Judecătorii 21:1-25

21  Bărbații Israelului juraseră la Mițpa:+ „Niciunul dintre noi nu-și va da fiica de soție unui bărbat din Beniamin”.+  Poporul a venit la Betel+ și a stat acolo înaintea adevăratului Dumnezeu până seara, strigând și plângând cu amar.  Și zicea: „De ce, o, Iehova, Dumnezeul Israelului, s-a întâmplat acest lucru în Israel? De ce să lipsească astăzi un trib din Israel?”.  A doua zi, poporul s-a sculat devreme și a construit acolo un altar ca să aducă ofrande arse și ofrande de comuniune.+  Și israeliții au zis: „Cine din toate triburile Israelului n-a urcat ca să se adune înaintea lui Iehova?”. Căci se făcuse un mare jurământ potrivit căruia oricine nu urca înaintea lui Iehova, la Mițpa, avea să fie omorât negreșit.  Israeliților le-a părut rău de ceea ce i se întâmplase fratelui lor Beniamin. Și au spus: „Astăzi a fost tăiat un trib din Israel.  Ce să facem ca să găsim soții pentru cei care au rămas, întrucât am jurat pe Iehova+ că nu le vom da de soții pe niciuna dintre fiicele noastre?”.+  Ei au întrebat: „Cine din triburile Israelului n-a urcat înaintea lui Iehova, la Mițpa?”.+ Și iată că din Iabeș-Galaad nu venise nimeni în tabăra unde se adunase poporul.  Când a fost numărat poporul, au văzut că nu era acolo niciunul dintre locuitorii Iabeș-Galaadului. 10  Atunci adunarea a trimis acolo 12 000 dintre cei mai viteji bărbați și le-a poruncit: „Duceți-vă și omorâți-i cu sabia pe locuitorii Iabeș-Galaadului, chiar și pe femei și pe copii.+ 11  Iată ce să faceți: Să omorâți* orice bărbat, precum și orice femeie care a avut relații sexuale cu un bărbat”. 12  Printre locuitorii Iabeș-Galaadului au găsit 400 de fete virgine, care nu avuseseră relații sexuale cu vreun bărbat. Și le-au adus în tabără la Șilo,+ în țara Canaanului. 13  Atunci toată adunarea le-a trimis un mesaj beniaminiților care erau la stânca Rimon+ și le-a propus să facă pace. 14  Și beniaminiții s-au întors. Ei le-au dat femeile pe care le păstraseră în viață dintre femeile din Iabeș-Galaad,+ dar n-au fost destule pentru ei. 15  Și poporului i-a părut rău de ceea ce i se întâmplase tribului lui Beniamin,+ fiindcă Iehova făcuse o ruptură între triburile Israelului. 16  Bătrânii adunării au zis: „Ce să facem ca să găsim soții pentru bărbații care au rămas, întrucât toate femeile din Beniamin au fost omorâte?”. 17  Ei au răspuns: „Cei din Beniamin care au scăpat să aibă o moștenire, ca să nu fie șters un trib din Israel. 18  Dar noi nu putem să le dăm soții dintre fiicele noastre, fiindcă israeliții au jurat: «Blestemat să fie cel care-i dă soție unui bărbat din Beniamin»”.+ 19  Atunci ei au zis: „Iată că an de an se ține o sărbătoare a lui Iehova la Șilo,+ care este la nord de Betel și la est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem și la sud de Lebona”. 20  Ei le-au poruncit deci bărbaților lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii. 21  Când veți vedea că tinerele* din Șilo ies să danseze*, ieșiți din vii și luați-vă fiecare cu forța o soție dintre tinerele din Șilo, apoi întoarceți-vă în ținutul lui Beniamin. 22  Iar dacă tații sau frații lor vor veni să se plângă la noi, atunci le vom spune: «Fiți înțelegători, fiindcă noi nu i-am putut lua fiecăruia o soție prin război,+ iar voi nu le-ați putut da o soție fără să vă faceți vinovați»”.+ 23  Atunci bărbații lui Beniamin așa au făcut: și-au luat fiecare o soție dintre femeile care dansau. După aceea s-au întors la moștenirea lor, și-au reconstruit orașele+ și s-au stabilit în ele. 24  În acel timp, israeliții s-au dus de acolo, fiecare la tribul lui și la familia lui; și au plecat de acolo, fiecare la moștenirea lui. 25  În zilele acelea nu era rege în Israel.+ Fiecare făcea ce era drept în ochii lui*.

Note de subsol

Sau „Să dedicați distrugerii”. Vezi Glosarul.
Lit. „fiicele”.
Lit. „să danseze în cerc”.
Sau „ce considera că este drept”.

Note de studiu

Multimedia