Prima scrisoare către corinteni 4:1-21

4  Oamenii ar trebui să ne considere slujitori ai lui Cristos și administratori ai secretelor sacre ale lui Dumnezeu.+ 2  Iar ceea ce se așteaptă de la un administrator este să fie găsit fidel. 3  Pentru mine este un lucru de foarte mică importanță dacă sunt judecat de voi sau de un tribunal omenesc. De fapt, nici măcar eu nu mă judec. 4  Căci conștiința mea este curată în toate privințele. Totuși, nu aceasta dovedește că sunt drept, fiindcă cel ce mă judecă este Iehova.+ 5  De aceea, nu judecați+ nimic înainte de vreme, până nu va veni Domnul. El va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va dezvălui intențiile inimii, iar atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.+ 6  Fraților, am spus aceste lucruri, folosindu-mă de exemplul meu și al lui Apolo,+ spre binele vostru, pentru ca, astfel, să învățați regula aceasta: „Să nu treceți peste ce este scris” și să nu vă umflați de mândrie,+ favorizându-l pe unul în dauna celuilalt. 7  Fiindcă ce te face să te deosebești de altul? Într-adevăr, ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?+ Deci, dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit? 8  Aveți deja tot ce vă doriți? Sunteți deja bogați? Ați început să domniți ca regi+ fără noi? Chiar mi-aș dori să fi început să domniți ca regi, pentru ca și noi să putem domni ca regi cu voi.+ 9  Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a expus ultimii ca pe niște oameni condamnați la moarte,+ fiindcă am ajuns un spectacol pentru lume,+ pentru îngeri și pentru oameni. 10  Noi suntem nebuni+ pentru Cristos, dar voi sunteți înțelepți* în Cristos; noi suntem slabi, dar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, noi, dezonorați. 11  Chiar și acum suferim de foame+ și de sete,+ suntem îmbrăcați sărăcăcios, suntem bătuți*,+ suntem fără adăpost 12  și muncim din greu cu mâinile noastre.+ Când suntem insultați, binecuvântăm;+ când suntem persecutați, suportăm cu răbdare;+ 13  când suntem calomniați, răspundem cu blândețe*;+ și în ziua de azi suntem considerați gunoiul lumii,+ pleava societății. 14  Vă scriu aceste lucruri nu ca să vă fac să vă simțiți rușinați, ci ca să vă mustru ca pe copiii mei iubiți. 15  Căci, chiar dacă ați avea 10 000 de îndrumători în Cristos, cu siguranță că nu aveți mulți tați, fiindcă în Cristos Isus eu am devenit tatăl vostru când v-am adus vestea bună.+ 16  Vă îndemn deci să deveniți imitatori ai mei.+ 17  Iată de ce vi-l trimit pe Timotei,+ fiindcă el este copilul meu iubit și fidel în Domnul.+ El vă va aminti principiile pe care le urmez în serviciul lui Cristos Isus,+ așa cum le predau pretutindeni, în fiecare congregație. 18  Unii cred că nu voi veni la voi și, de aceea, s-au umflat de mândrie. 19  Dar, dacă va vrea Iehova, voi veni la voi în curând, nu ca să aud vorbele celor ce s-au umflat de mândrie, ci ca să le văd puterea. 20  Căci Regatul lui Dumnezeu nu înseamnă vorbe, ci putere. 21  Ce vreți? Să vin la voi cu o nuia+ sau cu iubire și cu spiritul blândeții?

Note de subsol

Sau „prevăzători”.
Sau „maltratați”.
Lit. „implorăm”.

Note de studiu

slujitori: Sau „subordonați”. Termenul grecesc folosit aici, hypērétēs, se referă la o persoană care slujește ca „ajutor”. (Fa 13:5) ‘Slujitorii lui Cristos’ respectă de bunăvoie poruncile sale.

