Prima scrisoare către corinteni: Din câte se pare, titlurile cărților biblice, cum este acesta, nu făceau parte din textul original. Așa cum dovedesc unele manuscrise antice, ele au fost adăugate ulterior, fără îndoială pentru a facilita identificarea scrisorilor. Un codex pe papirus, numit P⁴⁶, dovedește că scribii au folosit titluri pentru identificarea cărților biblice. Acest codex este cea mai veche colecție cunoscută a scrisorilor lui Pavel și, în general, se crede că datează din aproximativ 200 e.n. El conține nouă scrisori. La începutul primei scrisori inspirate către corinteni, în codex apare titlul Pros Korínthious A („Către [sau «Pentru»] Corinteni 1”). (Vezi Galerie multimedia, „Prima scrisoare a lui Pavel către corinteni”.) Alte manuscrise vechi, cum ar fi Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus, din secolul al IV-lea e.n., conțin același titlu. În aceste manuscrise, titlul apare atât la începutul, cât și la sfârșitul scrisorii.

Sosten, fratele nostru: Numele „Sosten” nu era un nume foarte comun. În Biblie, el apare doar aici și în Fa 18:17. Prin urmare, este posibil ca președintele sinagogii care a fost bătut de o mulțime furioasă în Corint să fi devenit mai târziu creștin și să fie fratele menționat aici, care era cu Pavel în Efes. În 1Co 16:21, Pavel dă de înțeles că cea mai mare parte a scrisorii n-a fost scrisă cu mâna lui. Probabil, el l-a folosit pe Sosten ca secretar.

congregația lui Dumnezeu din Corint: Pavel a înființat congregația din Corint în aproximativ 50 e.n. (Fa 18:1-11) În jurul anului 55 e.n., când era în Efes, Pavel a redactat prima sa scrisoare inspirată către corinteni. (Compară cu 1Co 5:9.) Cu puțin timp înainte, creștinii din Corint îi trimiseseră o scrisoare, în care îi puseseră întrebări cu privire la căsătorie și la alimentele oferite idolilor. (1Co 7:1; 8:1) Dar Pavel știa că ei aveau probleme și mai urgente. Creștinii din Corint tolerau un caz șocant de imoralitate sexuală. (1Co 5:1-8) În plus, în congregație existau dezbinări. (1Co 1:11-13; 11:18; 15:12-14, 33, 34) De asemenea, este posibil ca ei să fi avut unele neclarități referitoare la modul în care trebuia celebrată Cina Domnului. (1Co 11:20-29) Sub inspirație divină, Pavel le-a dat sfaturi cu privire la aceste chestiuni, subliniind importanța iubirii creștine. (1Co 13:1-13)

Să aveți bunătate nemeritată și pace: Vezi nota de studiu de la Ro 1:7.

unitate: Sau „părtășie”. Pavel folosește termenul grecesc koinōnía de mai multe ori în scrisorile sale. (1Co 10:16; 2Co 6:14; 13:14) În acest context, termenul sugerează că unitatea cu Fiul lui Dumnezeu presupune o prietenie strânsă cu el. (Vezi nota de studiu de la Fa 2:42.)

dezbinări: Sau „sciziuni”, „schisme”. Isus s-a rugat ca discipolii lui să fie uniți. (Ioa 17:20-23) Pavel era și el foarte preocupat de unitatea congregației creștine. Când a scris prima sa scrisoare inspirată către corinteni (c. 55 e.n.), în congregație existau diferite tabere. Unii îl considerau pe Apolo liderul lor, alții îl preferau pe Pavel sau pe Petru, iar alții îl urmau exclusiv pe Cristos. (1Co 1:11, 12) Pavel i-a avertizat să nu le acorde o importanță necuvenită oamenilor, care erau simpli slujitori în serviciul lui Dumnezeu și al lui Cristos. (1Co 3:4-9, 21-23; 4:6, 7) În această scrisoare, el a folosit de trei ori termenul grecesc skhísma, redat aici prin „dezbinări”. (1Co 1:10; 11:18; 12:25)

casa lui Cloe: Acesta este singurul loc din Biblie în care e menționată o femeie pe nume Cloe. Este posibil ca ea să fi trăit în Corint sau în Efes, unde a fost scrisă 1 Corinteni. Pavel nu specifică dacă ea locuia în unul dintre aceste orașe și nici dacă era creștină. Totuși, având în vedere că el menționează casa lui Cloe, se pare că cel puțin unii din această casă – membri ai familiei sau sclavi – erau creștini și le erau cunoscuți corintenilor.

