După Luca 19:1-48

19  Apoi Isus a intrat în Ierihon și a început să traverseze orașul.  Acolo era un om pe nume Zacheu, unul dintre șefii încasatorilor de impozite; el era bogat.  Zacheu voia să vadă cine era Isus, dar nu putea pentru că erau mulți oameni adunați, iar el era mic de statură.  Astfel, a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că Isus urma să treacă pe acolo.  Când a ajuns în locul acela, Isus și-a ridicat privirea și i-a zis: „Zacheu, coboară repede, căci astăzi voi rămâne în casa ta!”.  Atunci el a coborât repede și l-a primit cu bucurie în casa lui.  Când au văzut aceasta, toți au început să murmure: „A intrat ca să fie găzduit în casa unui om păcătos”.+  Dar Zacheu s-a ridicat și i-a zis Domnului: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor și orice am extorcat de la cineva înapoiez împătrit”.+  Atunci Isus a zis: „Astăzi a venit salvarea în casa aceasta, pentru că și el este un fiu al lui Avraam. 10  Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut”.+ 11  În timp ce ascultau aceste lucruri, le-a spus încă o ilustrare, fiindcă era aproape de Ierusalim și ei credeau că Regatul lui Dumnezeu avea să se arate în scurt timp.+ 12  De aceea, el a zis: „Un om de neam ales urma să se ducă într-o țară îndepărtată+ ca să fie făcut rege, iar apoi urma să se întoarcă. 13  El a chemat zece sclavi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Faceți negoț cu ele până vin».+ 14  Dar locuitorii țării lui îl urau și au trimis în urma lui un grup de mesageri ca să spună: «Nu vrem ca omul acesta să devină regele nostru». 15  În cele din urmă, după ce a fost făcut rege, el s-a întors și i-a chemat pe sclavii cărora le dăduse banii, ca să afle ce câștigaseră făcând negoț.+ 16  S-a apropiat deci primul și a zis: «Doamne, mina ta a adus zece mine».+ 17  El i-a spus: «Bine, sclav bun! Pentru că te-ai dovedit fidel într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece orașe».+ 18  Apoi a venit al doilea, zicând: «Doamne, mina ta a adus cinci mine».+ 19  El i-a zis și acestuia: «Fii și tu peste cinci orașe». 20  Dar a venit altul, zicând: «Doamne, iată-ți mina, pe care am ținut-o ascunsă într-o pânză. 21  Știi, mi-a fost teamă de tine, pentru că ești un om aspru, care iei ce n-ai depus și seceri ce n-ai semănat».+ 22  El i-a zis: «După cuvintele tale te judec, sclav rău! Dacă știai că sunt un om aspru, care ia ce n-a depus și seceră ce n-a semănat,+ 23  de ce nu mi-ai depus banii la bancă? Astfel, la venire i-aș fi scos cu dobândă». 24  Apoi le-a zis celor ce stăteau acolo: «Luați-i mina și dați-i-o celui care are zece mine».+ 25  Însă ei i-au zis: «Doamne, el are zece mine!». 26  El le-a răspuns: «Vă spun că celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are.+ 27  Mai mult, aduceți-i aici pe acești dușmani ai mei, care n-au vrut să devin regele lor, și omorâți-i în fața mea»”. 28  După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat mai departe, urcând spre Ierusalim. 29  Când era aproape de Betfaghe și de Betania, situate pe muntele numit Muntele Măslinilor,+ i-a trimis pe doi dintre discipoli+ 30  zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, după ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om n-a încălecat vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici. 31  Iar dacă cineva vă va întreba: «De ce îl dezlegați?», să spuneți: «Domnul are nevoie de el»”. 32  Astfel, cei pe care i-a trimis au plecat și au găsit totul așa cum le spusese el.+ 33  În timp ce ei dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: „De ce dezlegați măgărușul?”. 34  Ei au zis: „Domnul are nevoie de el”. 35  Și l-au dus la Isus, și-au aruncat mantiile pe măgăruș și l-au pus pe Isus călare pe el.+ 36  Pe măsură ce el înainta, oamenii își întindeau mantiile pe drum.+ 37  Când a ajuns aproape de drumul care coboară de pe Muntele Măslinilor, întreaga mulțime de discipoli au început să se bucure și să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care le văzuseră. 38  Și au zis: „Binecuvântat este cel ce vine ca Rege în numele lui Iehova! Pace în cer și glorie în înălțimi*!”.+ 39  Dar unii dintre fariseii din mulțime i-au spus: „Învățătorule, mustră-ți discipolii!”.+ 40  Dar el a răspuns: „Vă spun că, dacă aceștia ar tăcea, pietrele ar striga”. 41  Când s-a apropiat de Ierusalim, a privit orașul și a plâns pentru el,+ 42  zicând: „Dacă tu, da, tu, ai fi înțeles în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea!+ Dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi.+ 43  Fiindcă vor veni peste tine zilele când dușmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificație din pari ascuțiți, te vor înconjura și te vor asedia* din toate părțile.+ 44  Vă vor trânti la pământ pe tine și pe locuitorii* tăi+ și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,+ pentru că n-ai discernut timpul când ai fost inspectat”. 45  Apoi a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau,+ 46  zicându-le: „Este scris: «Casa mea va fi o casă de rugăciune»,+ dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+ 47  Și el a continuat să predea zilnic în templu. Dar preoții principali, scribii și oamenii de seamă ai poporului căutau să-l omoare.+ 48  Însă n-au găsit nicio modalitate să facă aceasta, pentru că tot poporul se ținea după el ca să-l asculte.+

