Neemia 13:1-31

13  În ziua aceea s-a citit+ din cartea+ lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris în ea că amonitul+ și moabitul+ nu trebuiau să intre niciodată în congregația adevăratului Dumnezeu,+  pentru că nu i-au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine+ și apă,+ ci l-au angajat pe Balaam+ ca să-i blesteme.+ Dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.+  De îndată ce au auzit legea,+ ei au separat+ de Israel mulțimea de oameni de tot felul.  Înainte de aceasta, Eliașib,+ preotul care supraveghea sălile de mese+ ale casei Dumnezeului nostru și care era rudă cu Tobia,+  îi pregătise acestuia o sală de mese mare,+ acolo unde înainte se puneau ofranda de cereale,+ tămâia albă, ustensilele, zeciuiala din cereale, din vinul nou+ și din ulei,+ la care au dreptul leviții,+ cântăreții și portarii, precum și contribuția pentru preoți.  În tot timpul acesta, eu nu eram în Ierusalim, căci în al treizeci și doilea+ an al lui Artaxerxes,+ regele Babilonului, mă dusesem la rege; puțin mai târziu i-am cerut regelui permisiunea să plec.+  Atunci am venit la Ierusalim și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib,+ pregătind o sală pentru Tobia+ în curtea casei+ adevăratului Dumnezeu.  Lucrul acesta mi s-a părut foarte rău,+ de aceea, am aruncat+ din sala de mese tot mobilierul casei lui Tobia.  Apoi am dat poruncă, iar sălile de mese+ au fost curățate+ și am pus iarăși acolo ustensilele+ casei adevăratului Dumnezeu, cu ofranda de cereale și cu tămâia albă.+ 10  Și am aflat că leviților nu le fuseseră date porțiile,+ astfel că leviții și cântăreții care lucrau acolo fugiseră fiecare la ogorul lui.+ 11  I-am mustrat+ pe demnitari+ și am zis: „De ce a fost neglijată casa adevăratului Dumnezeu?“+ Atunci i-am adunat și i-am pus la posturile lor. 12  Și tot Iuda a adus în depozite+ zeciuiala+ din cereale,+ din vinul nou+ și din ulei.+ 13  Apoi i-am pus pe preotul Șelemia, pe copistul Țadoc și pe Pedaia, dintre leviți, să supravegheze depozitele, avându-l în subordine pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania,+ căci erau considerați fideli;+ și ei aveau sarcina să le împartă+ fraților lor ce li se cuvenea. 14  „Adu-ți aminte de mine,+ o, Dumnezeul meu, în privința aceasta și nu uita+ faptele mele de bunătate iubitoare pe care le-am făcut pentru casa+ Dumnezeului meu și pentru păzirea ei!“ 15  În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau teascul în sabat+ și care încărcau+ pe măgari grămezi de cereale,+ precum și vin, struguri, smochine+ și tot felul de poveri și le aduceau în Ierusalim în ziua de sabat;+ și am depus mărturie împotriva lor în ziua când își vindeau marfa. 16  În oraș locuiau și tirieni,+ care aduceau pește și tot felul de mărfuri+ și le vindeau în sabat fiilor lui Iuda din Ierusalim. 17  De aceea, i-am mustrat pe nobilii+ lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă lucrul acesta rău pe care-l faceți, profanând ziua de sabat? 18  Oare nu așa au făcut strămoșii voștri,+ astfel că Dumnezeul nostru a adus toată această nenorocire asupra noastră+ și asupra acestui oraș? Însă voi faceți să crească mânia aprinsă împotriva lui Israel, profanând sabatul“.+ 19  De îndată ce umbra s-a lăsat peste porțile Ierusalimului înainte de sabat, am dat poruncă și ușile au fost închise.+ Apoi am mai spus să nu le deschidă până după sabat. Și i-am pus pe unii dintre slujitorii mei la porți, pentru ca nicio încărcătură să nu intre în ziua de sabat.+ 20  Astfel, negustorii și vânzătorii de mărfuri de tot felul și-au petrecut noaptea în afara Ierusalimului o dată și încă o dată. 21  Atunci am depus mărturie+ împotriva lor și le-am zis: „De ce vă petreceți noaptea în fața zidului? Dacă mai faceți o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi!“+ De atunci n-au mai venit în sabat. 22  Apoi le-am zis leviților+ să se purifice+ cu regularitate și să vină să stea de pază la porți+ pentru a sfinți+ ziua de sabat. „Adu-ți aminte+ și de lucrul acesta spre binele meu, o, Dumnezeul meu, și ai milă de mine, în marea ta bunătate iubitoare!“+ 23  De asemenea, în zilele acelea i-am văzut pe iudeii care luaseră sub acoperișul lor+ soții asdodite,+ amonite și moabite.+ 24  Iar dintre fiii lor, jumătate vorbeau limba asdodiană; niciunul nu vorbea limba iudeilor,+ ci limba altor popoare. 25  Și i-am mustrat, i-am blestemat,+ i-am lovit pe unii dintre ei,+ le-am smuls părul și i-am pus să jure pe Dumnezeu:+ „Să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu luați pe niciuna dintre fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi.+ 26  Oare nu din cauza acestora a păcătuit Solomon, regele lui Israel?+ Nu era niciun rege ca el în multele națiuni de atunci;+ el era iubit de Dumnezeul său+ și Dumnezeu l-a făcut rege peste tot Israelul. Dar chiar și pe el soțiile străine l-au făcut să păcătuiască.+ 27  Și acum să auzim că voi faceți un rău atât de mare și-i sunteți infideli Dumnezeului nostru, luând sub acoperișul vostru soții străine?“+ 28  Unul dintre fiii lui Ioiada,+ fiul lui Eliașib,+ marele preot, era ginerele lui Sanbalat,+ horonitul.+ De aceea, l-am alungat de la mine.+ 29  „Adu-ți aminte de ei, o, Dumnezeul meu, fiindcă au pângărit+ preoția și legământul+ preoției și al leviților!“+ 30  Și i-am purificat+ de tot ce era străin și le-am încredințat sarcini preoților și leviților, fiecăruia după munca lui,+ 31  chiar și cu privire la aducerea lemnului+ la timpuri fixate și cu privire la primele roade coapte. „Adu-ți aminte de mine,+ o, Dumnezeul meu, spre bine!“+

Note de subsol