După Luca 19:1-48
Note de studiu
Zacheu: Nume de origine ebraică, posibil dintr-o rădăcină care înseamnă „curat”, „pur”. Fiind unul dintre șefii încasatorilor de impozite, se pare că Zacheu avea în subordine alți încasatori de impozite din Ierihon și din împrejurimi. Întrucât zona din jurul acestui oraș era fertilă și roditoare, impozitele percepute erau considerabile. Zacheu era bogat, iar cuvintele sale (Lu 19:8) sugerează că cel puțin o parte din averea sa fusese dobândită prin practici discutabile.
am extorcat: Sau „am extorcat prin acuzație falsă”. (Vezi nota de studiu de la Lu 3:14.)
împătrit: Probabil că Zacheu putea să calculeze pe baza registrelor sale sumele exacte pe care le primise de la diverși evrei. El a promis că le va înapoia acestora împătrit, adică mult mai mult decât prevedea Legea lui Dumnezeu. Când un extorcator se căia și își recunoștea vina, Legea stipula ca acesta să restituie suma integrală, „la care să adauge o cincime”, adică 20%. Însă Zacheu a spus că va înapoia o sumă de patru ori mai mare. Dovedind că se căia cu adevărat, el nu numai că a arătat iubire față de săraci, ci a și acționat cu dreptate față de cei oprimați. (Le 6:2-5; Nu 5:7)
ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)
ca să fie făcut rege: Sau „ca să-și asigure puterea regală”, „ca să primească un regat”. Termenul grecesc basileía, redat de cele mai multe ori prin „regat”, are un sens larg și se referă deseori la un guvern condus de un rege sau la teritoriul și supușii unui rege. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2; 25:34.) El poate desemna și funcția regală, sau poziția de rege, cu demnitatea, puterea și autoritatea pe care le presupune aceasta. În Imperiul Roman, nu era neobișnuit ca un om de origine nobilă să meargă la Roma pentru a fi învestit cu putere regală. Probabil că parabola lui Isus le-a amintit ascultătorilor săi de Arhelaus, unul dintre fiii lui Irod cel Mare. Înainte să moară, Irod cel Mare i-a încredințat domnia peste Iudeea și alte teritorii. Însă, ca să-și asigure domnia, Arhelaus a trebuit să facă mai întâi lunga călătorie la Roma pentru a primi aprobarea lui Cezar August.
mine: Mina grecească nu era o monedă, ci o unitate de măsură pentru greutate, care cântărea aproximativ 340 g. Potrivit unor scriitori greci din vechime, mina de argint avea o valoare monetară egală cu 100 de drahme. Întrucât drahma valora aproape cât un dinar, o mină reprezenta o sumă considerabilă. (Vezi Glosarul, „Dinar”.) Mina grecească era diferită de mina evreiască. (Vezi Glosarul, „Mină”, și Ap. B14.)
a fost făcut rege: Sau „și-a asigurat puterea regală”, „a primit regatul”. (Vezi nota de studiu de la Lu 19:12.)
banii: Vezi nota de studiu de la Mt 25:18.
banii: Vezi nota de studiu de la Mt 25:18.
bancă: În parabola despre mine din evanghelia lui Luca, precum și în ilustrarea despre talanți din evanghelia lui Matei, Isus face referire la o bancă și la niște bancheri care dădeau dobândă pentru banii depozitați la ei. (Mt 25:14-30; Lu 19:12-27) Termenul grecesc trápeza, tradus aici prin „bancă”, înseamnă literalmente „masă”. (Mt 15:27) În contextul tranzacțiilor financiare, cum ar fi cele făcute de schimbătorii de bani, termenul desemna o masă sau o tejghea pe care erau așezate monedele. (Mt 21:12; Mr 11:15; Ioa 2:15) În secolul I e.n., în Israel și în țările din jur existau mulți bancheri, adică persoane care dădeau bani cu împrumut.
dobândă: Legea le interzicea israeliților să ceară dobândă pentru împrumuturile acordate conaționalilor lor nevoiași. (Ex 22:25) Însă ea specifica în mod clar că străinilor li se putea lua dobândă, probabil când era vorba de afaceri. (De 23:20) Din câte se pare, în timpul lui Isus era ceva obișnuit ca oamenii să depoziteze bani la bancheri, iar ulterior să-i primească înapoi cu dobândă.
El le-a răspuns: Aceste cuvinte nu apar în textul original, ci au fost adăugate pentru a ajuta cititorul să înțeleagă că, spre deosebire de versetul 25, unde vorbesc sclavii, aici vorbește stăpânul sclavilor.
Betfaghe: Vezi nota de studiu de la Mt 21:1.
Betania: Vezi nota de studiu de la Mt 21:17.
un măgăruș: Vezi notele de studiu de la Mt 21:2; Mr 11:2.
Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:26, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)
pietrele ar striga: Așa cum arată contextul, Isus se referea la declarația pe care o făceau discipolii săi și la care au obiectat fariseii. (Lu 19:37-39) Discipolii citau cuvintele din Ps 118:26. Acest psalm profetic trebuia să se împlinească neapărat cu acea ocazie, deoarece cuvintele lui Iehova nu se întorc la el „fără rezultat”. (Is 55:11) Dacă discipolii ar fi fost obligați să tacă, atunci pietrele ar fi strigat pentru a împlini profeția.
a plâns: Termenul grecesc se referă deseori la un plâns care poate fi auzit.
fortificație din pari ascuțiți: Sau „palisadă”. Termenul grecesc khárax apare doar aici în Scripturile grecești creștine. El a fost definit ca „țăruș sau par ascuțit folosit pentru a împrejmui o zonă; stâlp” și „construcție militară făcută din pari; palisadă”. Cuvintele lui Isus s-au împlinit în 70 e.n., când romanii, sub comanda lui Titus, au ridicat un zid de asediu, sau o palisadă, în jurul Ierusalimului. Titus avea trei obiective: să-i împiedice pe evrei să fugă, să-i constrângă să se predea și, dacă nu se predau, să-i înfometeze până aveau să cedeze. Pentru a obține lemnul necesar construirii acestei fortificații, soldații romani au defrișat zona din jur.
nu vor lăsa în tine piatră pe piatră: Vezi nota de studiu de la Mt 24:2.
timpul când ai fost inspectat: Sau „timpul fixat al inspectării tale”. Termenul grecesc episkopḗ (inspecție; vizită) este înrudit cu termenii epískopos (supraveghetor) și episkopéō (a supraveghea; a veghea cu atenție) și poate avea atât o conotație pozitivă, cât și una negativă. Evreii infideli, care nu au înțeles că serviciul pământesc al lui Isus era un timp de inspectare, aveau să primească o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu. Însă cei care au înțeles că acela era un timp de inspectare și au profitat de el pentru a se căi și a manifesta credință aveau să primească aprobarea lui Dumnezeu. Același termen grecesc este folosit în Septuaginta, în Is 10:3 și în Ier 10:15, ca echivalent al expresiei ebraice traduse prin ‘ziua când trebuie să se dea socoteală [sau „ziua pedepsei”, n.s.]’.
templu: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.
să-i dea afară pe cei care vindeau: În 10 nisan 33 e.n., Isus curăță templul a doua oară. Această ocazie este descrisă în evangheliile lui Matei (21:12-17), Marcu (11:15-18) și Luca. Prima oară a curățat templul înainte de Paștele din 30 e.n., episod prezentat în Ioa 2:13-17.
peșteră de tâlhari: Vezi nota de studiu de la Mt 21:13.
Multimedia