Note de subsol

Sau „în locurile cele mai înalte”.
Sau „te vor strâmtora”.
Lit. „copiii”.

Note de studiu

Zacheu: Nume de origine ebraică, posibil dintr-o rădăcină care înseamnă „curat”, „pur”. Fiind unul dintre șefii încasatorilor de impozite, se pare că Zacheu avea în subordine alți încasatori de impozite din Ierihon și din împrejurimi. Întrucât zona din jurul acestui oraș era fertilă și roditoare, impozitele percepute erau considerabile. Zacheu era bogat, iar cuvintele sale (Lu 19:8) sugerează că cel puțin o parte din averea sa fusese dobândită prin practici discutabile.

să nu aduceți nimănui acuzații false: Termenul grecesc tradus prin „a aduce acuzații false” (sykophantéō) este redat prin „a extorca” sau „a extorca prin acuzație falsă” în Lu 19:8. (Vezi nota de studiu de la Lu 19:8.) Unii consideră că verbul înseamnă literalmente „a denunța arătând smochinul”. Referitor la originea acestui verb s-au emis diferite ipoteze. Potrivit uneia, în Atena antică era interzis exportul de smochine din provincie, astfel că acela care îi denunța pe alții acuzându-i că au încercat să exporte smochine era numit „cel care arată smochinele”. Termenul a ajuns să desemneze o persoană care îi acuză în mod fals pe alții de dragul câștigului, sau un șantajist.

am extorcat: Sau „am extorcat prin acuzație falsă”. (Vezi nota de studiu de la Lu 3:14.)

împătrit: Probabil că Zacheu putea să calculeze pe baza registrelor sale sumele exacte pe care le primise de la diverși evrei. El a promis că le va înapoia acestora împătrit, adică mult mai mult decât prevedea Legea lui Dumnezeu. Când un extorcator se căia și își recunoștea vina, Legea stipula ca acesta să restituie suma integrală, „la care să adauge o cincime”, adică 20%. Însă Zacheu a spus că va înapoia o sumă de patru ori mai mare. Dovedind că se căia cu adevărat, el nu numai că a arătat iubire față de săraci, ci a și acționat cu dreptate față de cei oprimați. (Le 6:2-5; Nu 5:7)

ilustrări: Sau „parabole”. Termenul grecesc parabolḗ, care înseamnă literalmente „a pune lângă (împreună)”, se poate referi la o parabolă, un proverb sau o ilustrare. Isus a explicat deseori un lucru ‘punându-l lângă’, sau comparându-l, cu un lucru asemănător. (Mr 4:30) Ilustrările sale erau narațiuni scurte, de obicei fictive, din care se putea desprinde o învățătură morală sau un adevăr spiritual.

ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

Regatul: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc basileía, care se referă la un guvern condus de un rege sau la teritoriul și supușii unui rege. Dintre cele 162 de ocurențe ale termenului basileía în Scripturile grecești creștine, 55 se găsesc în relatarea lui Matei, iar majoritatea se referă la conducerea cerească a lui Dumnezeu. Matei îl folosește atât de des, încât evanghelia lui ar putea fi numită „Evanghelia Regatului”. (Vezi Glosarul, „Regatul lui Dumnezeu”.)