Apolo: Un creștin evreu din Alexandria care a călătorit din Efes la Corint și i-a ajutat pe cei ce deveniseră credincioși. (Fa 18:24-28; 19:1; vezi nota de studiu de la Fa 18:24) Apolo „a udat” semințele pe care Pavel le semănase în Corint. (1Co 3:5, 6; vezi nota de studiu de la 1Co 16:12)

Chifa: Unul dintre numele apostolului Simon Petru. Când l-a întâlnit pe Simon prima dată, Isus i-a dat numele semitic „Chifa” (în greacă, Kefás). Este posibil ca acest nume să fie înrudit cu substantivul ebraic kefím (stânci), care apare în Iov 30:6 și în Ier 4:29. În Ioa 1:42, Ioan arată că numele „se traduce «Petru»” (Pétros, un nume grecesc cu o semnificație asemănătoare: „o bucată de stâncă”). Numele „Chifa” este folosit doar în Ioa 1:42 și în două scrisori ale lui Pavel: 1 Corinteni și Galateni. (1Co 1:12; 3:22; 9:5; 15:5; Ga 1:18; 2:9, 11, 14; vezi notele de studiu de la Mt 10:2; Ioa 1:42)

țintuit pe stâlp: Sau „atârnat pe un stâlp (par)”. (Vezi nota de studiu de la Mt 20:19 și Glosarul, „Stâlp”; „Stâlp de tortură”.)

Cristos m-a trimis nu să botez: Pavel a primit autoritatea de a boteza (Mt 28:19) și, în unele ocazii, a făcut lucrul acesta. Totuși, el arată aici că principala însărcinare pe care o primise de la Cristos nu era aceea de a face botezuri. (1Co 1:14, 16) Pavel nu voia ca unii să considere că botezurile făcute de apostoli erau mai importante decât cele făcute de alții și, astfel, să apară dezbinări.

stâlpul de tortură al lui Cristos: Aici, expresia „stâlpul de tortură” (în greacă, staurós) este folosită cu referire la moartea lui Isus pe un stâlp. Isus a murit în felul acesta pentru ca omenirea să fie eliberată din sclavia păcatului și să poată avea o relație bună cu Dumnezeu.

stâlpul de tortură: Vezi nota de studiu de la 1Co 1:17.

scribul: Adică un expert în Legea mozaică.

acestui sistem: Termenul grecesc aiṓn, folosit aici, are sensul de bază „eră”. El se poate referi la o stare de lucruri sau la particularitățile unei anumite perioade, epoci sau ere. (Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.) În acest verset se referă la ceea ce 2Ti 4:10 numește „actualul sistem”, adică la starea de lucruri predominantă care există în lume în general.

nebunia a ceea ce se predică: Pavel a numit predicarea despre Cristos ‘o nebunie’ deoarece, pentru contemporanii săi, așa părea că este. Grecii nu înțelegeau de ce un evreu a trebuit să moară ca un răufăcător disprețuit pentru a-i salva. (1Co 1:18, 25; vezi nota de studiu de la 1Co 1:22) Iar evreii se așteptau să fie salvați datorită lucrărilor legii, darurilor de îndurare pe care le făceau și meritelor strămoșilor, în special ale lui Avraam. Ei nu voiau drept Mesia un om pe care îl considerau slab, care se lăsase țintuit pe stâlp. (1Co 1:23)

grecii: În secolul I e.n., termenul grecesc Héllēn, folosit aici, nu se referea neapărat la persoane născute în Grecia sau de origine greacă. În acest context, termenul „grecii” este folosit în paralel cu termenul „națiuni” (1Co 1:23) și se referă la toți neevreii (Ro 1:16; 2:9, 10; 3:9; 10:12; 1Co 10:32; 12:13). Fără îndoială, Pavel a putut folosi termenul cu acest sens mai larg datorită importanței pe care o aveau limba și cultura greacă pe tot cuprinsul Imperiului Roman. (Vezi nota de studiu de la Ro 1:16.)

pentru iudei este un motiv de poticnire: Potrivit Legii, un om atârnat pe stâlp era „blestemat”. (De 21:22, 23; Ga 3:13) De aceea, iudeii considerau că modul în care a murit Isus era rușinos, nedemn pentru Mesia. Lucrul acesta a devenit deci pentru ei „un motiv de poticnire”.

de origine nobilă: Sau „din familii importante”. Unii bibliști consideră că termenul grecesc se referea la descendenții celor mai vechi și mai importante familii din oraș. În lumea greco-romană, oamenii de „origine nobilă” făceau parte din elita societății. Folosirea acestui termen arată că este posibil ca unii creștini din Corint să fi provenit din înalta societate și să se fi bucurat de anumite privilegii.

nimeni: Lit. „nicio carne”. Termenul grecesc sarx are aici sensul de om, ființă din carne și oase. (Vezi notele de studiu de la Ioa 17:2; Ro 3:20.)

Iehova: În textul ebraic original, în Ier 9:24, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C1 și C2.)