administratori: Sau „intendenți ai casei”. Termenul grecesc pentru „administrator” (oikonómos) se referă la un slujitor care avea responsabilitatea de a supraveghea o casă, inclusiv afacerile stăpânului, proprietățile lui și pe ceilalți slujitori. Un administrator avea o poziție de mare încredere, astfel că, din partea lui, se aștepta să fie fidel. (1Co 4:2) Pavel a înțeles că una dintre sarcinile sale ca administrator era să păstreze cu grijă ‘secretele sacre ale lui Dumnezeu’ și să le transmită cu fidelitate altora, așa cum îi poruncise Stăpânul, Isus Cristos. (1Co 9:16; vezi nota de studiu de la Lu 12:42)

un tribunal omenesc: Lit. „o zi omenească”. Termenul grecesc pentru „zi” este folosit aici cu sensul de zi stabilită pentru un anumit scop. În cazul de față, se referă la o zi fixată de un judecător uman pentru un proces sau pentru pronunțarea unei sentințe. Așa cum reiese din context, Pavel nu era foarte preocupat de judecata oamenilor, indiferent că era vorba de corinteni sau de un tribunal omenesc care judeca într-o zi stabilită. Mai degrabă, era preocupat de viitoarea zi de judecată, în care Dumnezeu avea să-l judece prin Isus. (1Co 4:4, 5)

cel ce mă judecă este Iehova: Pavel nu era preocupat de modul în care îl judecau oamenii. El nu se încredea nici măcar în propria judecată cu privire la sine. (1Co 4:1-3) Mai degrabă, era profund preocupat de modul în care îl privea Iehova. El știa bine din Scripturile ebraice că Iehova este cel care îi cercetează și îi judecă pe slujitorii săi. (Ps 26:2; Pr 21:2; Ier 20:12; pentru informații despre folosirea numelui divin în acest verset, vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 4:4)

Să nu treceți peste ce este scris: Sau „Să nu treceți dincolo de ce este scris”. Aceste cuvinte nu reprezintă un citat din Scripturile ebraice, dar se pare că constituiau o regulă sau o zicală bine-cunoscută. Ele arată că slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să predea sau să facă ceva ce trece dincolo de legile și principiile consemnate în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. De exemplu, creștinii nu ar trebui să treacă dincolo de limitele stabilite în Scripturi referitoare la modul în care se privesc pe ei înșiși și îi privesc pe alții. Corintenii căzuseră în capcana de a se lăuda cu anumiți oameni, cum ar fi Apolo sau Pavel. Ei favorizau o persoană în detrimentul alteia și cauzau dezbinare. Probabil pentru a le arăta că era important să se limiteze la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, Pavel citase deja din Scripturile ebraice de mai multe ori în această scrisoare, folosind de fiecare dată expresia „este scris”. În felul acesta, el a dat greutate argumentelor sale. (1Co 1:19, 31; 2:9; 3:19; vezi și 1Co 9:9; 10:7; 14:21; 15:45)

un spectacol: Lit. „un teatru”. Termenul grecesc théatron se poate referi fie la locul în care este prezentat un spectacol (Fa 19:29, 31), fie la spectacolul în sine, ca în acest verset. Este posibil ca Pavel să fi făcut aluzie la modul în care se încheiau de regulă luptele romane de gladiatori, când în arena amfiteatrului erau aduși câțiva gladiatori fără haine și fără arme și erau uciși cu brutalitate. La nord-vest de piața din Corint era un teatru cu o capacitate de aproximativ 15 000 de locuri. Din câte se pare, pe vremea lui Pavel exista și un amfiteatru în extremitatea nord-estică a orașului. Astfel, creștinii din Corint au înțeles bine ce a vrut să spună Pavel când a afirmat că apostolii erau „un spectacol pentru lume”.

pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni: În acest context, termenul grecesc pentru „lume” (kósmos) se referă la întreaga omenire. Menționând cuvântul „îngeri”, Pavel nu a extins sensul termenului „lume”, ca și cum acesta ar include creaturile spirituale invizibile și creaturile umane vizibile. El a spus pur și simplu că la acest spectacol asistă nu doar oamenii, ci și îngerii. În 1Co 1:20, 21, 27, 28; 2:12; 3:19, 22, Pavel a folosit termenul kósmos cu referire la omenire, iar aici, termenul poate fi înțeles în același mod.