Regatul: În Biblie, termenul „regat” este folosit pentru a indica mai multe lucruri, cum ar fi „regiunea sau țara condusă de un rege”, „puterea regală”, „un domeniu” sau „faptul de a fi condus de un rege”. Din câte se pare, termenul se referă aici la foloasele și binecuvântările ce decurg din faptul de a fi condus de Regatul lui Dumnezeu și de a trăi pe domeniul acestuia.

ca să fie făcut rege: Sau „ca să-și asigure puterea regală”, „ca să primească un regat”. Termenul grecesc basileía, redat de cele mai multe ori prin „regat”, are un sens larg și se referă deseori la un guvern condus de un rege sau la teritoriul și supușii unui rege. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2; 25:34.) El poate desemna și funcția regală, sau poziția de rege, cu demnitatea, puterea și autoritatea pe care le presupune aceasta. În Imperiul Roman, nu era neobișnuit ca un om de origine nobilă să meargă la Roma pentru a fi învestit cu putere regală. Probabil că parabola lui Isus le-a amintit ascultătorilor săi de Arhelaus, unul dintre fiii lui Irod cel Mare. Înainte să moară, Irod cel Mare i-a încredințat domnia peste Iudeea și alte teritorii. Însă, ca să-și asigure domnia, Arhelaus a trebuit să facă mai întâi lunga călătorie la Roma pentru a primi aprobarea lui Cezar August.

mine: Mina grecească nu era o monedă, ci o unitate de măsură pentru greutate, care cântărea aproximativ 340 g. Potrivit unor scriitori greci din vechime, mina de argint avea o valoare monetară egală cu 100 de drahme. Întrucât drahma valora aproape cât un dinar, o mină reprezenta o sumă considerabilă. (Vezi Glosarul, „Dinar”.) Mina grecească era diferită de mina evreiască. (Vezi Glosarul, „Mină”, și Ap. B14.)

ca să fie făcut rege: Sau „ca să-și asigure puterea regală”, „ca să primească un regat”. Termenul grecesc basileía, redat de cele mai multe ori prin „regat”, are un sens larg și se referă deseori la un guvern condus de un rege sau la teritoriul și supușii unui rege. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:2; 25:34.) El poate desemna și funcția regală, sau poziția de rege, cu demnitatea, puterea și autoritatea pe care le presupune aceasta. În Imperiul Roman, nu era neobișnuit ca un om de origine nobilă să meargă la Roma pentru a fi învestit cu putere regală. Probabil că parabola lui Isus le-a amintit ascultătorilor săi de Arhelaus, unul dintre fiii lui Irod cel Mare. Înainte să moară, Irod cel Mare i-a încredințat domnia peste Iudeea și alte teritorii. Însă, ca să-și asigure domnia, Arhelaus a trebuit să facă mai întâi lunga călătorie la Roma pentru a primi aprobarea lui Cezar August.

banii: Lit. „argintul”, adică argintul folosit ca valoare monetară.

a fost făcut rege: Sau „și-a asigurat puterea regală”, „a primit regatul”. (Vezi nota de studiu de la Lu 19:12.)

banii: Vezi nota de studiu de la Mt 25:18.

banii: Lit. „argintul”, adică argintul folosit ca valoare monetară.

banii: Vezi nota de studiu de la Mt 25:18.

bancă: În parabola despre mine din evanghelia lui Luca, precum și în ilustrarea despre talanți din evanghelia lui Matei, Isus face referire la o bancă și la niște bancheri care dădeau dobândă pentru banii depozitați la ei. (Mt 25:14-30; Lu 19:12-27) Termenul grecesc trápeza, tradus aici prin „bancă”, înseamnă literalmente „masă”. (Mt 15:27) În contextul tranzacțiilor financiare, cum ar fi cele făcute de schimbătorii de bani, termenul desemna o masă sau o tejghea pe care erau așezate monedele. (Mt 21:12; Mr 11:15; Ioa 2:15) În secolul I e.n., în Israel și în țările din jur existau mulți bancheri, adică persoane care dădeau bani cu împrumut.

dobândă: Legea le interzicea israeliților să ceară dobândă pentru împrumuturile acordate conaționalilor lor nevoiași. (Ex 22:25) Însă ea specifica în mod clar că străinilor li se putea lua dobândă, probabil când era vorba de afaceri. (De 23:20) Din câte se pare, în timpul lui Isus era ceva obișnuit ca oamenii să depoziteze bani la bancheri, iar ulterior să-i primească înapoi cu dobândă.

El le-a răspuns: Aceste cuvinte nu apar în textul original, ci au fost adăugate pentru a ajuta cititorul să înțeleagă că, spre deosebire de versetul 25, unde vorbesc sclavii, aici vorbește stăpânul sclavilor.

