cu lapte, nu cu hrană solidă: Așa cum laptele îi ajută pe copii să crească și să se dezvolte, tot așa doctrinele de bază ale Bibliei îi ajută pe noii creștini să crească și să se dezvolte din punct de vedere spiritual. (Ev 5:12–6:2) Aceste adevăruri de bază sunt esențiale pentru salvare. (1Pe 2:2) Însă Pavel dorea ca creștinii din Corint ‘să înainteze spre maturitate’, așa cum i-a îndemnat mai târziu și pe creștinii evrei din Ierusalim. (Ev 6:1) De aceea, el a subliniat importanța faptului de a asimila hrană solidă, adică adevăruri spirituale mai profunde.

Apolo: Vezi nota de studiu de la 1Co 1:12.

slujitori: Biblia folosește de multe ori termenul grecesc diákonos cu referire la o persoană care le slujește mereu altora cu umilință. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:26.) În Ro 15:8, termenul este folosit cu privire la Isus. (Vezi nota de studiu.) În acest verset, Pavel se prezintă pe sine și pe Apolo ca slujitori care i-au ajutat pe corinteni să devină credincioși. Serviciul lor, la fel ca serviciul tuturor creștinilor botezați, presupunea satisfacerea necesităților spirituale ale semenilor. (Lu 4:16-21)

Eu am plantat, Apolo a udat: Pavel compară serviciul creștin cu munca unui agricultor. Pavel a plantat sămânța mesajului despre Regat în „ogorul” din Corint când le-a dus oamenilor de acolo vestea bună. După el a venit Apolo, care a udat și a îngrijit sămânța continuând să-i învețe pe corinteni. (Fa 18:24; 19:1) Însă Dumnezeu a fost cel care, prin spiritul său, a făcut posibilă creșterea spirituală a noilor discipoli. Folosind această ilustrare, Pavel a arătat că creșterea spirituală nu depinde de niciun om. Toți sunt slujitori și lucrează împreună în calitate de „colaboratori ai lui Dumnezeu”. (1Co 3:9) Dumnezeu binecuvântează eforturile lor conjugate și altruiste; totuși, el este cel care face posibilă creșterea.

sunt una: Sau „au același scop”. Pavel descrie aici unitatea care există între slujitorii creștini atunci când colaborează unii cu alții și cu Dumnezeu. (1Co 3:9) Termenul grecesc redat prin „una” este de genul neutru (indicând un lucru), nu de genul masculin (indicând o persoană). Așadar, prin expresia „sunt una”, Pavel se referă la unitatea în acțiune și la colaborare. (Vezi notele de studiu de la Ioa 10:30; 17:11, 21, unde termenul grecesc redat prin „una” este folosit în mod asemănător.)

colaboratori ai lui Dumnezeu: Termenul grecesc redat prin „colaborator”, synergós, apare de peste zece ori în Scripturile grecești creștine, de cele mai multe ori în scrisorile lui Pavel. El este folosit cu referire la cei care lucrează împreună pentru a răspândi vestea bună. (Ro 16:9, 21; 2Co 1:24; 8:23; Flp 2:25; 4:3; Col 4:11; Flm 1, 24) Aici, Pavel subliniază marele privilegiu pe care îl au slujitorii creștini de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 3:6.) El exprimă o idee similară în 2Co 6:1, unde folosește expresia „colaborăm cu el”, adică cu Dumnezeu. (2Co 5:20; vezi nota de studiu de la Ro 16:3)

Voi sunteți ogorul pe care îl cultivă Dumnezeu: Proprietarul adevărat și legitim al ogorului simbolic – creștinii aflați în plină creștere spirituală – era Dumnezeu, nu Pavel. Fără binecuvântarea și spiritul lui Dumnezeu, eforturile depuse de Pavel și de Apolo nu ar fi dat rezultate. (Vezi nota de studiu de la 1Co 3:6.) Termenul redat prin „ogorul pe care îl cultivă” (în greacă, geṓrgion) apare doar aici în Scripturile grecești creștine. Deși era în principal un oraș comercial, Corintul era renumit și pentru terenurile sale fertile. Pe lângă ilustrarea din domeniul agricol, Pavel introduce în acest verset încă o ilustrare, din domeniul construcțiilor. (Vezi nota de studiu de la clădirea pe care o construiește Dumnezeu, din acest verset.) Întrucât construcțiile și agricultura erau două activități comune în lumea antică, Pavel reușește să capteze atenția diferiților membri ai congregației.

