Plângerile 4:1-22

א [Alef] 4  Cum s-a înnegrit aurul strălucitor, aurul pur!+ Cum zac împrăștiate+ pietrele sfinte+ la fiecare colț de stradă*! ב [Bet]   Scumpii fii ai Sionului, cândva la fel de prețioși ca aurul purificat,nu valorează mai mult decât niște urcioare de lut,lucrarea mâinilor unui olar! ג [Ghimel]   Până și șacalii își alăptează puii,dar fiica poporului meu a ajuns să fie crudă,+ ca struții în pustiu.+ ד [Dalet]   De sete, limba sugarului se lipește de cerul gurii. Copiii cer pâine,+ dar nimeni nu le dă.+ ה [He]   Cei ce se hrăneau cu mâncăruri alese zac înfometați* pe străzi.+ Cei crescuți în haine stacojii+ strâng în brațe grămezi de cenușă. ו [Vav]   Pedeapsa* fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa pentru păcatul Sodomei,+care a fost distrusă într-o clipă, fără să-i întindă cineva o mână de ajutor.+ ז [Zain]   Nazireii+ Sionului erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele. Erau mai rumeni decât coralii; străluceau ca safirele. ח [Het]   Dar au ajuns mai negri decât funinginea*.Sunt de nerecunoscut pe străzi. Pielea li s-a zbârcit pe oase;+ a ajuns ca lemnul uscat. ט [Tet]   Este mai bine de cei uciși de sabie decât de cei uciși de foamete,+care se sting încet, străpunși de lipsa roadelor câmpului. י [Iod] 10  Femeile, cândva pline de duioșie, și-au fiert cu mâinile lor copiii.+ Ei au ajuns să le fie hrană* în timpul prăbușirii fiicei poporului meu.+ כ [Kaf] 11  Iehova și-a arătat furia;și-a vărsat mânia aprinsă.+ El aprinde în Sion un foc care îi mistuie temeliile.+ ל [Lamed] 12  Regii pământului și locuitorii lui* n-au crezutcă vrăjmașul, dușmanul, va intra pe porțile Ierusalimului.+ מ [Mem] 13  Aceasta s-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui,+care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.+ נ [Nun] 14  Rătăcesc pe străzi ca niște orbi.+ Sunt pângăriți cu sânge+și nimeni nu poate să le atingă veșmintele. ס [Sameh] 15  „Îndepărtați-vă! Sunteți necurați!”, li se strigă. „Îndepărtați-vă! Îndepărtați-vă! Nu ne atingeți!” Ei au rămas fără adăpost și rătăcesc încoace și încolo. Cei din națiuni au spus: „Nu pot sta aici cu noi*.+ פ [Pe] 16  Iehova însuși* i-a împrăștiat;+el nu va mai privi spre ei în mod binevoitor. Nu se va mai arăta respect față de preoți+ și nici considerație față de bătrâni”.+ ע [Ain] 17  Ochii noștri sunt slăbiți și acum de cât am așteptat în zadar să fim ajutați.+ Am tot așteptat ajutor de la o națiune care nu putea să ne salveze.+ צ [Țade] 18  Dușmanii ne urmăreau fiecare pas,+ astfel că nu puteam umbla prin piețele noastre publice. Ni s-a apropiat sfârșitul; ni s-au terminat zilele, fiindcă ne-a sosit sfârșitul. ק [Kof] 19  Cei care ne urmăreau au fost mai iuți decât acvilele cerului.+ Ne-au urmărit pe munți; ne-au pândit în pustiu. ר [Reș] 20  Unsul lui Iehova,+ suflarea nărilor noastre, a fost prins în groapa lor cea mare,+cel despre care am zis: „Vom trăi la umbra lui printre națiuni”. ש [Sin] 21  Jubilează și bucură-te, fiică a Edomului,+ care locuiești în țara Uț! Dar și pe la tine va trece paharul,+ te vei îmbăta și îți vei arăta goliciunea.+ ת [Tav] 22  Pedeapsa pentru nelegiuirea ta a ajuns la sfârșit, fiică a Sionului! El nu te va mai duce în exil.+ Dar își va îndrepta atenția spre nelegiuirea ta, fiică a Edomului! Îți va scoate la iveală păcatele.+

Note de subsol

Lit. „în capul tuturor străzilor”.
Lit. „pustiiți”.
Lit. „Nelegiuirea”.
Lit. „negreala”.
Sau „hrană în doliul lor”.
Sau „toți locuitorii pământului roditor”.
Sau „Nu pot locui aici ca străini”.
Lit. „Fața lui Iehova”.

Note de studiu

Multimedia