Sicomorul (Ficus sycomorus) este menționat doar o dată în Scripturile grecești creștine, în relatarea despre călătoria pe care a făcut-o Isus la Ierihon în primăvara anului 33 e.n. (Lu 19:1-10) Acest copac aparține familiei din care fac parte și smochinul și dudul. Sicomorul este un arbore viguros, a cărui înălțime variază între 10 m și 15 m și care poate trăi sute de ani. Fructele lui seamănă cu smochinele. Sicomorii creșteau în Valea Iordanului. Scripturile ebraice arată că existau mulți sicomori și în Șefela, în regiunea dintre câmpiile de coastă ale Filistiei și dealurile Iudeei. (1Re 10:27; 2Cr 1:15; 9:27) Sicomorul este un copac veșnic verde, apreciat pentru umbra pe care o oferă coroana lui deasă și amplă. Din acest motiv, era deseori plantat de-a lungul drumurilor. Copacul are un trunchi scurt și robust, iar ramurile sale inferioare aproape ating pământul. Prin urmare, lui Zacheu, un om mic de statură, nu i-a fost greu să urce într-un sicomor.

Acest scurt material video prezintă un drum care duce la Ierusalim dinspre est. El pornește din satul actual et-Tur – despre care se crede că ar corespunde cu Betfaghe, menționat în Biblie – și ajunge până în unul dintre cele mai înalte puncte ale Muntelui Măslinilor. Betania este situată la est de Betfaghe, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Când veneau la Ierusalim, Isus și discipolii săi obișnuiau să înnopteze în Betania, pe locul căreia în prezent se găsește el-ʽAzariyeh (El ʽEizariya), un oraș arab al cărui nume înseamnă „Locul lui Lazăr”. Fără îndoială, Isus era găzduit în casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr. (Mt 21:17; Mr 11:11; Lu 21:37; Ioa 11:1) Când pleca de la ei spre Ierusalim, probabil că Isus urma un traseu asemănător celui prezentat în materialul video. În 9 nisan 33 e.n., când Isus a mers călare pe un măgăruș la Ierusalim, traversând Muntele Măslinilor, este foarte probabil ca el să fi luat măgărușul din Betfaghe și de acolo să fi urmat drumul spre Ierusalim.
1. Drumul de la Betania la Betfaghe
2. Betfaghe
3. Muntele Măslinilor
4. Valea Chedron
5. Muntele Templului

Măgarul este un animal copitat, din familia calului. El se distinge de cal prin talia mai mică, coama mai scurtă, urechile mai lungi și coada care are un smoc de păr doar la capăt. Deși prostia și încăpățânarea măgarului sunt proverbiale, în realitate el este mai inteligent decât calul și, de regulă, este un animal răbdător. În timpurile biblice, atât bărbații, cât și femeile, chiar și persoanele de vază, călăreau pe măgari. (Ios 15:18; Ju 5:10; 10:3, 4; 12:14; 1Sa 25:42) Solomon, fiul lui David, a mers spre locul ungerii sale călare pe catârul tatălui său (catârul este un animal hibrid, rezultat din împerecherea unui măgar cu o iapă). (1Re 1:33-40) Așadar, era cât se poate de potrivit ca Isus, mai marele Solomon, să împlinească profeția din Za 9:9 venind călare nu pe un cal, ci pe un măgăruș.

Se crede că aceste pietre, găsite în partea sudică a Zidului Plângerii (sau Zidul de Vest), provin de la construcțiile existente pe Muntele Templului în secolul I. Pietrele au fost lăsate aici ca un semn de tristă amintire a distrugerii Ierusalimului și a templului de către romani.