferioară celei de la stânga. La un ospăț oficial, gazda stătea, de regulă, pe primul loc (1) de pe divanul cel mai puțin onorabil. Locul de onoare era al treilea (2) de pe divanul din mijloc. Deși nu se știe cu exactitate în ce măsură evreii adoptaseră acest obicei, se pare că Isus a făcut aluzie la el când și-a învățat discipolii despre importanța umilinței.

BIBLIA – TRADUCEREA LUMII NOI (EDIȚIA DE STUDIU)
Luca 20
Română
Citiți Biblia online
https://cms-imgp.jw-cdn.org/img/p/1001070103/univ/art/1001070103_univ_sqr_xl.jpg
nwtsty