Numerele 11:1-35

11  Dar poporul a început să i se plângă lui Iehova că le merge rău.+ Când a auzit aceasta, Iehova s-a aprins de mânie și un foc de la Iehova a izbucnit împotriva lor și i-a mistuit pe unii de la marginea taberei.+  Când poporul a strigat către Moise, el l-a implorat pe Iehova,+ iar focul s-a stins.  Și locului aceluia i s-a pus numele Tabera*,+ fiindcă focul lui Iehova izbucnise împotriva lor.  Mulțimea amestecată+ care era în mijlocul lor a dat glas poftelor ei egoiste+ și chiar și fiii lui Israel au început să plângă din nou și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?+  Ne aducem aminte de peștele pe care-l mâncam în Egipt fără plată,+ de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi!  Dar acum ni s-a uscat sufletul. Ochii noștri nu văd decât mana aceasta!“+  Mana+ era ca sămânța de coriandru+ și arăta ca rășina de bdeliu.+  Poporul se răspândea și o aduna,+ o măcina în râșniță sau o pisa în piuliță, o fierbea în oale+ sau o făcea turte, iar gustul ei era ca de turtă dulce cu ulei.+  Noaptea, când cădea roua peste tabără, cădea și mana peste ea.+ 10  Și Moise a auzit poporul plângând în familiile lor, fiecare bărbat la intrarea cortului său. Iehova s-a aprins de mânie+ și în ochii lui Moise toate aceste lucruri au fost rele.+ 11  Atunci Moise i-a zis lui Iehova: „De ce i-ai făcut rău slujitorului tău? De ce n-am găsit favoare în ochii tăi și ai pus asupra mea povara acestui întreg popor?+ 12  Eu am conceput tot poporul acesta? Eu i-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-i la sânul tău,+ cum poartă doica sugarul»,+ spre pământul despre care le-ai jurat strămoșilor lor?+ 13  De unde să am carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng fără încetare către mine, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!» 14  Nu pot să port de unul singur tot poporul acesta, fiindcă este prea greu pentru mine.+ 15  Dacă așa faci cu mine, omoară-mă,+ te rog, omoară-mă, dacă am găsit favoare în ochii tăi, ca să nu-mi văd nenorocirea!“ 16  Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Strânge-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel,+ despre care știi că sunt bătrâni și supraveghetori ai poporului,+ adu-i la cortul întâlnirii și să stea acolo cu tine. 17  Și eu voi coborî,+ voi vorbi cu tine acolo+ și voi lua o parte din spiritul+ care este peste tine și-l voi pune peste ei, iar ei te vor ajuta să porți povara poporului, ca să n-o porți tu singur.+ 18  Și să spui poporului: «Sfințiți-vă pentru mâine,+ căci veți mânca negreșit carne, fiindcă ați plâns în auzul lui Iehova,+ zicând: „Cine ne va da carne să mâncăm, căci ne mergea bine în Egipt?“+ Iehova vă va da carne și veți mânca.+ 19  Veți mânca nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20  ci o lună de zile, până vă va ieși pe nas și vi se va face scârbă de ea,+ căci l-ați respins pe Iehova, care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea lui, zicând: „De ce-am ieșit din Egipt?“»“+ 21  Atunci Moise a zis: „Poporul în mijlocul căruia sunt are șase sute de mii+ de pedeștri, și totuși tu ai spus: «Le voi da carne și vor mânca o lună de zile!» 22  Vor fi oare înjunghiate pentru ei turme și cirezi, ca să le ajungă?+ Sau va fi oare prins pentru ei tot peștele din mare, ca să le ajungă?“ 23  Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „S-a scurtat oare mâna lui Iehova?+ Vei vedea acum dacă ce-ți spun se va întâmpla sau nu“.+ 24  După aceea, Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele lui Iehova. Apoi a strâns șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a pus să stea în jurul cortului.+ 25  Iehova a coborât atunci într-un nor,+ i-a vorbit+ și a luat o parte din spiritul+ care era peste el și l-a pus peste fiecare dintre cei șaptezeci de bătrâni. De îndată ce spiritul s-a așezat peste ei au profețit, dar apoi n-au mai făcut lucrul acesta.+ 26  Doi dintre acești bărbați rămăseseră însă în tabără. Numele unuia era Eldad, iar numele celuilalt, Medad. Și spiritul s-a așezat peste ei, căci erau dintre cei înscriși, dar nu se duseseră la cort. Și au profețit în tabără. 27  Un tânăr a alergat și l-a înștiințat pe Moise, zicând: „Eldad și Medad profețesc în tabără!“ 28  Atunci Iosua*, fiul lui Nun, care-i slujea+ lui Moise din tinerețe, a zis: „Domnul meu, Moise, oprește-i!“+ 29  Dar Moise i-a zis: „Ești gelos pentru mine? De-ar fi toți din poporul lui Iehova profeți, pentru că Iehova și-ar pune spiritul peste ei!“+ 30  Mai târziu, Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31  Și s-a stârnit un vânt+ de la Iehova și a adus prepelițe dinspre mare+ și le-a răspândit peste tabără cale cam de-o zi într-o parte și cale cam de-o zi în cealaltă parte, de jur împrejurul taberei, la o înălțime de aproximativ doi coți de fața pământului. 32  Atunci poporul s-a ridicat și toată ziua aceea, toată noaptea și toată ziua următoare a strâns prepelițe. Cel care a strâns cel mai puțin a adunat zece homeri.+ Și le-au întins de jur împrejurul taberei. 33  Carnea le era încă între dinți,+ nici nu apucaseră s-o mestece, când Iehova s-a aprins de mânie+ împotriva poporului și Iehova a început să lovească poporul: a fost un măcel foarte mare.+ 34  Locului aceluia i s-a pus numele Chibrot-Hataava*,+ pentru că acolo i-au îngropat pe oamenii care poftiseră cu egoism.+ 35  De la Chibrot-Hataava poporul a plecat spre Hațerot și au rămas la Hațerot.+

Note de subsol

Adică „Ardere“.
În ebr. Iehohshúa, „Iehoshua“. Vezi Ex 17:9, n.s.
Adică „Mormintele poftei“.