clădirea pe care o construiește Dumnezeu: Aici, Pavel aseamănă congregația creștină cu o clădire. În versetul următor, el se compară cu un constructor, care colaborează cu Dumnezeu la o lucrare de construire spirituală pentru a forma creștini cu calități trainice. (1Co 3:10-15) În 1Co 3:16 (vezi nota de studiu), Pavel numește congregația „templul lui Dumnezeu”. În Ef 2:21, 22 o numește „un templu sfânt”, în care Dumnezeu locuiește „prin spirit”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu își folosește spiritul sfânt, sau forța activă invizibilă, pentru a-i motiva pe membrii congregației, pentru a-i susține și pentru a-i ajuta să cultive rodul spiritului. (Ga 5:22, 23) Apostolul Petru utilizează o comparație similară, numindu-i pe discipoli „pietre vii”. (1Pe 2:5) Pavel spune că apostolii și profeții sunt temelia, iar Isus este „piatra unghiulară de temelie”. (Ef 2:20)

meșter iscusit: Sau „șef de lucrări înțelept”. În general, un „meșter” (în greacă, arkhitéktōn, care ar putea fi redat literalmente prin „meșter principal”) era responsabil cu lucrările de construcție și lucra pe șantier. El recruta meseriașii și le supraveghea munca. În acest verset, Pavel se compară cu un constructor, care colaborează cu Dumnezeu la o lucrare de construire spirituală pentru a forma creștini cu calități trainice. (1Co 3:9-16) În Scripturile grecești creștine, acest termen apare doar aici. Termenul grecesc înrudit téktōn este redat prin „tâmplar” și este folosit cu privire la Isus și la tatăl său adoptiv, Iosif. (Vezi notele de studiu de la Mt 13:55; Mr 6:3.)

aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân sau paie: Pavel i-a încurajat pe creștinii din Corint care continuau lucrarea începută de el să-i instruiască bine pe noii discipoli, ajutându-i să cultive calități creștine. (1Co 3:6) Pentru a ilustra această idee, Pavel a pus în antiteză materialele de bună calitate, durabile și rezistente la foc cu materialele de calitate inferioară, degradabile și inflamabile. Un oraș prosper, dar plin de contraste cum era Corintul avea, fără îndoială, multe clădiri construite din ambele tipuri de materiale. Existau temple impunătoare, construite din blocuri de piatră mari și scumpe, decorate, se pare, cu aur și argint. Probabil, nu departe de ele, se aflau adăposturi și tarabe făcute din bârne de lemn nefinisat și acoperite cu paie. În ilustrarea lui Pavel, aurul, argintul și pietrele prețioase reprezintă calități cum ar fi credința puternică, înțelepciunea divină, discernământul spiritual, loialitatea, precum și iubirea și aprecierea față de Iehova și de legile sale. Astfel de calități sunt esențiale pentru ca un creștin să aibă o relație strânsă cu Iehova Dumnezeu, o legătură care să reziste în încercările credinței.

va fi ca și cum ar scăpa din foc: Un slujitor creștin trebuie să construiască cu materiale rezistente la foc. Cu alte cuvinte, el trebuie să-și ajute elevul să cultive calități creștine care vor rezista în încercările credinței. (1Co 3:10-14) Dacă nu se achită de această sarcină în mod corespunzător, lucrarea sa de construcție figurativă ar putea fi „arsă” când este supusă unei încercări de foc. (Mt 28:19, 20; Ro 2:21, 22; 1Ti 4:16; 2Ti 2:15; 4:2) Totodată, el însuși ar putea suferi, asemenea unui om care a pierdut totul în foc și abia a scăpat cu viață. Pavel folosește termenul „foc” în sens figurat, așa cum au făcut și alți scriitori greci antici, care au folosit expresia „din foc” ca metaforă pentru a arăta că cineva a scăpat cu greu dintr-o încercare sau o situație dificilă.

voi sunteți templul lui Dumnezeu: Aceasta este una dintre cele câteva ocazii în care Biblia aseamănă oamenii cu un templu. În Ioa 2:19, Isus a folosit această comparație cu privire la sine, iar Scripturile ebraice au prezis că el avea să fie „piatra unghiulară principală” a unui edificiu spiritual. (Ps 118:22; Is 28:16, 17; Fa 4:10, 11) Verbul grecesc folosit aici este la persoana a II-a plural, ceea ce arată că întreaga congregație formează „templul lui Dumnezeu”, în care locuiește spiritul său. Acești creștini unși, care slujesc ca preoți sub îndrumarea lui Cristos, reprezintă „clădirea pe care o construiește Dumnezeu”. (1Co 3:9; vezi nota de studiu) Versetul 17 subliniază sfințenia acestui templu spiritual și constituie un avertisment pentru cei care ar încerca să-l profaneze. În Ef 2:20-22 și în 1Pe 2:6, 7, Pavel și Petru folosesc comparații similare cu privire la Isus și la continuatorii săi.

acest sistem: Vezi nota de studiu de la 1Co 1:20.

fiindcă este scris: Aici, Pavel citează cuvintele lui Elifaz, temanitul. Elifaz a spus că Dumnezeu „îi prinde pe înțelepți în viclenia lor” și a aplicat în mod greșit această afirmație la Iov. (Iov 4:1; 5:13) Bineînțeles, Pavel nu era de acord cu tot ce a spus Elifaz, deoarece multe dintre afirmațiile lui erau false sau aplicate greșit. (Iov 42:7) Totuși, declarația lui Elifaz din Iov 5:13 reflectă un adevăr general, care concordă cu ideile exprimate în alte pasaje biblice. (Ps 10:2; compară Iov 5:17 cu Ps 94:12) Sub inspirație, Pavel citează aceste cuvinte pentru a arăta că înțelepciunea umană nu se poate compara în nicio privință cu înțelepciunea lui Dumnezeu.

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 94:11, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1 și C2.)

Chifa: nota de studiu de la 1Co 1:12.