Betfaghe: Numele acestui sat de pe Muntele Măslinilor provine din ebraică și înseamnă, probabil, „Casa smochinelor timpurii”. Potrivit tradiției, satul se afla între Ierusalim și Betania, pe versantul sud-estic al Muntelui Măslinilor, aproape de vârf, la circa 1 km de Ierusalim. (Mr 11:1; Lu 19:29; vezi Ap. A7, harta 6)

Betania: Sat aflat pe versantul est-sud-estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ 3 km de Ierusalim. (Ioa 11:18) În Betania era casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr, unde, din câte se pare, locuia Isus când se afla în Iudeea. (Ioa 11:1) În prezent, pe locul unde s-a aflat Betania se găsește un oraș, al cărui nume arab înseamnă „Locul lui Lazăr”.

o măgăriță legată și cu ea un măgăruș: Numai în relatarea lui Matei sunt menționați și măgărița, și măgărușul. (Mr 11:2-7; Lu 19:30-35; Ioa 12:14, 15) Din câte se pare, Marcu, Luca și Ioan menționează un singur animal întrucât Isus a mers călare doar pe măgăruș. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:5.)

un măgăruș: Când descriu acest eveniment, Marcu, Luca (19:35) și Ioan (12:14, 15) menționează un singur animal, măgărușul. Matei (21:2-7) adaugă un detaliu suplimentar, menționând că acolo era și măgărița. (Vezi notele de studiu de la Mt 21:2, 5.)

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:26, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)

pietrele ar striga: Așa cum arată contextul, Isus se referea la declarația pe care o făceau discipolii săi și la care au obiectat fariseii. (Lu 19:37-39) Discipolii citau cuvintele din Ps 118:26. Acest psalm profetic trebuia să se împlinească neapărat cu acea ocazie, deoarece cuvintele lui Iehova nu se întorc la el „fără rezultat”. (Is 55:11) Dacă discipolii ar fi fost obligați să tacă, atunci pietrele ar fi strigat pentru a împlini profeția.

a plâns: Termenul grecesc se referă deseori la un plâns care poate fi auzit.

fortificație din pari ascuțiți: Sau „palisadă”. Termenul grecesc khárax apare doar aici în Scripturile grecești creștine. El a fost definit ca „țăruș sau par ascuțit folosit pentru a împrejmui o zonă; stâlp” și „construcție militară făcută din pari; palisadă”. Cuvintele lui Isus s-au împlinit în 70 e.n., când romanii, sub comanda lui Titus, au ridicat un zid de asediu, sau o palisadă, în jurul Ierusalimului. Titus avea trei obiective: să-i împiedice pe evrei să fugă, să-i constrângă să se predea și, dacă nu se predau, să-i înfometeze până aveau să cedeze. Pentru a obține lemnul necesar construirii acestei fortificații, soldații romani au defrișat zona din jur.

nu vor lăsa în tine piatră pe piatră: Vezi nota de studiu de la Mt 24:2.

timpul când ai fost inspectat: Sau „timpul fixat al inspectării tale”. Termenul grecesc episkopḗ (inspecție; vizită) este înrudit cu termenii epískopos (supraveghetor) și episkopéō (a supraveghea; a veghea cu atenție) și poate avea atât o conotație pozitivă, cât și una negativă. Evreii infideli, care nu au înțeles că serviciul pământesc al lui Isus era un timp de inspectare, aveau să primească o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu. Însă cei care au înțeles că acela era un timp de inspectare și au profitat de el pentru a se căi și a manifesta credință aveau să primească aprobarea lui Dumnezeu. Același termen grecesc este folosit în Septuaginta, în Is 10:3 și în Ier 10:15, ca echivalent al expresiei ebraice traduse prin ‘ziua când trebuie să se dea socoteală [sau „ziua pedepsei”, n.s.]’.

nu va rămâne aici piatră pe piatră: Profeția lui Isus s-a împlinit în mod impresionant în 70 e.n., când romanii au distrus Ierusalimul și templul. Cu excepția câtorva porțiuni din zid și a trei turnuri, orașul a fost făcut una cu pământul.

templu: Vezi nota de studiu de la Mt 21:12.

să-i dea afară pe cei care vindeau: În 10 nisan 33 e.n., Isus curăță templul a doua oară. Această ocazie este descrisă în evangheliile lui Matei (21:12-17), Marcu (11:15-18) și Luca. Prima oară a curățat templul înainte de Paștele din 30 e.n., episod prezentat în Ioa 2:13-17.

templu: Termenul se referă, probabil, la acea zonă a templului cunoscută cu numele de „Curtea Națiunilor”. (Vezi Ap. B11.)

peșteră de tâlhari: Sau „bârlogul hoților”. Isus a făcut aici referire la Ier 7:11. Probabil că el i-a numit pe negustori și pe schimbătorii de bani „tâlhari” deoarece aceștia obțineau profituri necinstite din vânzarea animalelor de jertfă și percepeau comisioane exorbitante pentru schimbarea monedelor. De asemenea, Isus a fost indignat întrucât casa de rugăciune, locul în care i se aducea închinare lui Iehova, fusese transformată într-un centru comercial.

peșteră de tâlhari: Vezi nota de studiu de la Mt 21:13.