îmbrăcați sărăcăcios: Verbul grecesc folosit aici înseamnă literalmente „a fi gol”, dar în acest context transmite ideea de a fi îmbrăcat sărăcăcios. (Vezi nota de studiu de la Mt 25:36.) Din câte se pare, Pavel pune în contrast viața lui de sacrificiu cu cea a unor creștini din Corint. Ei se lăudau cu capacitățile lor sau cu poziția lor în congregație, dar duceau o viață relativ ușoară. (1Co 4:8-10; compară cu 2Co 11:5)

gunoiul: Termenii grecești folosiți în acest verset, perikátharma și perípsēma, redați prin „gunoiul” și pleava, sunt foarte plastici și au un sens asemănător. În Scripturile grecești creștine apar doar aici. Ambii termeni fac referire la resturile, sau deșeurile, care se aruncă după ce se face curățenie sau care se înlătură prin frecare și spălare. Din câte se pare, așa îl considerau pe Pavel și lucrarea sa misionară unii dintre cei ce îl criticau.

îndrumători: Lit. „pedagogi”. În timpurile biblice, în multe familii bogate de greci și de romani exista un îndrumător, sau un pedagog. Acesta era un sclav de încredere sau un angajat. El avea responsabilitatea de a însoți copilul la și de la școală și de a-l ocroti de orice pericol fizic sau moral. Îndrumătorul se putea ocupa într-o anumită măsură și de educația morală a copilului și chiar de disciplinarea lui. (Ga 3:24, 25) Pavel folosește aici termenul în sens figurativ, cu referire la bărbații care primiseră sarcina de a se îngriji din punct de vedere spiritual de creștinii din Corint. (1Co 3:6, 10)

eu am devenit tatăl vostru: Aici, Pavel s-a comparat cu un tată deoarece unii creștini din Corint erau copiii lui în sens spiritual. În perioada de un an și jumătate în care a stat acolo, el le predicase vestea bună multora. (Fa 18:7-11) Pavel a avut un rol esențial în întemeierea congregației din Corint și în întărirea ei spirituală. (1Co 3:5, 6, 10; compară cu 3Io 4) Totuși, el nu sugera că termenul „tată” trebuia să-i fie atribuit ca titlu, deoarece acest lucru ar fi fost contrar îndrumării clare date de Cristos. (Mt 23:8, 9; vezi nota de studiu de la Mt 23:9)

principiile pe care le urmez: Sau „metodele mele”. Lit. „căile mele”. Unele traduceri conțin redări precum „felul meu de purtare” și „modul meu de viață”. Totuși, contextul arată că Pavel se referea la ceva mai mult decât conduita sa creștină. În continuare, el adaugă: „Așa cum le predau pretutindeni, în fiecare congregație”. Aceasta sugerează că Pavel se referea la metodele sale de predare și la principiile pe care le urma în serviciul creștin.

dacă va vrea Iehova: Această expresie subliniază necesitatea de a ține cont de voința lui Dumnezeu când facem sau plănuim să facem ceva. Apostolul Pavel a păstrat viu în minte acest principiu. (Fa 18:21; 1Co 16:7; Ev 6:3) Discipolul Iacov și-a îndemnat și el cititorii să spună: „Dacă va vrea Iehova, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru”. (Iac 4:15) Iacov nu a sugerat că creștinii trebuiau să spună întotdeauna aceste cuvinte cu voce tare; ei nu trebuiau nici să le atribuie vreo putere miraculoasă sau să le utilizeze ca pe un clișeu. Mai degrabă, trebuiau să se străduiască să cunoască voința lui Dumnezeu și să acționeze în armonie cu ea. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 4:19.)

Multimedia

Un îndrumător
Un îndrumător

Termenul grecesc paidagōgós, tradus prin „îndrumător”, sau „pedagog”, apare în 1Co 4:15 și în Ga 3:24, 25. În ambele ocurențe este folosit în sens metaforic. Familiile înstărite din lumea greco-romană își lăsau băieții în grija unui îndrumător. De regulă, acesta era un sclav, însă uneori putea fi și un angajat. Unele familii plăteau o sumă considerabilă de bani pentru a cumpăra sau pentru a angaja un astfel de îndrumător. El avea grijă de copil de când acesta avea în jur de șase sau șapte ani până la maturitate. Îndrumătorul îl însoțea pe copil de fiecare dată când acesta ieșea din casă, asigurându-se că nu i se întâmpla nimic rău. În plus, era atent la comportamentul copilului, acordându-i îndrumare morală, corectare și disciplinare.