Multimedia

Sicomor
Sicomor

Sicomorul (Ficus sycomorus) este menționat doar o dată în Scripturile grecești creștine, în relatarea despre călătoria pe care a făcut-o Isus la Ierihon în primăvara anului 33 e.n. (Lu 19:1-10) Acest copac aparține familiei din care fac parte și smochinul și dudul. Sicomorul este un arbore viguros, a cărui înălțime variază între 10 m și 15 m și care poate trăi sute de ani. Fructele lui seamănă cu smochinele. Sicomorii creșteau în Valea Iordanului. Scripturile ebraice arată că existau mulți sicomori și în Șefela, în regiunea dintre câmpiile de coastă ale Filistiei și dealurile Iudeei. (1Re 10:27; 2Cr 1:15; 9:27) Sicomorul este un copac veșnic verde, apreciat pentru umbra pe care o oferă coroana lui deasă și amplă. Din acest motiv, era deseori plantat de-a lungul drumurilor. Copacul are un trunchi scurt și robust, iar ramurile sale inferioare aproape ating pământul. Prin urmare, lui Zacheu, un om mic de statură, nu i-a fost greu să urce într-un sicomor.

Betfaghe, Muntele Măslinilor și Ierusalimul
Betfaghe, Muntele Măslinilor și Ierusalimul

Acest scurt material video prezintă un drum care duce la Ierusalim dinspre est. El pornește din satul actual et-Tur – despre care se crede că ar corespunde cu Betfaghe, menționat în Biblie – și ajunge până în unul dintre cele mai înalte puncte ale Muntelui Măslinilor. Betania este situată la est de Betfaghe, pe versantul estic al Muntelui Măslinilor. Când veneau la Ierusalim, Isus și discipolii săi obișnuiau să înnopteze în Betania, pe locul căreia în prezent se găsește el-ʽAzariyeh (El ʽEizariya), un oraș arab al cărui nume înseamnă „Locul lui Lazăr”. Fără îndoială, Isus era găzduit în casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr. (Mt 21:17; Mr 11:11; Lu 21:37; Ioa 11:1) Când pleca de la ei spre Ierusalim, probabil că Isus urma un traseu asemănător celui prezentat în materialul video. În 9 nisan 33 e.n., când Isus a mers călare pe un măgăruș la Ierusalim, traversând Muntele Măslinilor, este foarte probabil ca el să fi luat măgărușul din Betfaghe și de acolo să fi urmat drumul spre Ierusalim.

1. Drumul de la Betania la Betfaghe

2. Betfaghe

3. Muntele Măslinilor

4. Valea Chedron

5. Muntele Templului

Măgăruș
Măgăruș

Măgarul este un animal copitat, din familia calului. El se distinge de cal prin talia mai mică, coama mai scurtă, urechile mai lungi și coada care are un smoc de păr doar la capăt. Deși prostia și încăpățânarea măgarului sunt proverbiale, în realitate el este mai inteligent decât calul și, de regulă, este un animal răbdător. În timpurile biblice, atât bărbații, cât și femeile, chiar și persoanele de vază, călăreau pe măgari. (Ios 15:18; Ju 5:10; 10:3, 4; 12:14; 1Sa 25:42) Solomon, fiul lui David, a mers spre locul ungerii sale călare pe catârul tatălui său (catârul este un animal hibrid, rezultat din împerecherea unui măgar cu o iapă). (1Re 1:33-40) Așadar, era cât se poate de potrivit ca Isus, mai marele Solomon, să împlinească profeția din Za 9:9 venind călare nu pe un cal, ci pe un măgăruș.

Pietre de pe Muntele Templului
Pietre de pe Muntele Templului

Se crede că aceste pietre, găsite în partea sudică a Zidului Plângerii (sau Zidul de Vest), provin de la construcțiile existente pe Muntele Templului în secolul I. Pietrele au fost lăsate aici ca un semn de tristă amintire a distrugerii Ierusalimului și a templului de către romani.